Enspirit FORUM
Puteti sa imi lasati orice mesaj, parere, idee, sfat sau problema personala sau de orice alt gen in cadrul forumului si va voi raspunde cat se poate de rapid.
Una dintre problemele foarte complexe ale activităţii umane o constituie şi traficul motorizat,circulaţia de bunuri şi de persoane fără de care nu se poate concepe o societate modernă. Psihiatria a fost repede implicată în procesul dinamic al traficului rutier.O serie de bolnavi psihici (epileptici,psihotici etc) au fost excluşi prin lege de la traficul motorizat,în calitate de conducători de autovehicole de orice fel.Mai importante sunt însă formele fruste sau marginale de boală psihică şi care în practică se depistează cu dificultate. ÃŽnclinaţia spre accident ÃŽncă din cadrul primelor studii de medicină psihosomatică (Dunbar),s-a vorbit de faptul că unele persoane sunt înclinate de a face mai uşor accidente.Este vorba,spune Grinker,de indivizi care trăiesc la "tensiune înaltă",prezintă un comportament impulsiv,iar cănd agresivitatea le este excitată ei se lansează brusc în efort,atenţia li se îngustează,ceea ce datorită imprudenţei predispune la acident.Imprudenţa la conducătorii auto subliniază Viorica Ioanid-Mureşanu presupune însă din punct de vedere psihologic personalităţi deosebit de emotive,nervoase,personalităţşi compulsive care datorită trecerii intempestive la act nu au capacitatea unor decizii prompte şi eficace.De fapt,spune K.Schneider,perturbarea gravă a afectivităţii nu face decât să divulge un instinct primitiv de autoagresiune a cărui logică este de ordin intern.ÃŽn acest sens,numeroşi autori au vorbit de sentimente ascunse de culpabilitate şi ostilitate sau de ceea ce Tabachnick numeşte tendinţe la "self destruction",subliniind prin aceasta că tensiunile interioare desvoltă paternuri comportamentale în sensul unei "înclinaţii individuale" spre accident.Temporar,subliniază Damian,accidentul poate micşora tensiunea psihică dar numai pentru un timp,pentru ca ulterior tensiunea să reapară şi noi accidente să se producă.ÃŽn acest cadru,pe bună dreptate se poate implica aşa numitul "stil de viaţă" şi care presupune o serie de trăsături psihologice cum ar fi impulsivitatea,tendinţa de a acţiona intempestiv,imprudent.Aceste fenomene ar fi motivate suscitat de dorinţa de a scăpa de o tensiune anxioasă.Imprudenţa conducătorilor auto poate traduce tendinţe suicidale incomplet exprimate. Un alt element important în cadrul predispoziţiei la accidente constă în deficienţe psihologice fruste,greu evidenţiabile în mod spontan şi uneori având o origine chiar ereditară (distractibilitatea atenţiei,înclinaţia spre reverie,competitivitate exagerată. Disertori şi Piazza vorbesc de o adevărată caracteriopatie nevrotică,uşurinţa cu care unii indivizi fac accidente fiind în fond o nevroză clinic silenţioasă care însă determină suficiente tulburări ale sferei instinctivo-afective,care să determine tendinţe inconştiente de autovinovăţie,de auto şi heteroagresivitate.Aceste tensiuni puternice declanşate subconştient au ca rezultat distragerea atenţiei,element esenţial în dinamica accidentului de circulaţie.Autorii subliniază şi ei în acest cadru tendinţele inconştiente şi ascunse de suicid care se pot exprima indirect prin accident (în sensul unor "actes manques" descrise de Freud). ÃŽn cadrul accfidentului de circulaţie se mai vorbeşte de asemenea de existenţa unui aşa numit "sindrom Centaur" caracterizat prin exacerbarea pe plan individual a sensaţiei de putere pe care forţa maşinii o dă omului stresat şi diminuat permanent în viaţa socială. Se poate spune că accidentul de circulaţie are la bază o adevărată psihodinamică.ÃŽn acest sens "complexul de inferioritate" are un rol important alături de care apare "complexul inferioritate-superioritate". Rănirea instinctului de afirmare şi a voinţei de putere ar determina în mod inconştient reacţii hipercompensatoare,ceea ce ar aparţine caracterului "nervos" descris de Adler. Aceste tendinţe psihodinamice ar determina la conducătorul auto complexat,dorinţa de a merge cu viteză mare,de a domina traficul,de a depăşi pe toţi.Lucrul este mai pregnant la persoanele timide,persoanele subordonate,persoane cu inhibiţie puternică a instinctelor de afirmare. O altă categorie descrisă de Disertori şi Piazza o constituie anumite categorii de tineri cu o exuberanţă juvenilă şi o creştere exagerată a instinctului de afirmare.Răspunsul poate lua aspectul unei adevărate "caracteropatii adleriene",cu reacţii submorbide (exuberanţă juvenilă,scăderea simţului criticii).De aici rezultă voluptatea vitezei,demonul competiţiei,dorinţa de a fi mereu în frunte. Acţiunea nevrozantă a traficului Acţiunea nevrozantă a traficului este a 2-a problemă,traficul prin efectele sale acţionează asupra psihicului şi prin alte mijloace.Zgomotul produs de automobile este un sgomot agresiv şi iritant,lucru exacerbat mai ales de accelerările repetate. Poluarea este al 2-lea factor nociv cu acţiunea atât fizică cât şi psihică.La aceşti factori principali se mai adaugă şi alţii care contribuie la nevrotizarea atât a celor din jur cât şi a participanţilor la trafic (defecţiuni tehnice,situaţii neaşteptate). Desvoltarea traficului motorizat a avut în mare un caracter haotic,reglementările fiind foarte puţine,ceea ce a determinat atât afecţiuni legate de poluare cât şi fenomenul de nevrotizare colectivă. S-a creat,deja,noţiunea de "nevroză de trafic rutier" care alături de poluare şi de reacţiile anormale ale unor personalităţi disarmonice se înscriu printre consecinţele morbide ale traficului rutier. Disertori şi Piazza enumeră următoarele categorii privitoare la efectul nevrozant al traficului: -Creşterea cazurilor de nevroze printre victimele accidentelor; -Nevrotizarea generală a participaţilor la trafic,în raport cu stresul conducerii (oraş, exterior,blocaje); -Nevrotizarea citadinilor prin sgomot; -Poluarea ; Stresul conducerii loveşte mai ales populaţia adultă,în timp ce stresul de pieton este mai frecvent la copiii din oraş,frustraţi de dreptul plimbării,a jocului în stradă,pieţe. Nevroza de trafic se caracterizează prin astenie,iritabilitate,anxietate,apariţia a numeroase manifestări psihosomatice care pot apare chiar la câteva ore de conducere,fenomenul depinzând de predispoziţia individului.Starea de tensiune a şoferului,arată tot Disertori şi Piazza,eliberează numeroase răspunsuri psihobiologice ca:alerta,hiperapărarea agresivă,reacţii de scurtcircuit,tendinţa de a nu da dreptul altuia,neglijarea pericolului. Pe această bază pot apare în mod tranzitoriu simptome isteroide,tendinţe la acte de violenţă,intrarea semivoită în accident (în contrast cu firea obişnuită a individului).Toate aceste fenomene fac necesară a se institui un control sever,o politică de programare a traficului motorizat şi a condiţiei stradale de desfăşurare şi mai ales acţiuni de demitizare a maşinii.
eSTE IMPRESIONANT CA CRESTE NUMARUL CELOR CARE VIZITEAZA ACEST POST PE CARE L-AM INTITULAT:INTREBARI............
DAR DECE POSTATI SI NU PUNETI INTREBARI PENTRU CA EU SAU ALTII SA PUTEM RASPUNDE.
UN SAVANT CHINEZ SPUNEA CA ATUNCI CAND ERA TANAR AVEA SUTE DE INTREBARI LA CARE NU STIA A ARASPUNDE,ACUMA LA BATRANETE STIE TOATE RASPUNSURILE DAR NU-L MAI INTREABA NIMENI.
NU SUNT SAVANT,NICI PE DEPARTE DAR SE PARE CA ISTORIA SE REPETA.
DECI,ASTEPT INTREBARI DACA AVETI ASA CEVA LEGATE DE SUBIECTUL POSTULUI PE CARE ATAT DE DES DOAR IL VIZITATI
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 2.2KB
#4
dmx14
Vizitator
argatu a scris:
DOAMNELOR,DOMNISOARELOR,DOMNILOR,
eSTE IMPRESIONANT CA CRESTE NUMARUL CELOR CARE VIZITEAZA ACEST POST PE CARE L-AM INTITULAT:INTREBARI............
DAR DECE POSTATI SI NU PUNETI INTREBARI PENTRU CA EU SAU ALTII SA PUTEM RASPUNDE.
UN SAVANT CHINEZ SPUNEA CA ATUNCI CAND ERA TANAR AVEA SUTE DE INTREBARI LA CARE NU STIA A ARASPUNDE,ACUMA LA BATRANETE STIE TOATE RASPUNSURILE DAR NU-L MAI INTREABA NIMENI.
NU SUNT SAVANT,NICI PE DEPARTE DAR SE PARE CA ISTORIA SE REPETA.
DECI,ASTEPT INTREBARI DACA AVETI ASA CEVA LEGATE DE SUBIECTUL POSTULUI PE CARE ATAT DE DES DOAR IL VIZITATI
da....eu am 14 ani si am depresie de 3 luni,nush din ce motiv... . Urmez un tratament cu zoloft & xanax de atunci ,dar acu mi-a fost inlocuit xanax cu calmepam.Ma simt mult mai bine ,dar nu mi-a trecut definitiv...ceva sfaturi ?
De obicei se spune ca pana la 10-12 ani nu exista depresie reala ca boala.Dumneta ai 14 ani,deci teoretic posibil.
Sper ca tratamentul enumerat este sub un control medical si deci este putin de comentat.
totusi daca eu as fi implicat in tratamentul dumnetale nu as face apel asa de intens la medicamente.
La aceasta varsta psihiatrul sau psihologul trebuie sa se indrepte spre metode psihoterapice,de studiu al familiei pacientului,de asanarea diferitelor situatii anormale din anturajul tau(suprasolicitare la invatatura,autoritarism crescut al educatorilor,familiei).
Toate acestea doar intr-un cabinet de psihoterapie care stiu sa evalueze situatia pe care o ai concreta.
Ma mir de medicamentele amintite facute la un copil de 14 ani.Poate au justificare,eu nu am prea intalnit asa ceva.
Deci,concret sfatul:parintii sa te duca la un cabinet de psihiatrie infantila sau la un psiholog care se ocupa de copii dar care stiu sa utilizeze psihoterapia.
In rest sanatate.
#6
dmx 14
Vizitator
argatu a scris:
Domnule,
Ai spus ca ai 14 ani si suferi de depresie.
De obicei se spune ca pana la 10-12 ani nu exista depresie reala ca boala.Dumneta ai 14 ani,deci teoretic posibil.
Sper ca tratamentul enumerat este sub un control medical si deci este putin de comentat.
totusi daca eu as fi implicat in tratamentul dumnetale nu as face apel asa de intens la medicamente.
La aceasta varsta psihiatrul sau psihologul trebuie sa se indrepte spre metode psihoterapice,de studiu al familiei pacientului,de asanarea diferitelor situatii anormale din anturajul tau(suprasolicitare la invatatura,autoritarism crescut al educatorilor,familiei).
Toate acestea doar intr-un cabinet de psihoterapie care stiu sa evalueze situatia pe care o ai concreta.
Ma mir de medicamentele amintite facute la un copil de 14 ani.Poate au justificare,eu nu am prea intalnit asa ceva.
Deci,concret sfatul:parintii sa te duca la un cabinet de psihiatrie infantila sau la un psiholog care se ocupa de copii dar care stiu sa utilizeze psihoterapia.
In rest sanatate.
Nu eu am apelat la medicamente,normal ca am fost la un cabinet specializat si am primit acest tratement,multumesc pt. sfaturi ! vroiam sa fiu mai sigur
ok..je big problem...facem ca la AA?! ma numesc Alexandra,23 ani luna viitoare....si acum problema, de ceva vreme ma tot cert in somn, din spusele logodnicului meu Alex..nu-mi aduc aminte ce visez doar arareori si atunci cosmare din care ma trezesc ori brusc ori disperata ma bucur ca sunt safe si uit ce am visat...azi dim Alex m-a sarutat cand s-a trezit si l-am injurat,deasemenea mai spune ca am zis ceva ce nu vrea sa reproduca....clar ceva nu prea fine ca era vizibil trist si supi( dar eu nu imi aduc aminte nimik!!!)....a plecat la serv si m-a sunat peste cateva ore...m-am trezit , stiu ca visam urat (ceva cu multi oamani care aveau toti ceva contra mea sau le facusem eu ceva najpa fiecaruia in parte, din ce mi-am amintit) ok so m-am trezit si am inceput vorbeam cu Alex la tel de parca era nimeni..Si Alex nu e nimeni , e singurul om (om la general nu doar ca barbat) care a avut rabdare cu mine sa ma conving eu ca ii pasa, si l-am pus la ceva incercari fara a fi insa ceva intentionat...Mi-a luat ceva sa ma conving ca locul meu e langa el , dar niciodata nu am zis ca nu il iubesc ...iar acum cand apele s-au linistit il iubesc ca pe ochiii din cap si nu imi pot imagina o zi fara el...
ok asta una bucata problema
din ce banuiesc eu mi s-ar trage de cand eram pretty mica....ai mei au divortat cand aveam eu 3 ani, crescutul fara tata a mi-a lasat un handicap psihic similar celor fizice..de ex sa te nasti si sa cresti fara o mana...toate bune si frumoase in rest ...am fost un copil vesel cu un car de iamginatie hyper curioasa de tot ce se petrecea in jurul meu, citeam multe povesti iar mama era zana buna din toate..la 13 ani mama m-a intrebat daca asi vrea sa merg la o casa de copii si i-am zis da ( singura cu 2 copii nu ii era usor si cum o vedeam din ce in ce mai ingrijorata cu fiecare zi, iar cand imi povestea de camin cum ca acolo o sa am tot ce imi trebuie sa merg la scoala n-am ezitata) am fost la camin pana in cl a11a, in a12a am primit o bursa de la Biserica Catolica din oras sa pot sta acasa sa invat pentru bac,si l-am luat cu 9.42 me proud! viata de casa de copii nu e usoara...dar nu ii spuneam la mama nimik pentru ca ea era linistita ca imi e bine....dupa bac am venit in buc la fac si lucram in radiodifuziune...am fost pe picioarele mele de cand am venit in Buc , mama nu era in somaj.... bla bla una peste alata am ajuns la varsta asta si mi-am dat seama ca mam anu era nici pe departe zana in Fratii Grimm. -Mai am un frate mai mare cu 3 ani cu care m-am certat de cand am inceput sa vorbesc si care a stat acasa cat eu eram la camin, ca el era sensibilos si nu a suportata regimul si pentru care mama a facut muschi sa il bage in profesionala, sa il scoata si sa faca apoi seralul . - am schimbat cateva joburi si cateodata castigam mai bine alteori nu, era chirie de platit , intretinere etc si daca nu mi le plateam eu nu o facea nimeni, frate-miu e un tont care s-a complacut in viata de provincie ca se face sor'sa patroana la Bucureti unde se plimba canii cu covrigii in coada....cand ma curta un tip cu ceva bani si nu de origine romana , a venit frate'miu sa imi spele creierii ca daca nu ma marit cu el 'nu mai facem noi nimik'....i-am dat o replik inreproductibila l-am dat afara din garsoniera in care stateam si nu am mai vb cu el de mai bine de un an. Mama a incercat si ea sa imi spele creierul 'ca e baiat bun si nu mai ai grija zilei de manie' ma mintea ca ii trebuie nuj ce si nuj ce si iii dadea banii la frate'miu etc, iar cand am intrebat-o daca ar fii fericita sa ma stie maritata cu un om pentru care nu simt nimic mai mult decat amicitie ..a busit in pland si mi-a zis ca si ea a facut sacrificii pentru noi ca suntem o familie si trebuie sa avem grija unii de altii si sa fim uniti.....m-am ridicat si am plecat...aveam ochii seci nu puteam nici sa plang si de regula plang din orice....m-a lasat fara replica...i]am ajutat cu bani in cpontinuare...pana cand mi-a sarit capacul o data cand le-am dat totii banii fara sa imi iau eu nimik sa puna termopane acasa si cand m-am dus din multi bani pusesera 2 termopane de 10% din banii pe care i-am dat si la 3 zile iar imi cereau ca nuj ce mai trebuie....mi-a luat un frigider in rate (eu plateam ratele ) si mi-a scos ochii ca mi-a dat si mi-a facut....nu mai vorbesc cu ea...de vreo 6 -7 luni deloc nu stie unde sunt cu cine de ce cand si nu o intereseaza cum a zis si ea, iar mie imi e mai bine de atunci, am avut o cadere nervoasa la un mom dat de am stat dezbracata in casa vreo 5 zile si doar dormean si plangeam, simteam ca ceva nu'i ok dar nu ma puteam stapani...in fine mi'am revenit acum sunt langa singurul om caruia ii pasa de mine si pe care il iubesc cu tot sufletul, am un job super intr-o companie mare ( avand in vedere ca sunt si studenta inca) cand mama mi-a zis si ca m-a nascut sa nu faca puscarie ca tata a trimis politia la cabinet cand trebuia sa avorteze si etc altele de gen am simtit ca si cum am fost smulsa din radacini si nu imi gaseam sensul in univers....dupa cum spuneam am mai trecut prin chestii najpa si din cauza mea is din cause externe si pentru ca asa trebuia sa fie , am terecut si peste asta sunt ok social si emotional dar am visele astea aiurea si ma cert in somn in fiecare noapte...ma gandesc ca in timp vor disparea, dar pe moment il afecteazape Alex si nu vreau sa fie nici o clipa trist pentru tot restul timpului pe care il vom petrece impreuna.....e cel mai frumos si mai intelept inger pazitor cu ochii albastri , din univers! so can anyone give me a hand on this one?! un specialist costa o galagie de bani si am alte prioritati pentru cel putin 5 ani de acum inainte... bored yet?!
Axelala, In Franta amestecul acesta cu englezisme a creat denumirea de frangle,la noi poate romgle.Este cam pretentios si putin obositot.
Dar sa trecem peste acest lucru,deloc un amanunt.
Visele dupa conceptia lui Freud fac parte din procesul de SUBLLIMARE.Daca in realitate nu putem direct,prin fortele noastre ceva,dorinta aceasta o SUBLIMAM,pentru artisti in opere de arta(picturi,romane,filme),daca suntem oameni de rand,Dumnezeu ne-a pus la dispozitie sublinarea prin vis. Deci gandeste-te ce anumea sublimezi daca poti,daca nu fugi la psihanalist.
Din cele relatate nu este ugreu nici pentru un student la medicina sa perceapa starea de nevroza in care te afli,"gratie" psihotraumelor din timpurile cele mai fragede(abandon afectiv si economic,debandada vietii tale afective,atasamentul fata de o persoana8un fel de surogat de mama si tata).
Este clar ca esti intr-o criza de identitate si acest lucru devine zgomotos mai ales ca intuiesc ca esti foarte desteapta.Daca nu ai fi nu ai avea aceste probleme. Daca mai adaugam la aceasta si doza fiziologica de "histrionism" pe care femeile o pastreaza si dupa 16 ani totul apare pentru un psihiatru ca o carte deschisa.
Remediu: Trebuie sa-ti revizuiesti stilul de viata,sa ai un tel,sa nu devii o liana agatandu-te de o alta personalitate care este bine cand este bine dar cand vei fi iar abandonata decompensarea va fi mare.
am terminat limbi straine la liceu si acum urmez o facultate tot de limbi straine,de aceea intervin englezisme si spaniolisme(doar la scoala ca altfel nu mai intelege nimeni) sincer e distractiv in grupul de amici si folositor cand vrei sa exprimi o chestie fara sa ai o traire afectiva a descrierii.. parerea mea. Ai dreptate cand spui ca sunt dificila...m-am speriat putin de oameni, iar dupa doi ani de stat intr-un camin m-am mutat la altul, unde fiind mai lejera situatia cu ajutorul unor 'copii' mai mari am inceput sa imi dau seama ca ma inchisesem in mine in proportie mare...nu vorbeam cu nimeni , raspundeam scurt si de cele mai multe ori ma bagam cu nasul in carti ca sa nu ma deranjeze nimeni. o sa ma uit pe link-ul cu pricina e mult de citit si mine merg la serv , asa ca ma duc sa mai am un cosmar mic:P) P.S. Multumesc frumos!.
problema....de cand mi'am dat seama ca visez aiurea si ma trezesc irascibila si cu fata la cerceaf nu mai pot sa dorm....cum se vindeca starea de anxietate? sapt asta sunt libera, apoi de noapte....dar in continuare...!? lucrez 12 h/zi...si pana in ultima sec trebuie sa dau randament....o sa fie booba mare daca o sa ma duc pe jumatate adormita...si cu fata la cerceaf pe deasupra..... help!
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de axelala, in Discutii cu tema spirituala · 3.4KB
Pentru a termina cu sfaturile iti trimit un material din care reiese ca o persoana in situatia ta trebuie sa-si modifice -stilul de viata-
Pentru aceasta trebuie singura sau ajutata de un specialist sa faci un inventar si sa vezi ce trebuie schimbat
Ceea ce faci tu,este un stil producator de nevroza812 ore munca pe zi,insatisfactie afectiva,conflicte pputernice in copilarie,sindromul lianei prin agatarea ta de o persoana cu rol de sprijon.
Dar,desteapta esti,asa ca citeste materialul si mai vorbim.
Te asigur ca nu ai decat o nevroza in care intra si anxietatea si cosmarurile si starea ta de lipsa de identitate,insomniile si cate mai ai tu.
CITESTE deci
STILUL DE VIATA SI NEVROZELE
In elucidarea mecanismului psihodinamic al nevrozelor,în ultimii 10-15 ani a început să se vorbească,aşa cum am mai subliniat,de importanţa unui anumit "stil de viaţă" nevrotic.Miezul nevrozelor ar fi constituit,deci,de un anumit comportament maladaptativ,care ar fi "stilul de viaţă" al unui individ nevrotic.Acest "stil de viaţă" s-ar caracteriza prin anxietate şi prin răspunsuri de evitare în faţa acestei situaţii. Stilul de viaţă influenţează calea prin care individul realizează diferite roluri incluse în modul de comportare a eu-lui său.deoarece fiecare individ diferă de altul prin propriul său sistem al eu-lui (selfsistemul). "Stilul de viaţă" a unui individ este constituit din paternuri comportamentale, utilizate de individ în desvoltarea şi menţinerea de roluri în cadrul propriului sistem al eului.Această varietate de particularităţi a eu-lui face din fiecare individ ceva unic şi diferit,chiar în situaţia când sunt adoptate roluri sociale stereotipe (Spadllin şi Porterfield).Dacă individul este nevoit a face schimbări în propriul său selfconcept,acest lucru poate duce la o criză (cum este de exemplu criza adolescenţei,mariajul,schimbări în procesul educativ ect).Stilul de viaţă se manifestă,în special,în maniera în care un individ vine în relaţie cu alţii (maniera de a manipula pe ceilalţi).Acest lucru se face ţinând cont de tendinţa individului de a menţine integritatea propriului eu,de menţinerea stilului de viaţă proprie.ÃŽn caz că acest lucru nu este posibil apare stringentă necesitatera schimbării.De fapt, majoritatea indivizilor caută să evite schimbările majore în structura eu-lui lor.ÃŽn acest scop,individul utilizează ideia de posesie sau proprietate pentru a obţine securitatea eului.Individul poate defini obiectul şi relaţiile,ca proprietăţi (soţul meu,ideia mea etc),situaţie care dă iluzia că individul controlează situaţia,în timp ce în situaţii de anxietate şi insecuritate apar crizele (uz de alcool,de drog, părăsirea domiciliului etc). După Coleman şi Broen (1973),"stilul de viaţă" nevrotic s-ar caracteriza prin prezenţa a două elemente principale: 1.Evaluarea greşită a realităţii şi tendinţa de a evita mai degrabă decât de a aborda problemele (fenomen care constituie în viziunea autorilor "nucleul nevrotic"; 2.Tendinţa de a menţine acest "stil de viaţă" în ciuda naturii acestor apărări (numit de aceşti autori,"paradoxul nevrotic"; Pe aceste baze comportamentul nevrotic s-ar caracteriza prin următoarele: -Sentimentul bazal de inadecvenţă şi inferioritate,ceea ce îl conduce la evaluarea că problemele obişnuite ar fi ameninţătoare,din care cauză ar apare anxietatea şi o permanentă stare de insecuritate. -Tinde a evita situaţiile de stres prin manopere defensive mai degrabă decât încercând a se ocupa de ele direct. -Manifestă o lipsă de cunoaştere (insight) privind comportamentul de autoapărare,împreună cu rigiditatea,în sensul slăbirii perceperii sau acţiunii. -Prezenţa egocentricităţii şi prin urmare a tulburărilor în stabilirea şi menţinerea relaţiilor interpersonale. -Sentimentul de vină datorat slăbiciunii de a se ocupa direct de problemele sale. In rezumat,nevroticul ne apare,din acest punct de vedere ca un individ cu un sentiment de inadecvenţă,motiv pentru care se va simţi mereu în stare de insecuritate şi care nu va putea rezolva problemele ci doar le va evita.Trăindu-şi conştient slăbiciunea,nevroticul va avea permanent sentimentul de vinovăţie,de insatisfacţie şi nefericire.Nevroticul apare,astfel,ca un individ rigid,lipsit de perspicacitate,percepând lumea ca pe o ameninţare permanentă şi construindu-şi mijloace defensive.Fiind dominat de anxietate,chiar dacă îşi înţelege problemele sale,nevroticul va fi incapabil de a schimba ceva.ÃŽn această situaţie nevroticul se va retrage,va deveni egocentric,va face cereri nerealiste faţă de anturaj.Eşecurile repetate vor duce la sacăderea autostimei.Această stare de confuzie "internă" va duce la risipirea oportunităţilor şi va avea mereu sentimentul că ceva îi scapă mereu,că nu este o persoană completă şi nu înţelege adevăratul sens al vieţii (care pentru el înseamnă anxietate şi vină. Nevroticul este probabil puţin conştient de confuzia lui internă,de risipirea oportunităţilor,mereu va avea senzaţia că îi scapă ceva,că nu este o persoană completă,neînţelegând adevăratul aspect al vieţii,motiv pentru care viaţa sa se transformă într-o viaţă dominată de anxietate şi de vină existenţială. Paradoxul nevrotic se caracterizează prin tendinţa de a menţine acest stil de viaţă,din care el nu obţine nici o recompensă în mod vizibil,stil caracterizat prin "vulnerabilitate la ameninţare",nevoia de sprijin,teama de situaţii competitive.Faţă de senzaţia de anxietate şi de persistenţa "ameninţării" potenţiale,nevroticul va răspunde prin evitare,terminând prin a realiza că "frica este de fapt realistă". Paradoxul nevrotic,subliniază Coleman şi Broen,poate fi înţeles în termenii a două concepte de bază: 1.Scăderea anxietăţii,graţie paternurilor nevrotice de evitare a situaţiei stresante; 2.Persistenţa necorespunzătoare a ameninţării potenţiale în care pacientul crede; Există şi alte mecanisme psihologice care pot fi incriminate în psihodinamica nevrozelor.Unul dintre aceste mecanisme este constituit de învăţarea greşită. Acest lucru presupune,după Coleman şi Broen,eşecul nevroticului de a învăţa competenţele de care are nevoie şi diferitele metode comportamentale adecvate,precum ar fi învăţarea unor modele maladaptative.Nucleul nevrotic, subliniază autorii,se bazează pe eşecul indivizilor de a realiza un nivel de maturitate personală şi adecvată,pentru a se ocupa de problemele zilnice,cu surplusul de condiţionare datorită fricii şi anxietăţii. ÃŽn timp ce maturizarea personalităţii se desvoltă în ritm mai lent,nevoia de dependenţă este tot mai mare,pe aceiaşi măsură condiţiile sociale solicită personalităţi tot mai maturizate şi indivizi cu un eu tot mai puternic (care din nefericire sunt tot mai rari în societatea modernă.
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 4KB
#13
kyttygra
Vizitator
dmx14 a scris:
argatu a scris:
DOAMNELOR,DOMNISOARELOR,DOMNILOR,
eSTE IMPRESIONANT CA CRESTE NUMARUL CELOR CARE VIZITEAZA ACEST POST PE CARE L-AM INTITULAT:INTREBARI............
DAR DECE POSTATI SI NU PUNETI INTREBARI PENTRU CA EU SAU ALTII SA PUTEM RASPUNDE.
UN SAVANT CHINEZ SPUNEA CA ATUNCI CAND ERA TANAR AVEA SUTE DE INTREBARI LA CARE NU STIA A ARASPUNDE,ACUMA LA BATRANETE STIE TOATE RASPUNSURILE DAR NU-L MAI INTREABA NIMENI.
NU SUNT SAVANT,NICI PE DEPARTE DAR SE PARE CA ISTORIA SE REPETA.
DECI,ASTEPT INTREBARI DACA AVETI ASA CEVA LEGATE DE SUBIECTUL POSTULUI PE CARE ATAT DE DES DOAR IL VIZITATI
da....eu am 14 ani si am depresie de 3 luni,nush din ce motiv... . Urmez un tratament cu zoloft & xanax de atunci ,dar acu mi-a fost inlocuit xanax cu calmepam.Ma simt mult mai bine ,dar nu mi-a trecut definitiv...ceva sfaturi ?
eSTE IMPRESIONANT CA CRESTE NUMARUL CELOR CARE VIZITEAZA ACEST POST PE CARE L-AM INTITULAT:INTREBARI............
DAR DECE POSTATI SI NU PUNETI INTREBARI PENTRU CA EU SAU ALTII SA PUTEM RASPUNDE.
UN SAVANT CHINEZ SPUNEA CA ATUNCI CAND ERA TANAR AVEA SUTE DE INTREBARI LA CARE NU STIA A ARASPUNDE,ACUMA LA BATRANETE STIE TOATE RASPUNSURILE DAR NU-L MAI INTREABA NIMENI.
NU SUNT SAVANT,NICI PE DEPARTE DAR SE PARE CA ISTORIA SE REPETA.
DECI,ASTEPT INTREBARI DACA AVETI ASA CEVA LEGATE DE SUBIECTUL POSTULUI PE CARE ATAT DE DES DOAR IL VIZITATI
da....eu am 14 ani si am depresie de 3 luni,nush din ce motiv... . Urmez un tratament cu zoloft & xanax de atunci ,dar acu mi-a fost inlocuit xanax cu calmepam.Ma simt mult mai bine ,dar nu mi-a trecut definitiv...ceva sfaturi ?
am 21 de ani si sufar de depresie.Am impresia ca nimeni nu ma poate intelege sau ajuta.Ce pot face ca sa imi ies din starea asta? sunt studenta la medicina si nu pot invata iar asta ma descurajeaza si mai mult.ce credeti?
Sunteti studenta la medicina si deci veti intelege mai bine. In primul rand v-ati autodiagnosticat iar in al 2-lea rand depresia nu este doar un simptom ci un simptom in cadrul unei boli.
In fata unei boli toti suntem subiectivi si riscam sa nu ne putem aprecia bine.Chiar pentru o ruda apropiata medicul este un slab diagnostician si un slab terapeut,asa ca si cei mai mari medici nu isi trateaza rudele apropiate.
Deci: In primul rand,fiind si medicinista te duci la un psihiatru din centrul matale universitar,eventual la un cadru didactic si "va spovediti",profesionistul fiind singurul indreptatit de a pune un diagnostic,de a prescrie o terapie chimica sau psihoterapeutica si de a raspunde pentru acest lucru(adica cum spunem noi de a te lua in sarcina si a te rezolva).
Daca este depresie,etiologia(cauza) poate fi sociala(esecuri de diferite cauze),psihologica(constitutia psihologica ,personalitatea) sau biochimica de natura endogena(perturbari enzimatice -serotonina,noradrenalina etc-)
Pentru fiecare categorie exista strategii terapeutice specifice
Dac te poate ajuta cu ceva,depresia este numita "raceala psihiatriei" datorita frecventei si toate formele de depresie se vindeca daca se face un tratament profesional.
Urmeaza-mi sfatul si fii fericita,eventual cand se rezolva mai posteaza pentru a sti.
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 4KB
Nici nu stiu cum sa incep... 2005 a fost un an foarte istovitor, incarcat de evenimente solicitante, care s-au succedat cu o rapiditate incredibila. M-am confruntat, in primul rand, cu un stress cumplit la cele trei locuri de munca, cu oboseala acumulata in trei ani in care nu am avut nici o vacanta si cu cel mai trist eveniment din viata mea de pana acum: moartea tatalui meu. Am 32 de ani si am crezut mereu despre mine ca sunt o persoana puternica, capabila sa fac fata oricarei situatii, indiferent de dificultate. Ei, experienta ultimului an mi-a demonstrat contrariul. Cand am aflat diagnosticul tatalui meu (27 ianuarie 2005) am avut un soc si am inceput sa ma simt rau. Eram speriata stiind ca are cancer si ca va muri atat de curand. De cate ori imi suna mobilul (am trei job-uri, deci 3 telefoane) aveam convingerea ca ma suna mama sa-mi spuna ca s-a terminat si ma speriam atat de tare ca abia imi adunam fortele sa ma uit pe display sa vad cine suna. Am trait in spaima asta vreo 6 luni, pana cand tatal meu a murit. Evident, nu mi-am permis un concediu in tot timpul acesta, a trebuit sa joc teatru pentru ca tata nu a stiut niciodata ca are cancer, a trebuit, deci sa rad, sa stau de vorba cu el, sa ne plimbam impreuna, sa-i urez la multi ani de ziua lui cand a implinit 55 de ani, stiind ca evenimentul asta e ultimul de acest gen pe care il sarbatorim... Ma rog... Starea sanatatii mele s-a inrautatit. Am inceput sa fac primele atacuri de panica, aveam vertijuri de nu puteam sta pe picioare, muschii ma dureau de atata incordare, nu ma puteam relaxa orice as fi facut... M-am adresat unui endocrinolog, care mi-a recomandat xanax si lexotan. Am respectat schemele de tratament, am ascultat muzica, am facut masaje de relaxare si dupa 6 luni ma simteam la fel de rau. Cred ca ar trebui sa ma exprim deja la timpul prezent, pentru ca la fel ma simt si acum. Ieri am fost la un psihiatru si m-a diagnosticat cu tulburare anxios-depresiva, recomandandu-mi anxiar si trittico. Urasc medicamentele astea si nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa traiesc asa un cosmar. La un moment dat, intrerupsesem, evident la indicatia medicului, tratamentul cu xanax si lexotan. Efectul a fost ca zece zile nu am putut iesi din casa... Ameteam, nu ma puteam tine pe picioare, se invartea pamantul cu mine... Acum trebuie sa iau anxiar si trittico. Fac bine ce fac? Nu mai stiu in cine trebuie sa am incredere, in ce tratament... Am vreo sansa sa ma fac bine datorita unor medicamente pe care le urasc din tot sufletul si cu care nu sunt de acord? Multumesc. Claudia
Caudia, In primul rand regret evenimentul tragic pe care l-ai trait desi el face parte din ciclul vietii si al existentei fiecarui.
In psihiatrie chiar s-a pus problema daca este etic de a trata un individ care sufera pentru o persoana draga(cazul tau) sau daca nu este etic sa sufere.Sigur parerile s-au impartit dar multi psihiatri au fost de acord ca trebuie tratata suferinta indiferent daca este o boala sau o suferinta de tipul acestei depresii de doliu.
Dar la tine problema nu se rezuma numai la acest lucru(o depresie de doliu se rezolva si fara tratament in cel mult 6 luni,daca nu este si altceva). La tine este acel sindrom al CENTAURULUI,acea impresie diabolica ca tineretea si forta nu se vor mai termina.Caci cum altfel putem caracteriza faptul ca ai 3 servicii,3 telefoane,dar….cu viata personala cum stai?
Psihologii spun ca viata la întreprindere,institutie este „o sclavie� si ca adevarata viata incepe dupa ce iesi de pe poarta fabricii sau institutiei.Cat timp iti mai ramane tie dupa ce iesi din aceasta sclavie…si imi permit sa spun ca este de fapt o sclavie a banului,a nevoii de bunuri materiale si de desconsiderare a bunurilor spirituale de care omul are nevoie….eu zic chiar mai mult. Din balada „greierele si furnica� nu trebuie sa intelegi ca doar robotul- furnica avea dreptat,ba exista argumente chiar de a spune ca greierele era mai adaptat vietii adevarate.
Deci cu acest sindrom al Centaurului,cu aceasta suprasolicitare(chiar mata ii spui stress) dumneta erai deja bolnava de „boala secolului�-nevroza si decesul tatalui nu a fost decat ultima picatura care a varsat paharul.
Deci,dumneta ai ales un stil de viata patologic din care a iesit tot patologic.
Nu este fara remediu starea ta dar daca remediul il vezi numai in medicamente,aceasta este o mistificare. In primul rand se impune schimbarea stilului de viata:cata munca,ce satisfactii personale,esti apropae la iesirea din varsta de aur a dragostei si romanitismului,ce ai realizat in acest domeniu.
Sa stii ca un informatician mi-a spus ca daca intr-un calculator vari gunoi din el va iesi tot gunoi.Deci daca vei continua ca pana acum vindecarea va fugi de dumneta,indiferent de specialistul consultat sau de medicamentul folosit.
SCHIMBA-TI STILUL DE VIATA
Revenind la partea medicala,personal as trata depresia,Trittico nu este un antidepresiv in care avem multa experienta la noi iar restul sunt tranchilizante care la o boala o poate adauga pe a doua-toxicomania medicamentoasa.
Alegeti un medic psihiatru bun,cu experienta care sa inbine amorsarea terapiei cu medicamente initial si apoi sa continuie cu psihoterapie pe durata lunga.
Nu pot da indicatii medicamentoase pe internet,medicul care face o indicatie medicamentoasa raspunde de efectul ei,o urmareste,raspunde de crearea de toxicomanii medicamentoase si alcatuieste programul psihoterapeutic pentru tine si nu in general.
Trebuie insa sa-l asculti si trebuie inceput cu schimbarea stilului de viata care duce la nevroza sau la boli psihosomatice. In mod sigur,in context profesional,suferinta dv.este curabila
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 4KB
Va multumesc mult pentru raspuns. Zilele astea m-am gandit mult la mine, lucru pe care nu l-am mai facut demult, si inainte de-a citi mesajul dumneavoastra, am ajuns exact la aceeasi concluzie. Ce-am facut in consecinta? Mi-am dat demisia de la unul dintre locurile de munca, mi-am luat concediu de la al doilea si atunci cand ma simt ok, trec pe la al treilea, care este firma mea (acolo imi face mare placere sa muncesc fiindca nu am decat stress-uri pozitive). In plus, ma gandesc la mine, ma antrenez in activitati relaxante, am aruncat medicamentele recomandate de psihiatru (mi-au facut mult rau, incepand de la accentuarea depresiei, pana la senzatii de lesin) si mi-am sunat cativa prieteni. Am un singur amendament la ceea ce mi-ati scris: nu am fost si nu sunt o persoana care alearga dupa bunuri materiale, desi ceea ce v-am scris despre mine conduce la aceasta concluzie. Nu m-au interesat niciodata banii si nu mi-am facut din a castiga un scop in viata. Si-atunci de ce am trei locuri de munca, va intrebati, poate. Pentru ca mi-a lipsit dintotdeauna aprecierea sotului meu. El castiga foarte multi bani, este o persoana realizata din punct de vedere profesional. Eu sunt independenta financiar (avem proiecte comune in familie, dar nu depind de banii sotului) si am facut greseala (inca o greseala!) de a-mi canaliza energia intr-o directie eronata, de a accepta provocari extrem de dificile la nivel profesional, de a ma suprasolicita doar pentru a ma considera eu la acelasi nivel cu sotul meu. A trebuit sa ma imbolnavesc ca sa aflu ca, de fapt, el ma apreciaza si ma iubeste, ca imi cunoaste potentialul si ca nu era nevoie sa muncesc ca nebuna atata timp cat eu am incredere in mine. Abia acum am inteles ca asta e aproape suficient. Sigur ca din ce-am scris reiese clar ca in casnicia mea exista probleme de comunicare. Este adevarat. Am muncit prea mult ca sa mai am timp si de asta. E bine, cred, ca m-am oprit la timp si prefer sa cred ca nu am patruns inca in sfera patologicului. Da, aveti dreptate, imi voi schimba stilul de viata. E destul de greu. Daca gasiti cuvinte de incurajare, le primesc cu bucurie. O sa va tin la curent, chiar daca nu mi-e prea clar cine sunteti. Niciodata nu e un moment nepotrivit pentru prieteni noi, fie ei si virtuali PS Formularea "mata" m-a facut sa ma simt batrana! Sunt tanara si frumoasa si am un potential spiritual extraordinar, pe care o sa-l valorific in asa fel incat o sa recuperez timpul pierdut .
Doamna Claudia, Ma bucur ca aveti ata tarie sufleteasca si ca stiti sa apreciati un sfat bun si desinteresat.
Dece mata...pentru ca in Moldova noi ne respectam si sincer vorbind8am stat 38 ani in Bucuresti) nu agreem stilul american de adresare...noi suntem romani,latini si latinii au pronume de reverenta(usted in Spania,vous in Franta etc)
In al n-lea rand ar trebui sa constientizei acea boala moderna a tinerilor-SINROMUL CENTAURULUI (masina,vila,putere,distractie,si-.....o tinerete care nu se mai sfarseste).
Realizez ca dv.doamnele aveti o problema...din a da natura asa cum a fost ea facuta de Dumnezeu,peste cap si de a masculuniza femeile si daca s-ar putea feminizarea barbatilor.
Un bolnav tratat de mine,in plina fervoare rasista din USA s-a prezentat la Ambasada SUA cu un patent irefutabil de rezolvare a problemei negrilor:se vor vopsi obligatoriu toti negrii in alb.
Va doresc succes,ati luat-o deja pe o cale buna.
Incercati si FORUMUL moderat de mine pentru ca veti avea de castigat.
Tot oentru doamna Claudia,care duce o viata "competitiva"cu propriul sot.
Iata cea mai buna definitie a dragostei(evident dupa parerea mea),text redactat acum 2000 de ani:
“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi,naş avea dragoste,sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângămitor. Şi dacă aş avea darul proorociei,şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa;chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii,şi n-aş avea dragoste,nu am nimic. Şi dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor,chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars,şi n-aş avea dragoste,nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare,este plină de bumătate;dragostea nu pizmueşte;dragostea nu se laudă,nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios,nu caută folosul său,nu se mânie,nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr,acoperă totul,crede totul,nădăjduieşte totul,sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată.Proorocirile se vor sfârşi,limbile vor înceta,cunoştinţa va avea sfârşit. Când eram copil vorbeam ca un copil,gândeam ca un copil,câmd m-am făcut om mare am lepădat ce era copilăresc. Acum,vedem ca într-o oglindă,în chip întunecos,dar atunci vom vedea în faţă.Acum cunosc în parte,dar atunci voi cunoaşte deplin,aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămân aceste trei:credinţa,nădejdea şi dragostea,dar cea mai mare dintre ele este dragosteaâ€Â? (Corinteni I,13)
Nu stricati o cultura si o morala de 2000 de ani pe niste idei trectoare ale acestui deceniu in care asistam la acea regretabila "CONFUZIE DE IDENTITATE" si care poate duce la boli psihosomatice si nevrotice(CUNOSTI VR-UN EXEMPLU?)
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 29.7KB
Frumoasa definitia asta! O stiu de pe vremea cand cultivarea laturii mele spirituale era o prioritate vitala. E drept, aveam 17-18 ani , iar singurele probleme cu care ma confruntau erau cele de la scoala, adica nu erau. E placut sa-mi amintesc perioada aceea si cred cu tarie ca nu e tarziu sa reiau lucrurile de unde le-am lasat. Intrebare: ce ma fac cu xanaxul si cu lexotanul? Nu pot sa le intrerup si, din experienta spun asta. L-am intrebat pe endocrinologul meu daca exista substituenti pentru aceste medicamente, pe baza de plante, care sa nu creeze dependenta. Mi-a raspuns ca nici vorba si mi-a sugerat sa le iau in continuare inca vreo cateva luni, iar apoi va vedea daca starea mea s-a imbunatatit. Mi-e groaza de medicamentele astea. Doza de jumate xanax dimineata + jumate de lexotan si jumate xanax+jumate lexotan seara imi poate da dependenta? Deja sunt 7 luni aproape de cand le iau, nu in dozele acestea neaparat (au fost doze mai mici in anumite perioade). Pot face ceva sa imi vindec distonia neuro-vegetativa fara sa apelez la vreun medicament? Ce inseamna, de fapt, distonia asta, ca nu sunt foarte documentata. Nici pe net nu am gasit mare lucru. Multumesc anticipat pentru raspuns. Deduc ca dumneavoastra sunteti psihiatru? Scuzati-mi, va rog, ignoranta. Nu as vrea sa va jignesc cu aceasta intrebare, dar mi-ar placea tare mult sa stiu cate ceva despre dumneavoastra. Claudia
A.Intrebare: ce ma fac cu xanaxul si cu lexotanul? Nu pot sa le intrerup si, din experienta spun asta.
Asta este problema.Deja tranchilizantele sperie si pe medici si pe paciemti,pentru ca te duci la medic cu o boala si capeti doua(DEPENDENTA DE MEDICAMENTE)
SE POT FOLOSI MEDICAMENTE PE BAZA DE PLANTE SI PENTRU CA NU TREBUIE RETETA VI LE POT NUMI,DAR AU EFECT SLAB:
1.SEDINSTANT, gran. Sedativ,antispastic cu acţ.blândă POSO:câte 1/2-1 linguriţă granule într-un pahar de apă caldă sau rece,cu adaos de zahăr,se repetă de 2-4 ori pe zi,eventual seara înainte de culcare Actiune terapeuticã: Fitocomplexul de principii active din asocierea de plante medicinale al produsului Sedocalm determinã în organism o actiune moderat sedativã si antispasticã la nivelul sistemului nervos vegetativ. ÃŽn paralel, determinã si o usoarã actiune hipotensivã.
Desi am un baiat endocrinolog nu endocrinologii trateaza boli de felul celor descrise de dv
C.Doza de jumate xanax dimineata + jumate de lexotan si jumate xanax+jumate lexotan seara imi poate da dependenta?
NU ati spus doza pe tableta(xanax exista de 0,25;0,50;1;2 mgr)
Deja sunt 7 luni aproape de cand le iau, nu in dozele acestea neaparat (au fost doze mai mici in anumite perioade).
Este foarte mult 7 luni pentru un tratament continuu cu tranchilizante.Endocrinologii au putina experienta in domeniul psihiatriei de granita,desi ar trebui sa stie pentru ca in endocrinologie multe boli se aseamana cu nevrozele.
POATE DA DEPENDENTA DESI UNII(AM VAZUT PE DISCOVERY) UNII IAU DE 25 ANI
D.Pot face ceva sa imi vindec distonia neuro-vegetativa
Nu exista o boala cu numele"DISTONIE NEURO-VEGETATIVA",ceea ce numesc ei asa sunt niste simptome determinate de o stare de anxietate si anumea se numesc simptome psihosomatice,adica reactii somatiuce legate de anxietate. medicii folosesc adesea "diagnostice fund de sac" cand nu sunt in specialitate si se intalnesc cu ceva ce nu cunosc bine in specialitatea lor.
E.dar mi-ar placea tare mult sa stiu cate ceva despre dumneavoastra. Claudia
Eu sunt cel care sunt si doar caut sa ajut dupa putina mea pricepere.
Xanax de 0.5 mg, deci doza e de o pastila pe zi, iar lextanul de 3 mg. Pot da dependenta si in dozele astea, sau e mai mult o dependenta de natura psihologica? Simplul fapt ca nu le iau intr-o zi imi provoaca teama si de aici decurg si celelalte simptome: vertij, incordare, tremurul mainilor si picioarelor. Aceste senzatii cresc in intensitate si nu am niciodata curajul sa experimentez paroxismul acestor stari, asa ca iau repede medicamentele. Curios este ca in secunda imediat urmatoare, corpul meu se linisteste si psihicul la fel. As dori din tot sufletul sa fac ceva sa evit dependenta de medicamente. Daca as incepe sa substuitui medicamentele de acum cu cele pe baza de plante, ar trebui ca pe cele de acum sa le intrerup brusc sau etapizat? Ce inseamna efect slab? Ca desi le voi lua, ma voi confrunta in continuare cu simptomele bolii de care sufar? A propos, cum ati numi dumneavoastra boala mea? Nevroza, tulburare anxios-depresiva... Cum? Este indicat sa recurg, in paralel, si la alte metode de tratament, cum ar fi, de pilda, acupunctura? Am inteles ca ajuta...
Citeam ieri ca nevrozele, psihozele, dependentele, confuzia mentala, imaturitatea si agitatia emotionala, anxietatea, insecuritatea, singuratatea si depresia sunt simptomele lipsei de constiinta spirituala. Se mai spune in carte ca avand chiar si un grad modest de constiinta spirtuala si de cunoastere a principiilor cauzei si efectului, prin alegere intelepte si actiuni constructive putem foarte repede sa invatam cum sa conditionam lucrurile care ni se intampla. Ideea este, deci, ca fiecare persoana isi determina intotdeauna, constienta sau nu, experientele si circumstantele proprii. Daca e asa, inseamna ca cea ce mi se intampla mie in ultimul timp mi se datoreaza in exclusivitate... Eu am ales sa am trei servicii, eu am ales sa-mi neglijez relatia cu sotul, eu am considerat ca cel mai important lucru este ascensiunea mea rapida in cariera, eu am neglijat faptul ca spiritul meu are nevoie de atentie, eu, cu buna stiinta, mi-am blocat canalele energetice si am pus o bariera in calea informatiilor spirituale. Nefiind, deci, constienta spiritual, cum scrie la carte, nu am stiut sa-mi folosesc timpul, energia si talentul in mod eficient, neputand, deci, sa gestionez cu intelepciune resursele pe care le aveam. E oare posibil ca daca o persoana isi exerseaza aceasta constiinta spirtuala, insanatosirea sa survina ca o consecinta fireasca e acestei realizari? Sunt naiva?
Era sa uit... De ce atata mister in raspunsul la intrebarea mea legata de formatia dumneavoastra profesionala? Mie mi-ati castigat deja increderea prin competenta raspunsurilor pe care mi le-ati oferit la intrebari si prin simplul fapt ca ... mi-ati raspuns intotdeauna. Acesta este un ajutor pentru care va sunt recunoscatoare si chiar daca as afla ca sunteti psihiatru, psiholog, clarvazator, preot sau orice altceva, m-as bucura in continuare ca am luat contact cu dumneavoastra, iar increderea mea ar ramane nestirbita. Na, am mai facut o incercare. Poate mai aflu ceva...
.
vroiam sa fiu mai sigur
me proud! viata de casa de copii nu e usoara...dar nu ii spuneam la mama nimik pentru ca ea era linistita ca imi e bine....dupa bac am venit in buc la fac si lucram in radiodifuziune...am fost pe picioarele mele de cand am venit in Buc , mama nu era in somaj.... bla bla una peste alata am ajuns la varsta asta si mi-am dat seama ca mam anu era nici pe departe zana in Fratii Grimm. -Mai am un frate mai mare cu 3 ani cu care m-am certat de cand am inceput sa vorbesc si care a stat acasa cat eu eram la camin, ca el era sensibilos si nu a suportata regimul si pentru care mama a facut muschi sa il bage in profesionala, sa il scoata si sa faca apoi seralul . - am schimbat cateva joburi si cateodata castigam mai bine alteori nu, era chirie de platit , intretinere etc si daca nu mi le plateam eu nu o facea nimeni, frate-miu e un tont care s-a complacut in viata de provincie ca se face sor'sa patroana la Bucureti unde se plimba canii cu covrigii in coada....cand ma curta un tip cu ceva bani si nu de origine romana , a venit frate'miu sa imi spele creierii ca daca nu ma marit cu el 'nu mai facem noi nimik'....i-am dat o replik inreproductibila l-am dat afara din garsoniera in care stateam si nu am mai vb cu el de mai bine de un an. Mama a incercat si ea sa imi spele creierul 'ca e baiat bun si nu mai ai grija zilei de manie' ma mintea ca ii trebuie nuj ce si nuj ce si iii dadea banii la frate'miu etc, iar cand am intrebat-o daca ar fii fericita sa ma stie maritata cu un om pentru care nu simt nimic mai mult decat amicitie ..a busit in pland si mi-a zis ca si ea a facut sacrificii pentru noi ca suntem o familie si trebuie sa avem grija unii de altii si sa fim uniti.....m-am ridicat si am plecat...aveam ochii seci nu puteam nici sa plang si de regula plang din orice....m-a lasat fara replica...i]am ajutat cu bani in cpontinuare...pana cand mi-a sarit capacul o data cand le-am dat totii banii fara sa imi iau eu nimik sa puna termopane acasa si cand m-am dus din multi bani pusesera 2 termopane de 10% din banii pe care i-am dat si la 3 zile iar imi cereau ca nuj ce mai trebuie....mi-a luat un frigider in rate (eu plateam ratele ) si mi-a scos ochii ca mi-a dat si mi-a facut....nu mai vorbesc cu ea...de vreo 6 -7 luni deloc nu stie unde sunt cu cine de ce cand si nu o intereseaza cum a zis si ea, iar mie imi e mai bine de atunci, am avut o cadere nervoasa la un mom dat de am stat dezbracata in casa vreo 5 zile si doar dormean si plangeam, simteam ca ceva nu'i ok dar nu ma puteam stapani...in fine mi'am revenit acum sunt langa singurul om caruia ii pasa de mine si pe care il iubesc cu tot sufletul, am un job super intr-o companie mare ( avand in vedere ca sunt si studenta inca) cand mama mi-a zis si ca m-a nascut sa nu faca puscarie ca tata a trimis politia la cabinet cand trebuia sa avorteze si etc altele de gen am simtit ca si cum am fost smulsa din radacini si nu imi gaseam sensul in univers....dupa cum spuneam am mai trecut prin chestii najpa si din cauza mea is din cause externe si pentru ca asa trebuia sa fie , am terecut si peste asta sunt ok social si emotional dar am visele astea aiurea si ma cert in somn in fiecare noapte...ma gandesc ca in timp vor disparea, dar pe moment il afecteazape Alex si nu vreau sa fie nici o clipa trist pentru tot restul timpului pe care il vom petrece impreuna.....e cel mai frumos si mai intelept inger pazitor cu ochii albastri , din univers!
so can anyone give me a hand on this one?! un specialist costa o galagie de bani si am alte prioritati pentru cel putin 5 ani de acum inainte...
help!
