Simpatie.ro - matrimoniale
Enspirit FORUM
Puteti sa imi lasati orice mesaj, parere, idee, sfat sau problema personala sau de orice alt gen in cadrul forumului si va voi raspunde cat se poate de rapid.
Nou pe simpatie:
oana89
Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 46 ani
Enspirit FORUMInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
Enspirit FORUM / Discutii cu tema spirituala /

Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie

Pagini:  1 2 3 4 5 ... 10  
#26
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81
Postati forumul de pe link pentru mai multe lamuriri:


http://19362005.3xforum.ro/



Nu fiti prea curioasa.Limitati-va la interesul pentru a iesi din situatia dv.si a redeveni independenta si psihologic.

Vindecarea trebuie sa fie:
-organica=nu este cazul la dv.nu aveti boli lezionale

-psihologica=sa fiti autonoma,sa nu depindeti chiar de un medic sau psiholog

-sociala= sa va reluati vechea activitate


cand le indepliniti pe toate sunteti cu adevarat sanatiasa.


ce Dumnezeu,vreti o noua dependenta,vreti un nou tatuc.

pe internet toti suntem egali si a ne pune galoane,chiar si profesionale nu este in spiritul unei terapii psihologice(pentru ca printre altele cam asa ceva facem noi).

Cu bine si luptati pentru emanciparea dv.psihologica si sociala

Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie - Postati forumul - Discutii cu tema spirituala
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 2.2KB


 
   
#27
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81
Revin pentru ca nu citisem prima postare ci doar pe a doua,la care v-am raspuns.

daca este deja dependenta de tranchilizante:

Dependenta este de 2 feluri sau mai corect apare in 2 etape:

-dependenta psihologica este primul stadiu in care suprimarea drogului(asa este numita orice substanta activa farmacologic,inclusiv tranchilizantele) duce la simptome psihice:anxietate,neliniste psihomotorie,ceea ce numesti mata distonie neuro-vegetativa,insomnie,nervozitate.

-Faza viscerala,...dar nu aveti si nu v-o descriu.

Cel mai bine este a face sevrajul treptat si in faza dependentei psihologice,pentru ca in faza organica trebuie doctor,spital,poate reanimare.

Medicamentele din plante pe care le-am recomandat pot suplini pe o perioada starea pe care o descriti dv.si daca in 2-3 saptamani nu mai avceti nevoie totul este rezolvat.

Acuma daca vrem sa fim oameni cu scaun la cap.

mata trebuie sa mergi la un psihiatru care stie sa faca si sedinte de psihoterapie.

V-am mai spus.

El va ea in sarcina,adica raspunde de dv.pana la vindecare.pe el trebuie sa-l ascultati.Tipul de psihoterapie propus se discuta cu dv.si trebuie sa corespunda personalitatii dv.si starii pe care o tratati.

in loc sa cautati endocrinologi,acopunctura,bioenergeticieni eu va sfatuesc sa aveti incredere in medicina stiintifica si de specialitate psihiatrica si psihosomatica.Nu stiu de unde sunteti dar acuma cam peste tot sunt specialisti.

dati-va pe mana unui specialist si ascultati-l ca el trebuie sa va promita vindecarea.Altfel este un impostor sau incompetent.

Nu o sa obtineti vindecare de pe internet sau citind revista AS sau alta carte despre spirit sau mai stiu eu ce.

Aveti incredere in medici si medicina.

Doza folosita nu este mare dar ceea ce descriti si timpul de utilizare trebuie evaluat de specialistul psihiatru.Poate fi ce am spus eu sau nu.

Numai cine controleaza concret pacientul are dreptul la decizii si sa dea cele mai bune explicatii.

Cu bine si treceti peste prejudecati,duceti-va la medicul psihiatru-daca puteti la unul privat este si maik bine(el are timp,trebuie sa rezolve,nu se comporta ca un salariat).

Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie - Revin pentru ca - Discutii cu tema spirituala
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 3.4KB


 
   
#28
claudia
Membru nou
Postari: 6
Am fost astazi la psihiatru, la cabinet privat, asa cum m-ati sfatuit.  Mi-a spus ca nu intelege de ce mi s-au prescris doua medicamente din familia benzodiazepinelor (xanax si lexotan) din moment ce ambele au acelasi efect... Mi-a intocmit o schema de renuntare treptata la aceste medicamente, schema care dureaza 4 saptamani. In cea de-a patra merg la un nou consult. Mi-a mai spus ca daca in patru sapatamani nu voi fi ok, atunci solutia este un medicament numit xeroxat, daca am retinut eu bine, care trateaza in acelasi timp si anxietatea si depresia. Parerea medicului este, insa, ca nu sunt depresiva. Am stat o ora in cabinet si asta a fost concluzia: ca sunt doar anxioasa si mult prea obosita.

Nu am asteptat ca vindecarea mea sa vina de pe internet, iar revista AS nu am citit-o in viata mea si nici nu intentionez. Am facut referire la cartea din care am citat gandindu-ma la ceea ce m-ati intrebat cand am initiat dialogul cu dumneavoastra: daca am muncit atat de mult, cand am mai avut timp sa fac ceva pentru sufletul meu si pentru relatia mea cu sotul. Gandindu-ma la un raspuns, asa cum era firesc din moment ce v-am cerut parerea, am ajuns la concluzia ca aveti dreptate cand mi-ati dat de inteles ca am neglijat partea spirituala (prin asta intelegand ceea ce tine de suflet - spirit).

In medici am incredere. Altfel nu le-as fi cerut ajutorul... Experientele pe care le-am trait urmand doua tratamente prescrise de doi psihiatri diferiti m-au facut insa, sa devin sceptica in privinta vindecarii ce survine urmandu-le sfatul. Probabil ca erau "sarlatani" sau "incompetenti" cum ii numiti... Numai un specialist sau un om cu pregatire in domeniu poate sa judece cat de calitativ este serviciul oferit de un psihiatru. Eu nu pot aprecia asta cand merg la un medic, din pacate, asa ca nu ma judecati gresit. Le-am urmat intocmai sfaturile de fiecare data, iar sanatatea mea a avut de suferit. E oare normal sa sfatuiesti un pacient sa ia un medicament fara sa-l intrebi macar la ce e alergic, ce substante tolereaza sau nu tolereaza organismul lui? Parerea mea e ca fac experimente, ca pe cobai. Pai cand am sunat sa spun ca mi-e rau, ca nu mai imi simt/controlez picioarele, ca imi tremura tot corpul (dupa o singura pastila administrata) mi s-a raspuns: "Aha... Pai asta nu era oricum schema mea preferata de tratament. V-am dat-o doar ca sa crut ceva, dar se pare ca nu se poate. Veniti maine, sa incercam altceva". Puneti-va in pielea mea, va rog. Sa crute ce? Cu ce incredere sa ma mai duc la omul ala?

In fine... Azi am fost la o doamna doctor pe care am cunoscut-o cu ani in urma, psihiatru de o viata (am lucrat in presa scrisa si am colaborat cu ea scriind articole pe diverse tematici din domeniu). Dansa s-a pensionat si dupa lungi cautari am aflat ca si-a deschis cabinet privat. In dansa am incredere si o sa ii urmez sfaturile.


 
   
#29
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81
Ati ales calea buna.Va doresc succes si vindecare cat mai rapida.
Nu aveti frica.Anumite adversitati exista,mai ales ca psihiatria este departe de a fi o stiinta exacta.

Exigenta dv.este buna si poate servi de invatatura si pentru unii medici ca cel descris de dumneta.

cat timp insa asistenta va fi de stat,cat timp se va spune "asta este medicul,acesta te trateaza" mereu va fi asa.
Apropo de xeroxat nu sunt de acord,este un antidepresiv de ultima generatie,foarte scump,tare si am avut cazuri care l-au abandonat la mine in cabinet si au luat ceva mai bland.

Este puternic dar nu mai eficient si se da nu in depresii reeactive ca la mata(dupa psihotraume) ci la deopresii endogene,de natura ereditara(ca sa intelegeti).

Succes si va fi bine

Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie - argatu - Discutii cu tema spirituala
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 2.1KB


 
   
#30
zatarra
Membru nou
Postari: 5
buna seara...
ma intrebam citind pe aici, daca oamenii care apeleaza la acest forum vor mia reveni dupa ce-si vor fi rezolvat problemele....cred ca depinde de ei si numai de ei...ca de fapt in orice alta problema sau nu...
in seara asta am mers pt prima oara la psihiatru - deja am inceput, deja ma consider egoista -- dar nu considerati prima fraza drept scuze  pt ceea ce va urma

poate nu sunt coerenta, viata e plina de probleme dar iata ca si de oameni ...mi-a recomandat lexotan 3mg cate o jum de doo ori pe zi (plus trimitere la dermatolog si ginecolog, vis-a vis de anticonceptionalele folosite si simptomele fizice pe care le-am precizat: pete rosii pe piele , mai ales in zona cefei si pe maini, unele mici basicute, furnicaturi, mancarimi, greutate in piept, gol in stomac, tensiune ridicata, greutate in resppiratie, senzatie de sufocare si claustrofobie mai ales in autobuz seara, etc)si am intrat pe net sa vad ce mai e si drogomania asta si...am ajuns aici
n-as vrea sa apelez la pastile
mai ales ca , asa cum fac aici, am facut si acolo: n-am vorbit foarte mult despre asa-numitul intr-un final diagnostic "episod depresiv", am precizat unele dintre simptome si mi s-a zis ca nu e prea clar, mai ales motivul din care am ajuns asa
nu ma simt in stare sa redau amanunte si sentimente, particularitati ale starilor mele

plangacioasa am mai fost eu, dar chiar asa parca nu
la sinucidere m-am mai gandit, dar nu ca acum
stari depresive am mai avut, dar nu ca acum, reuseam sa ma mobilizez, mai mereu am reusit, evident, consider eu, cu sechelele de rigoare
nu prea pot vorbi despre starea mea, am mai incercat si mi se parea ca nu-mi sunt de ajuns cuvintele
deja e renuntare sau compatimire as zice
imi plang de mila?
poate fi totul doar in mintea mea? si de fapt sa nu am nici o problema ?
totul mi se pare trist
simt ca as putea, dar n-am forta necesara
simt ca nu fac indeajuns pentru a iesi din acesta stare
am dorit ceva cu ardoare, inca mai doresc , desi nu mai am potentialul de la inceput
situatia s-a prelungit cam mult dupa parerea mea, iar eu simt ca nu mai am putere
nu mai am putere, nu sa lupt pt ceea ce-mi doresc, ci nu mai am putere sa lupt cu mine insami
ma simt incleiata
am momente cand vreau sa revin la starea initiala, fac una alta, dureaza ceva in timp, de la cateva minute la 2-3zile, dupa care revin cuviincioasa la locul meu urat,
in coltul meu
ma mai gandesc si la faptul ca, tot citind despre depresii &co ma predispun la asa ceva
totul e un haos in ceea ce ma priveste, poate si la psihiatru a fost la fel, doar gerul de afara m-a ajutat sa ma opresc din bocit pana sa ajung acolo
oare cum ma pot elibera ?
care ar fi primul si cel mai simplu pas ?

pana la urmatoarea intalnire va doresc fericire si liniste

ps: o sa am 25 de ani in mai putin de o luna


 
   
#31
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81
DOMNISOARA,

Nu este nici o rusine de a va adresa unor prieteni de pe NET si de asemenea nu trebuie sa punem in discutie faptul ca unii renunta dupa o perioada de timp.

Din cele relatate de dv.se pot extrage putine date semnificative,necesare pentru a judeca situatia in care sunteti.

Aveti 25 de ani,lucru pozitiv in finalitatea oricarei stari psihice si ca luati anticonceptionale dar nu spuneti ce fe(de exemplu cele hormonale  au fost implicate in aparitia unor stari depresive in literatura de specialitate)

Spuneti ca ati consultat un psihiatru si ca acesta v-a prescris doar o doza minima de tranchilizant (lexotan 3mg).
Din cele extrase din scrisoare dv.ar fi vorba de o stare depresiv-anxioasa cu fenomene de panica.asociata cu fobia si lucru si mai important prezenta ideilor de autoliza.

Aici intervine lipsa de informatie care sa motiveze starea dv:cauze sociale,psihologice care tin de stadiul de formare a personalitatii dv sau sociale(statutul dv social si stilul de viata pe care il duceti,ideologia care va motiveaza etc)

Ceea ce se poate comenta o fac sub forma,ce as face eu daca as fi medicul dv.curant:deci as da mai multa importanta starii depresive dar si fenomenelor de panica.Medicatia trebuie sa fie antidepresiva(lucru care lipseste cu desavarsire la dv) si fenomenele de panica se pot trata cu anumite tranchilizante dar care nu pot duce la dependenta medicamentoasa(va asigur ca exista astfel de tranchilizante).

Dupa 7-10 zile de terapie medicamentoasa v-as propune o atitudine si o metoda psihoterapeutica:psihoterapie behaviorista si cu tehnici de relaxare si apoi treptat as renunta la medicamente,scazand incet pana la eliminarea lor.

Medicul dv.care pare un medic-functionar,cu multi bolnavi la usa a expediat prea usor cazul dv.dandu-va un tranchilizant si trimitandu-va la medici somaticieni(desi stie sau ar trebui sa stie ca fenomenele psihosomatice pe care le aveti se amelioreaza cu tratamentul specific psihiatriei).Totusi anumite consultatii nu sunt rele,daca nu va inoculeaza ideia unor boli multiple pe care le-ati avea si in care eu nu cred(asa numita iatrogenie).


Cautati un  psihiatru disponibil,la care sa puteti apela si telefonic dupa consultatie si care sa va monitorizeze,sa va ia in sarcina pana la vindecare(care in cazul dv.este posibila 100%),sa stie sa manipuleze metode psihoterapeutice.medicatia scade intensitatea simptomelor dar vindecarea se face numai prin metode psihoterapeutice.De fapt cele doua metode se completeaza reciproc si se utilizeaza dupa un anumit algoritm.

Va rog sa ma intelegeti ca pe internet nu se pot da formule terapeutice concrete,deoarece medicul raspunde de ceea ce recomanda iar in acest caz urmarirea nu este posibila de catre forumisti.

Pe forum este posibil sa gasiti si alti prieteni,aici poate sa intervina oricine asa ca a va expune situatia si a astepta ajutor este o atitudine umanitara.

Sa asteptam si alti oameni,chiar nespecialisti sa va sfatuiasca,mai ales ca dupa parerea mea forumul moderat de mine este vizitat de persoane din aria psihologica,studenti,poate si medici,psihologi pe care ii astept sa se pronunte.

Promit doar ca nimeni nu va rade de nimeni pe acest forum.

Din moderator bun pot deveni un cenzoir implacabil.
Deci nu va temeti,tineti-ne la curent cu situatia dv.care poate deveni instructiva pentru multi altii.

Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie - argatu - Discutii cu tema spirituala
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 39.2KB


 
   
#32
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81
Cer scuze,nu sunt moderatorul acestui Forum,forumul moderat de mine si care se ocupa numai de psihologie,psihosomatica si psihiatrie ar fi bine sa-l vizitati.

va dau linkul:

http://19362005.3xforum.ro/


O sa gasiti pe el multe lucruri interesante care tin fie de psihologia si psihiatria adolescentilor,fie de psihologie,psihosomatica,sectiune de discutii si intrebari etc.

Aici nu sunt eu moderator,asa ca este mai bine daca vreti sa ma intrebati sa schimbati pe forumul moderat de mine

http://19362005.3xforum.ro/


 
   
#33
zatarra
Membru nou
Postari: 5
seaara buna din nou
va multumesc pentru rapuns, aveti un stil de-a dreptul covarsitor, in sensul bun...presupun ca sunteti in bransa, altfel ar fi o mare pierdere zau asa...
sa incep cu rusinea, care este sublima, dar lipseste cu desavarsire in acest caz, evident...de fapt mi-a placut intotdeauna sa comunic, prin orice metode, iar acesta este unul dintre ele;
am pomenit despre situatia in cauza gandindu-ma la egoismul uman, cu care am avut de-a face in ultimul timp; de ce nu, poate chiar eu am fost cea purtatoare de egoism...oricum ttoti oamenii sunt egoisti desi e foarte relativa notiunea...cred ca toti avem dreptul la egoism mai mult sau mai putin
daca s-ar putea as dori sa-mi explicati ce e cu autoliza despre care ati precizat
iar ca o paranteza as vrea sa precizez ca sunt by default interesata de domeniu -- ca s-a intamplat sa am si ceva probleme de genu, na, se poate intampla oricui, am renuntat demult la intrebarea : de ce tocmai eu ? -- desi ocupatia mea este cu totul alta, contabila, economista etc...
la job nu sunt probleme majore, ci doar in ultimul timp, o data cu starea mea, cei de langa mine ajung la capatul rabdarilor. si asta nu neaparat ca-s dezastruoasa, desi mi s-a sugerat -- ceva de genul "vis urat"-- dar oricum nu mi se pare ca ar exista vreo compatibilitate intre mine si asa-zisa mea sefa.
insa fac greseli multe si uit lucruri importante. acum e si mai aglomerat pentru ca a plecat colega de la resurse umane iar eu trebuie sa ma ocup si de asta, desi colega s sefa mea imi da ordine (are si prostul obicei de a tipa si de a ataca tot timpul pe cel de langa, are un mod agresiv de a fi) si spune tuturor ca "noi"(adica eu si ea) ne ocupam de hr, si de fapt numai eu fac asta -- nu e foarte stresant si multa munca -- fata de jobul anterior pe care l-am parasit acum 6 luni -- dar contribuie la starea mea, sau invers
in general chiar nu -s omul care sa fuga de responsabilitati, ci din contra , mi le asum chiar daca nu-mi revin, si asta de cand eram mica; cred ca tocmai asta speculeaza si colegamea, oricum asta e alt subiect

poate ca ati observat ca in seara asta ma simt mai bine
poate si din cauza ca mi-am vazut iubitul
mda, cred ca v-ati dat seama, cam asta ar fi problema
desi as putea spune sus si raspicat ca de fapt eu consider problema la mine...ce a generat-o si m-a adus aici -- impropriu spus -- e mai putin importan
nu caut vinnovati pentru starea mea, poate ca si asta e un motiv...am vazut o data intr-un film si mi-a mers chiar la suflet : depresia este o furie innabusita
de fapt neputiinta mea de a schimba lucrurile sau de a renunta si a o lua de la capat m-a adus aici
implicarea mea totala -- fiinta ma in totalitate, la nivel spiritual si fizic -- si o anumita dorinta : de a fi cu omul pe care -l iubesc
eu , cea care aveam acu ceva timp complexe in legatura cu iubirea: ma consideram incapabila de asa ceva cu adevarat -- am avut inainte o relatie de vreo 4 ani in care mi-am inselat partenerul
si faptul ca, daca e vreun vinovat in toata chestia asta, consider ca eu sunt aceea

ce as putea sa va spun? ca in ceea ce priveste asa-zisul diagnostic pe care mi l-ati formulat sunt intru totul de acord?ca este exact ceea ce simt eu ca am nevoie ?
asa cum, la fel cred si in privinta ajutorului de care am nevoie ?
mi-am cumparat astazi doar 10 pastile de lexotan, cred ca am sa incep sa le iau sa vad cum ma simt --asta nu pt ca as fi de acord cu ele ci pentru ca deocamdata simt caa am nevoie de ajutor si... alta solutie...?
anticonceptionalele folosite sunt logest, fabricate de shering, le iau de vreo 2 ani, iar intre am facut o pauza de vreo 6 luni; nu au avut efecte secundare , decat dureri ingrozitoare de cap la inceput; acesta ar fi - in prezent - un alt aspect pe care nu l-am precizat: migrenele, care tin pana la 3-4 zile, cedand foarte putin l amedicamentele clasice, pana cand am inceput sa iau vidan si marcofen)
revenind la lexotan, adevarul e ca mi-e teama de ele
locuiesc singura, noaptea e perioada din intervalul de 24 de ore in care ma trec cele mai rele stari (iar noaptea sunt singura)
ajung sa-mi fac rau
si ma cred in stare intr-unul din aceste momente sa le combin cu alcool, sau sa iau putin mai multe decat ar trebui,  ...si am inteles ca provoaca depresia sistemului nervos si confera stari foarte grele -- azi de dimineata n-o mai slabeam pe farmacista cu intrebarile--;
am precizat despre alcool pentru ca obisnuisc sa beau; in general nu mult -- o cana de vin fiert , o bere -- insa abuzez in unele momente; am avut si inca mai am-- pe cale de disparitie sper -- zile cand beam ceva chiar de dimineata, starea interioara era mult prea mistuitoare, si incercam sa o potolesc astfel...
plus ca aceste minunate pastilutze pot provoca foarte simplu ceea ce, dupa cum le  spune , ar trebui sa vindece
din aceste motive sunt de acord cu dvs (se observa spiritul meu de luptatoare, nu-i asa? )

banuiesc ca antidepresivele fara efect tranchilizant nu se elibereaza fara reteta...am dreptate ?
tranchilizarea este ultimul lucru care mi-ar trebui, reusesc sa ajung acolo si fara pastile..

in ceea ce-l priveste pe d-nul psihiatru iarasi aveti dreptate, desi eu am incercat sa-l privesc si altfel: dansul a vrut sa-mi creeze, pt prima sedinta, o stare de liniste s incredere, relaxare; imi spunea ca acolo pot face ce vreau , nu-s obligata sa fac nimic din ceea ce nu vreau, iar intrebari nu-mi punea, inca am inceput sa le pun eu; dansul ma  privea foarte atent, eu tocmai incercam sa termin o criza dde plans inceputa dianinte de a ajunge acolo si nu prea reuseam, de aceea o alternam cu zambete si solicitari de bancuri (iar spirit de luptatoare )...de asemenea am observat ca a incercat , desi foarte subtil sa afle motivele starii ...
insa cand a venit vorba de medicatie si tratament-- singura intrebare a fost cum cred eu ca ma poate ajuta dansul -- a fost protocolar si expeditiv si poate daca nu-i precisam ca luasem cu vreo doo zile inainte vreo 0.25 mg de xanax care nu mi-a ajutat deloc -- si eu eram deplorabila ce-i drept - probabil medicamentul prescris era...surpriza, chiar xanax
psihoterapie behaviorista ? la nivel de necunoscatori, dar oameni inteligenti care vor sa m-ajute, m-am intalnit cu ea; si mai ales la mine, atat cat ma duce si pe mine capul, va dati seama...dar presupun ca e mult mai mult de atat
cred ca v-am impuiat capul...
as dori ca totusi sa va foloseasca si dvs aceste conversatii, sper sa fie asa, altfel mai am un motiv sa nu dorm noapteea ... (glumesc !)

noapte buna si usoara


 
   
#34
zatarra
Membru nou
Postari: 5
am uitat sa va precizez ca nici pofta de mancare nu prea am, deci nu prea mananc...desi in ultimul timp imi impun asta, pentru ca am scazut destul in greutate si sunt constienta ca am nevoie de hrana
de pus la loc nu am pus, pentru ca totusi nu mananc atat cat ar trebui, fumez mult si beau cafea

gata, nu va mai chinui


 
   
#35
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81
Domnisoara,
problemele dv.sunt complexe iar criza dv.de identitate este evidenta.

Numai un profesionist care va poate vedea,asculta va poate ajuta.

Cele relatate de dv.:inapetenta,scaderea in greutate,insomnia, cefaleea,migrena,consumul de alcool sunt simptomele determinate de boala depresiva si care vor disparea total cand depresia va disparea.

Ma intreb,chiar sunteti fara nici un suport,nu aveti familie(doar aveti 25 ani),chiar va lasati prada stihiilor sociale,stati singura,nu aveti prieteni.

S-a dovedit ca pentru a fi sanatos psihic un individ trebuie sa aiba cel putin 5 contacte afective autentice.Dupa cum vad nu aveti niciunul.
De asemenea pentru a fi sanatos mintal trebuie sa aveti viitor,adica ceva mai mult decat o prosperitate actuala.

De asemenea tot in acest scop este nevoie de "nou",de noutate,plictiseala fiind una dintre cauzele depresiei existentiale.

In schimb apareti ca o "ratacita",scuzati cuvantul,care nu stie cine este,incotro se indreapta,care a pierdut contactul.

De aceea va rog insistent.

Momentul in care sunteti necesita pentru a fi depasit de interventia unui profesionist care sa va ajute atat cu medicamente cat si cu sfaturi si metode psihoterapeutice care sa contribuie la maturizarea dv.,inainte de a face lucruri pe care apoi nu le veti mai putea recupera.

Invit si alti forumisti sa se exprime asupra situatiei de tipul celei descrise de dv.

caci nimeni nu este detinatorul unui adevar absolut.

Apropo,dar cu religia cum stati,credinta adesea este un mare suport moral si multi au facut ani grei de inchisoare care au fost insa usurati de credinta sau daca era posibi de o biblie.

va doresc numai bine.


 
   
#36
zatarra
Membru nou
Postari: 5
nuuuuuuuuuuuuuuuuuu
ma tem ca am fost usor gresit inteleasa : singura ma simt aacum, singura m-am izolat oarecum de prieteni
da, am prieteni, si chiar foarte buni, ne leaga mai mult de 8 ani (din timpul liceului), parintii ma iubesc (desi sunt separati si au oarecare probleme, tata e foarte dificil), cu sora mea am o relatie cu totul speciala...dar familia mea -- sora si parintii adica, nu sunt in bucuresti
prietenii incearca sa ma ajute, dar mi se pare ca-i incarc prea mult cu problemele mele si incerc sa n-o mai fac..(dureaza de ceva timp si n-au saracii cu ce sa ma ajute, sunt incapatanata)
oana, prietena mea de suflet, mi-a propus sa vina sa locuiasca cu mine pentru o perioada (lasandu-si prietenul cu care locuiste de 6 ani)..ei, eu asa ceva n-o sa accept niciodata...
familia mea, parintii , nu prea stiu mare lucru despre ceea ce mi se intampla, mama nu stie chiar nimic, nu vreau sa-si faca griji
contacte afective autentice am, dar nu am pomenit despre ele pentru ca nu despre asta era vorba...ma rog, m-am cam departat de ele, pentru ca, v-am spus, am observat f multa suferinta, inculsiv transpunerea in starea mea a unei  prietene...nu i-a fost bine
nu vreau sa fac rau nimanui
imi pare rau daca v-am speriat (am observat ca n-ati mai pomenit nimic despre metode de vindecare), este greu oricum sa cunosti o persoana din 2 mailuri
si da, aveti dreptate, contactul l-am pierdut...desi in viata reala ma pricep sa maschez
nu stiu ce sa va spun, am observat in raspunsul dvs o temere oarecum, nu gassesc alt cuvant acum
daca mai doriti sa vorbiti cu mine , va asigur ca rau nu are cum sa-mi faca
va multumesc


 
   
#37
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81
Cred ca pentru zatarra este nevoie ca prietenii de pe forum sa intervina.

O singura persoana nu este suficienta.

Ea are nevoie de experienta fetelor si baietilor care poate au trait experiente similare sau care se simt indreptatiti sa ofere sfaturi.


Forumul nu poate deveni un loc in care se practica pedagogia,mai ales ca pentru tineri nimic nu este mai oribil decat pedagogia,pretentia de ai invata pe altii.

Deci hai sa lasam locul la toti prietenii si sa ajutam,sa ne spunem parerea.

Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie - argatu - Discutii cu tema spirituala
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 46.9KB


 
   
#38
zatarra
Membru nou
Postari: 5
chiar daca este foarte posibil sa aveti dreptate, tot imi pare rau ca m-am deschis in fata dvs si a celor care mai citesc......si asta bineinteles, poate evidentia anumite dificultati in comunicare

va doresc numai bine


 
   
#39
nuconteaza
Membru nou
Postari: 2
Buna seara! am intrat aiurea ici, dar mi s-au parut niste discutii f interesante!
Bineinteles ca nu ma aflu aici fara a avea o pb, si chiar una care dureaza cam de 5 ani! Totul a pornit de la un atac de panica( m-am speriat intr-o noapte cand mancam ceva si mi-a ramas in gat) si de atunci tot am senzatia ca nu pot respira, ca ma inec cu mancare. Dupa ce am trecut pe la alti doctori de diverse specializari , am ajuns si la psihiatru. Si de atunci.....tot iau pastile. Am inceput cu zoloft si am zis ca mor... Apoi am luat numai calmepam, si m-am simtit mai bine, dupa vreo 3 luni iar am inceput sa ma simt f rau, si tratamentu a fost de data asta anafranil si calmepam. am reusit sa-mi revin si timp de 6 luni nu am mai luat nici o pastila, si mi-a fost si f bine.. Apoi brusc a revenit raul, in fiecare zi aceeasi senzatie de sufocare, mai ales seara..Am reinceput tratamentul, de data asta cu prozac si calmepam, apoi pt ca nu a avut roade prea mari am luat xeroxat si xanax, apoi iar prozac si calmepam.... Si de peste un an si jumatate iau in fiecare zi prozac 20mg si calmepam 1.5 ... Nu stiu ce sa mai fac, ma simt in continuare rau, nu sa mor..dar, in fiecare seara am senzatia ca nu pot respira si adorm ff greu. cateodata ma trezesc si din somn cu senzatia ca nu pot sa respir. Vreau un sfat, o recomandare, o solutie,nu stiu.... orice care m-ar putea scoate din starea in care sunt! si am uitat sa precizez ca medicamentatia am luat-o pe baza consulatatiilor psihiatrice. Am fost la 3 psihiatri, iar de 2 ani, merg numai la unul singur tocmai din dorinta de a-mi urmari un singur om evolutia..asa cum a fost ea!
   Va multumesc pt intelegere, si astept de la dvoastra un sfat!


 
   
#40
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81
nuconteaza


Un user original desi pare banal iar problema ridicata de dv.chiar conteaza.

Inainte de 1989,cand eram in "epoca se aur",nevrozele anxioase,crizele de anxietate acuta sau de panica erau rarisime si chiar in literatura de specialitate se spune ca atacurile de panica sau anxietatea acuta sunt produsul unei culturi de tip urbano-industrial,specific societatilor occidentale si caracterizat prin competitie,nesiguranta,alienare de valorile traditionale(mai ales de religie),cultul materialului(a banului,mai ales),atitudini ludice si cultura placerilor etc etc.No sa va plictisesc cu toata ideologia care explica...cum se numesc....acele

BOLI ALE BETONULUI MARILOR ORASE.

Individul in acest context,adesea alienat,isi pierde identitatea si prin urmare umanitatea,se destrama vechile valori probate de vreme si mai ales institutia familiei care era atat de securizanta.

In acest context aparitia "fricii de stihii",acele crize de panica,rational nemotivata apare ca o boala psihosomatica specifica(la fel cum ulcerul este denumit boala Wall Street-ului,a marilor bancheri).

Daca imi permiteti sa fac unele observatii,as caracteriza tratamentul dv.ca un tratament.... veterinar,caci numai veterinarii dau medicamente,pentru ca pacientii lor nu au constiinta.

A face doar tratament medicamentos si a astepta mai mult decat rezultate partiale de durata determinata,ca si in cazul dv. este a nu intelege care este cauza,care sunt factorii determinanti sau favorizanti,sau mai bine a te crede un fel de ....Dumnezeu.Realizezi ca ma refer la medicul dv.curant.

Inca cu sute de ani inainte medicul era principalul medicament,pentru ca azi desacralizarea medicului sa duca la magia medicamentului,ceea ce a pierdut pacientul prin desacralizarea medicului s-a preluat prin sacralizarea drogului.

Pentru a nu ma intinde.

Cauza bolii dumnetale consta in factorii sociali despre care am vorbit inainte si de asa zisul factor P(personalitatea dv).

Acesti factori trebuie studiati de catre vindector si:

1.Pentru factorii sociali se va vedea stilul de viata al dumnetale si care este sigur o maniera nevrotica si mai ales ce se poate corecta din el,

2.iar studiul psihologic al personalitatii ne va arata in ce maniera prelucrezi dumneta problemele,care sunt principalele slabiciuni ale personalitatii dv.

personal medicamentele le utilizez eu doar ca un demaror,la inceput,pentru ca pacientul sa simta ca ceea ce simte se poate manipula,poate scadea....si dumneta ai confirmat acest lucru.

dar a ramane in acest stadiu...veterinar...denota limitare...poate incompetenta...poate lene(evident pentru medic).

de aici incepe ceea ce se numeste psihoterapia care se cladeste individual,la fel cun face croitorul cand iti face un costum pe care numai dumnetale ti se potriveste.

Aici intra metode behavioriste si de relaxare.

treptat nevoile de medicamente scad,pacientul devine propriul lui medic(a invatat metodele),isi modifica stilul de viata..cel putin cat se poate si la sfarsit se vede luminita de la capatul tunelului.

Nu as critica neaparat formulele terapeutice,antidepresivele utilizate ci maniera de administrare veterinara.

Nu agreez tranchilizantele,in cabinetul meu xanax,diazepam,calmepam nu le utilizez pentru ca pe durata lunga dau dependenta si castigi inca o boala poate mai rea ca prima.

Folosesc adesea rivotril 0,5 mgr iar ca antidepresiv anafranil de 10 mgr care au o actiune mult mai bine tolerata si nu dau dependenta.

Totusi daca nu aveti un medic in care sa credeti,daca acesta nu utilizeaza psihoterapia si nu face din ea baza terapeuticii totul sta sub spectrul indoielii.

Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie - nuconteaza Un u - Discutii cu tema spirituala
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 4KB


 
   
#41
nuconteaza
Membru nou
Postari: 2
Multumesc pt raspuns.Sunt si eu destul de constienta de faptul ca nu sunt pe un drum prea bun in momentul de fata. am uitat sa-mi precizez varsta:am 29 de ani.
Chiar as dori samai vb cu dvoastra si eventual, daca imi puteti face o indrumare catre un cabinet, sau ..
Si intr-adevar asa um spuneati, eu chiar sunt depenedenta de tranchilizante(calmepam, xanax) Cum as putea scapa? Ce anume m-ar ajuta?
Si v-as ruga totodata sa-mi spuneti daca mai pot posta intrebari, sau e deja destul de mult pt un site


 
   
#42
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81

nuconteaza a scris:

Multumesc pt raspuns.Sunt si eu destul de constienta de faptul ca nu sunt pe un drum prea bun in momentul de fata. am uitat sa-mi precizez varsta:am 29 de ani.
Chiar as dori samai vb cu dvoastra si eventual, daca imi puteti face o indrumare catre un cabinet, sau ..
Si intr-adevar asa um spuneati, eu chiar sunt depenedenta de tranchilizante(calmepam, xanax) Cum as putea scapa? Ce anume m-ar ajuta?
Si v-as ruga totodata sa-mi spuneti daca mai pot posta intrebari, sau e deja destul de mult pt un site



Puteti posta intrebari cate vreti,hartia electronica este fara sfarsit si nu costa nimic.

O mica indicatie deja v-am dat anterior (anafranil+rivotril-vezi mai sus)
,aceste medicamente inlocuiesc cele care dau dependenta si probabil cu putina vointa nu veti mai lua tranchilizante

Ar fi mai bine daca ati trece pe un FORUM moderat de mine,pentru ca aici sunt doar vizitator.

Linkul:

http://19362005.3xforum.ro/


Aici puteti citi mult mai mult material legat de probleme psihiatrice sau psihologice sau psihosomatice


 
   
#43
anca_ang
Membru nou
Postari: 1
Buna seara,
Am  nevoie de ajutor, de un sfat, verisoara mea care are dor 15 ani a incercat sa se sinucida azi luand un pumn de pastile. Motivul ar fi ca s-a certat cu prietenul. Sunt disperata pentru ca nu stiu cum sa ma comport cu ea in viitor imi doresc foarte mult sa o ajut si nu stiu cum. Vreau tare mult sa o fac sa inteleaga ca a gresit luand aceasta decizie. Vreau sa o ajut sa redevina cea care era.
Am tare nevoie de sfaturi.


 
   
#44
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81

anca_ang a scris:

Buna seara,
Am  nevoie de ajutor, de un sfat, verisoara mea care are dor 15 ani a incercat sa se sinucida azi luand un pumn de pastile. Motivul ar fi ca s-a certat cu prietenul. Sunt disperata pentru ca nu stiu cum sa ma comport cu ea in viitor imi doresc foarte mult sa o ajut si nu stiu cum. Vreau tare mult sa o fac sa inteleaga ca a gresit luand aceasta decizie. Vreau sa o ajut sa redevina cea care era.
Am tare nevoie de sfaturi.



Domnisoara,
In primul rand sunteti o verisoara iar la varsta ei trebuie sa fie mai ales ajutata de parinti,frati/surori,educatori.
Sigur ca institutia verisorilor este si ea importanta,mai ales in functie de varsta dv. dar nu este pe primul plan.
Din cele scrise apare chiar ideia unei culpe pe care v-o faceti.

In fine,sa trecem la subiect:       

                   
Mai intai un scurt material de punere in problema:

    4.SUICIDUL LA ADOLESCENŢI
     Suicidul apare ca un comportament care depăşeşte problemele individului,fiind adesea un indicator al unei suferinţe sociale.Literatura de specialitate consemnează o imagine contradictorie asupra suicidului (suicid logic,eroic,suicidul ca laşitate etc)
       Frecvenţa este rară în copilărie,dar creşte brusc odată cu pubertatea,la adolescenţi fiind citată ca a doua cauză de deces.La grupa de vârstă 14-45 ani suicidul ocupă rangul
3-4,evaluându-se la nivel mondial existenţa a 500.000 suiciduri pe an,iar a tentativelor la milioane (raportul suicid/tentativă fiind de 1/10).După statisticile lui Henderson şi colab. suicidul la adolescent ar avea următoarele rate la 100.000 de locuitori:Japonia-12, Germania-13,9,SUA-5,9.Adolescenţii ar reprezenta al 2-lea grup de vârstă,în ceea ce priveşte suicidul,după grupa vârstnicilor.Cu toate acestea,în ultima vreme se constată o oarecare stabilizare a frecvenţei suicidului la adolescenţi,cu excepţia Ungariei şi a Angliei.
       Etiologia.Există două tendinţe în explicaţiile etiologice a suicidului la adolescenţi: psihologice şi sociologice.
      Doctrina sociologică a fost emisă de către Durkheim,care consideră suicidul ca depinzând de factorii sociali,numărul de suiciduri fiind determinat de condiţiile sociale, exprimând gradul de coeziune şi de "sănătate mintală" a colectivităţii.Cu cât numărul de suiciduri este mai mare gradul de suferinţă socială este mai mare.La adolescenţi,o mare importanţă o are suicidul anomic,fenomen care apare în cadrul schimbărilor sociale rapide şi profunde,în special a schimbării relaţiilor individ/grup,schimbarea rapidă a statutului economic.Suicidul anomic apare în contextul slăbirii normelor sociale,în cadrul desordinelor colective a unei societăţi în schimbare.
      Doctria psihologică subliniază că toate persoanele cu intenţii suicidare prezintă tulburări ale dinamicii psihice,un intens sens al deprivării afective (Kollb,1970) şi un simţământ profund de rejet (mai ales rejetul familial la adolescenţi).Frecvent suicidul la această vârstă poate lua aspectul de a provoca sentimente de vinovăţie persoanei vizate şi care are tendinţa de a abandona adolescentul.Anomia duce la desintegrarea sferei instinctuale şi afective (legate de schimbarea valorilor).Tulburările emoţionale ar apare astfel,pe primul plan,existând o dinamică intrapsihică a suicidului.La această vârstă cauzele psihologice ale suicidului pot fi motivate de:ostilitatea celor din jur, disperare, ruşine,vinovăţie,dependenţă,lipsa de speranţe,plictiseala,dar de fiecare dată este vorba de o intensitate intolerabilă şi care ascunde o mare disperare.
       In acest fel suicidul apare ca un simptom,ca o disfuncţie a eu-lui.Tinerii suicidari au rare ori tulburări mintale clasice dar se poate spune totuşi că sindromul depresiv deschide uşa suicidului.Seubrier (1974) vorbeşte de unele sindroame depresive specifice pentru tineri care,se pot evidenţia prin anumite semne:sentimentul de vacuitate,de gol,pe care tânărul îl realizează în condiţiile mediului său social,senzaţia lipsei de speranţă, plictiseală,apatie,lipsa oricărei ambiţii,o slabă putere de concentrare lipsă de perspectivă pentru viitor.Deşi,aparent,reacţia suicidară la adolescenţi apare în cazul unor probleme minore,acest lucru nu trebuie să acopere potenţarea ei,evenimentul exterior fiind doar un pretext.Dorinţa reală de suicid este,în mod normal,foarte scurtă (ore,zile,niciodată luni), dubitaţia fiind regula,deoarece actul suicidar trebuie văzut ca "un strigăt de ajutor". Depresia,anxietatea,sentimentul de vinovăţie sau ruşine sunt motivaţiile psihologice care pot conduce la suicid.
       Explicaţiile sociologice şi psihologice nu pot fi considerate ca opuse una alteia ,ele se completează,suicidul la adolescenţi fiind determinat de o pluricauzalitate.


Psihiatrii numesc tentativa de sinucidere ca cea mai mare urgenta medicala din psihiatrie si afirma ca acest lucru trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate de catre societate,mai ales ca suicidul la adolescenti pare a fi daca nu pe primul loc dar pe primele locuri in decesele de la aceasta varsta.

Fara a dispretui ajutorul prietenesc dat de  diferite persoane,ca dumneta,de inventarierea relatiilor ei cu familia sau prietenii,personal daca as fi in acest caz m-as adresa fara ezitate unui psihiatru.

El trebuie sa fie factorul prim si sa organizeze ajutorul pe care altii i-l pot da si maniera de ajutor.De asemenea tot el va decide daca suicidul a fost primul semnal al unei importante boli psihice sau a fost o problema relationata,de tipul ca m-am certat cu prietenul(lucruri care daca real ar cauza suicidul cimitirul ar fi plin de  adolescenti).

ce poti face dumneta.incurajare,sfaturi,camaraderie in sensul ca...si eu nu stii ce am patit cu.....

Primeaza continua observare a persoanei pentru a nu repeta,eliminarea din jurul ei a ceea ce ar putea facilita.

Atata acuma,ce este prea mult strica....


 
   
#45
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81
PROFETII SI MARTURII CRESTINE



http://www.filehost.ro/96899/Profetii_s ... ine_s_pdf/


 
   
#46
sergiu magyari
Membru nou
Postari: 2
Am 16 ani si am un diagnostic de depresie infantila.Fac tratament de 2 luni cu zoloft tranxene si levomepromazin dar fara psiholog.De cand fac tratamentul parca ma simt mai rau nu stiu poate e doar impresia mea, de 2 ori am luat supradoza pentru ca nu ma pot controla.Supradoza am luat din medicamentele de mai sus.Psihologul care ma tratat in timp ce am fost internat mi-a dat cartea ei de vizita de la cabinetul particular sa continuam acolo sedintele dar fiindca traim doar dintr-un singur salar nu imi pot permite dati-mei niste sugestii legate de un tratament psihologic gratuit.Sunt din TG-MURES Va multumesc

 
   
#47
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81

claudia a scris:

Era sa uit... De ce atata mister in raspunsul la intrebarea mea legata de formatia dumneavoastra profesionala? Mie mi-ati castigat deja increderea prin competenta raspunsurilor pe care mi le-ati oferit la intrebari si prin simplul fapt ca ... mi-ati raspuns intotdeauna. Acesta este un ajutor pentru care va sunt recunoscatoare si chiar daca as afla ca sunteti psihiatru, psiholog, clarvazator, preot sau orice altceva, m-as bucura in continuare ca am luat contact cu dumneavoastra, iar increderea mea ar ramane nestirbita. Na, am mai facut o incercare. Poate mai aflu ceva...


 
   
#48
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81

sergiu magyari a scris:

Am 16 ani si am un diagnostic de depresie infantila.Fac tratament de 2 luni cu zoloft tranxene si levomepromazin dar fara psiholog.De cand fac tratamentul parca ma simt mai rau nu stiu poate e doar impresia mea, de 2 ori am luat supradoza pentru ca nu ma pot controla.Supradoza am luat din medicamentele de mai sus.Psihologul care ma tratat in timp ce am fost internat mi-a dat cartea ei de vizita de la cabinetul particular sa continuam acolo sedintele dar fiindca traim doar dintr-un singur salar nu imi pot permite dati-mei niste sugestii legate de un tratament psihologic gratuit.Sunt din TG-MURES Va multumesc





Mai intai o precizare:

Psihologul nu este medic,nu are studii de medicina.Psihologia este o disciplina care provine din filozofie si nu medicina.

Nu te poate trata un psiholog.El nu are voie sa puna diagnostice medicale,sa dea retete sa trateze cu medicamente.

Confuzia este terminologica(psiho-logie,psihi-atrie)

Acest lucru nu inseamna ca psihologii sub conducerea si responsabilitatea medicilor nu se pot implica in tratarea bolnavilor,deoarece medicul fie nu are abilitatea fie timpul pentru psihoterapie sistematica,in timp ce psihologul,nefiind implicat in diagnostic,tratament,responsabilitate medicala are posibilitatea aceasta.

Psihoterapia nefiind periculoasa ca medicamentele se poate face si individual de catre psiholog daca au califiucarea necesara..dar colaborarea cu medicul este necesara daca psihoterapia nu este suficienta.

In cazul dumnevoastra,avand 16 ani competenta este a unui pedopsihiatru,psihiatru specializat in tratarea copiilor,desi 16 anu este o varsta limita si pot sa se implice si psihiatrul de adulti.


Nu te pot sfatui concret prin internet privind medicatia luata.

Privind psihoterapie gratuit,la Centrele de sanatate mintala,sau Stationarele de zi in Bucuresti se face psihoterapie,bineinteles gratuit.

Nu cunosc situatia de la Tg.Mures.

Ceea ce stiu este ca medicina din acest oras este bine cotata in tara.De exemplu cei din Moldova nu se mai duc la Iasi ci la Tg.Mures.

Cand spun acest lucru nu ma refer la psihiatria din Tg.Mures pe care nu o cunosc.

Acum cativa ani cand aveam ocazia sa ma informez nu cred ca este la nivelul altor discipline.

dar acest lucru este aproape comun in Romania.

Daca mai intrebi ceva intreaba concret si iti voi raspunde.


 
   
#49
cristina
Membru nou
Postari: 6

claudia a scris:

Nici nu stiu cum sa incep... 2005 a fost un an foarte istovitor, incarcat de evenimente solicitante, care s-au succedat cu o rapiditate incredibila. M-am confruntat, in primul rand, cu un stress cumplit la cele trei locuri de munca, cu oboseala acumulata in trei ani in care nu am avut nici o vacanta si cu cel mai trist eveniment din viata mea de pana acum: moartea tatalui meu. Am 32 de ani si am crezut mereu despre mine ca sunt o persoana puternica, capabila sa fac fata oricarei situatii, indiferent de dificultate. Ei, experienta ultimului an mi-a demonstrat contrariul. Cand am aflat diagnosticul tatalui meu (27 ianuarie 2005) am avut un soc si am inceput sa ma simt rau. Eram speriata stiind ca are cancer si ca va muri atat de curand. De cate ori imi suna mobilul (am trei job-uri, deci 3 telefoane) aveam convingerea ca ma suna mama sa-mi spuna ca s-a terminat si ma speriam atat de tare ca abia imi adunam fortele sa ma uit pe display sa vad cine suna. Am trait in spaima asta vreo 6 luni, pana cand tatal meu a murit. Evident, nu mi-am permis un concediu in tot timpul acesta, a trebuit sa joc teatru pentru ca tata nu a stiut niciodata ca are cancer, a trebuit, deci sa rad, sa stau de vorba cu el, sa ne plimbam impreuna, sa-i urez la multi ani de ziua lui cand a implinit 55 de ani, stiind ca evenimentul asta e ultimul de acest gen pe care il sarbatorim... Ma rog... Starea sanatatii mele s-a inrautatit. Am inceput sa fac primele atacuri de panica, aveam vertijuri de nu puteam sta pe picioare, muschii ma dureau de atata incordare, nu ma puteam relaxa orice as fi facut... M-am adresat unui endocrinolog, care mi-a recomandat xanax si lexotan. Am respectat schemele de tratament, am ascultat muzica, am facut masaje de relaxare si dupa 6 luni ma simteam la fel de rau. Cred ca ar trebui sa ma exprim deja la timpul prezent, pentru ca la fel ma simt si acum. Ieri am fost la un psihiatru si m-a diagnosticat cu tulburare anxios-depresiva, recomandandu-mi anxiar si trittico. Urasc medicamentele astea si nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa traiesc asa un cosmar. La un moment dat, intrerupsesem, evident la indicatia medicului, tratamentul cu xanax si lexotan. Efectul a fost ca zece zile nu am putut iesi din casa... Ameteam, nu ma puteam tine pe picioare, se invartea pamantul cu mine... Acum trebuie sa iau anxiar si trittico. Fac bine ce fac? Nu mai stiu in cine trebuie sa am incredere, in ce tratament... Am vreo sansa sa ma fac bine datorita unor medicamente pe care le urasc din tot sufletul si cu care nu sunt de acord?
Multumesc.
Claudia
     Cristina:nici eu nu stiu cum sa incep ,mesajul meu este pentru NUCONTEAZA si pt Claudia .Am 26 de ani si sufar de tulburare depresiva majora.Am trecut si eu pe la neurolog si pe la endocrinolog cheltuind o gramada de bani ,fara sa aflu ce boala am.Am ajuns la psihiatru unde am fost diagnosticata cu tulburare depresiva majora.am luat helex si asentra ,dar m-am simtit super rau.simteam ca ametesc ,ca ma sufoc,ca am o greutate in cap.ametem,amorteam,nu puteam sa imi misc privirea dintr-o parte in alta,eram inceata in miscari si sufeream de depersonalizare,simteam ca mor mai bine zis.Toate acestea sunt din cauza epizarii ,a stresului si a supararilor acumulate de-a lungul timpului.Au trecut 3 sapt de atunci.de 2 sapt. iau  mirzaten si frontin si ma simt mult mai bine.Am facut si atac de panica dar am incercat sa ma ajut si singura.E foarte greu de trecut peste tulburarea asta si imi pare rau pt.toti cei care patesc la fel ca mine.eu una va recomand un psihiatru bun,chiar daca cheltuiti bani multi.daca aveti aceleasi simptome ca mine incercati mirzaten .Si pt vertij si ameteli va recomand microser jumate de pastile pe zi.eu am inlocuit frontinul cu anxiar pt ca frontinul luat pe o perioada indelingata creeaza dependenta.

 
   
#50
argatu
Membru
Din: Bucuresti
Postari: 81
Exceptional Cristina.

In alte tari,poate si aici pe internet exista asociatii ale celor care sufera de atacuri de panica.

POATE CA NU AR FI RAU CA CHIAR PE ACEST FORUM SA APARA O ASEMENEA COLECTIVITATE CARE SA DISCUTE DESPRE ATACURILE DE PANICA.

Daca este agreat pot face o sectiune a foru,ului care sa se ocupe de discutiile dintre cei cu astfel de probleme.

ca psihiatru sunt gata sa particip si sa o fac pe competentul dar aceasta psihoterapie de COLEGIALITATE intre suferinzi are un efect mult mai mare decat didacticismul, meu de exemplu.

Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie - Exceptional Cri - Discutii cu tema spirituala
Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie – poza de argatu, in Discutii cu tema spirituala · 34.7KB


 
   
Pagini:  1 2 3 4 5 ... 10  
Mergi la