Enspirit FORUM
Puteti sa imi lasati orice mesaj, parere, idee, sfat sau problema personala sau de orice alt gen in cadrul forumului si va voi raspunde cat se poate de rapid.
Lista Forumurilor Pe Tematici
Enspirit FORUM | Inregistrare | Login

POZE ENSPIRIT FORUM

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Sofia15 pe Simpatie.ro
Femeie
25 ani
Constanta
cauta Barbat
24 - 40 ani
Enspirit FORUM / Discutii cu tema spirituala / Intrebari cu subiect psihologic,psihosomatic sau de psihiatrie  
Autor
Mesaj Pagini:  1 2 3
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Pentru a demara topicul cred ca as putea raspunde la intrebari cu subiect psihologic,psihosomatric,psihiatric.

Pot si altii sa raspunda.

VA ROG PUNETI-NE LA INCERCARE

intrebari subiect sau psihiatrie pentru demara topicul cred putea raspunde intrebari subiect altii

36.7KB


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Psihopatologia traficului motorizat


    Una dintre problemele foarte complexe ale activităţii umane o constituie şi traficul motorizat,circulaţia de bunuri şi de persoane fără de care nu se poate concepe o societate modernă.
    Psihiatria a fost repede implicată în procesul dinamic al traficului rutier.O serie de bolnavi psihici (epileptici,psihotici etc) au fost excluşi prin lege de la traficul motorizat,în calitate de conducători de autovehicole de orice fel.Mai importante sunt însă formele fruste sau marginale de boală psihică şi care în practică se depistează cu dificultate.
                            ÃŽnclinaţia spre accident
    ÃŽncă din cadrul primelor studii de medicină psihosomatică (Dunbar),s-a vorbit de faptul că unele persoane  sunt înclinate de a face mai uşor accidente.Este vorba,spune Grinker,de indivizi care trăiesc la "tensiune înaltă",prezintă un comportament impulsiv,iar cănd agresivitatea le este excitată ei se lansează brusc în efort,atenţia li se îngustează,ceea ce datorită imprudenţei predispune la acident.Imprudenţa la conducătorii auto subliniază Viorica Ioanid-Mureşanu presupune însă din punct de vedere psihologic personalităţi deosebit de emotive,nervoase,personalităţşi compulsive care datorită trecerii intempestive la act nu au capacitatea unor decizii prompte şi eficace.De fapt,spune K.Schneider,perturbarea gravă a afectivităţii nu face decât să divulge un instinct primitiv de autoagresiune a cărui logică este de ordin intern.ÃŽn acest sens,numeroşi autori au vorbit de sentimente ascunse de culpabilitate şi ostilitate sau de ceea ce Tabachnick numeşte tendinţe la "self destruction",subliniind prin aceasta că tensiunile interioare desvoltă paternuri comportamentale în sensul unei "înclinaţii individuale" spre accident.Temporar,subliniază Damian,accidentul poate micşora tensiunea psihică dar numai pentru un timp,pentru ca ulterior tensiunea să reapară şi noi accidente să se producă.ÃŽn acest cadru,pe bună dreptate se poate implica aşa numitul "stil de viaţă" şi care presupune o serie de trăsături psihologice cum ar fi impulsivitatea,tendinţa de a acţiona  intempestiv,imprudent.Aceste fenomene ar fi motivate suscitat de dorinţa de a scăpa de o tensiune anxioasă.Imprudenţa conducătorilor auto poate traduce tendinţe suicidale incomplet exprimate.
    Un alt element important în cadrul predispoziţiei la accidente constă în deficienţe psihologice fruste,greu evidenţiabile în mod spontan şi uneori având o origine chiar ereditară (distractibilitatea atenţiei,înclinaţia spre reverie,competitivitate exagerată.
    Disertori şi Piazza vorbesc de o adevărată caracteriopatie nevrotică,uşurinţa cu care unii indivizi fac accidente fiind în fond o nevroză clinic silenţioasă care însă determină suficiente tulburări ale sferei instinctivo-afective,care să determine tendinţe inconştiente de autovinovăţie,de auto şi heteroagresivitate.Aceste tensiuni puternice declanşate subconştient au ca rezultat distragerea atenţiei,element esenţial în dinamica accidentului de circulaţie.Autorii subliniază şi ei în acest cadru tendinţele inconştiente şi ascunse de suicid care se pot exprima indirect prin accident (în sensul unor "actes manques" descrise de Freud).
    ÃŽn cadrul accfidentului de circulaţie se mai vorbeşte de asemenea de existenţa unui aşa numit "sindrom Centaur" caracterizat prin exacerbarea pe plan individual a sensaţiei de putere pe care forţa maşinii o dă omului stresat şi diminuat permanent în viaţa socială.
    Se poate spune că accidentul de circulaţie are la bază o adevărată psihodinamică.ÃŽn acest sens "complexul de inferioritate" are un rol important alături de care apare "complexul inferioritate-superioritate".
    Rănirea instinctului de afirmare şi a voinţei de putere ar determina în mod inconştient reacţii hipercompensatoare,ceea ce ar aparţine caracterului "nervos" descris de Adler. Aceste tendinţe psihodinamice ar determina la conducătorul auto complexat,dorinţa de a merge cu viteză mare,de a domina traficul,de a depăşi pe toţi.Lucrul este mai pregnant la persoanele timide,persoanele subordonate,persoane cu inhibiţie puternică a instinctelor de afirmare.
    O altă categorie descrisă de Disertori şi Piazza o constituie anumite categorii de tineri cu o exuberanţă juvenilă şi o creştere exagerată a instinctului de afirmare.Răspunsul poate lua aspectul unei adevărate "caracteropatii adleriene",cu reacţii submorbide (exuberanţă juvenilă,scăderea simţului criticii).De aici rezultă voluptatea vitezei,demonul competiţiei,dorinţa de a fi mereu în frunte.
                     Acţiunea nevrozantă a traficului
    Acţiunea nevrozantă a traficului este a 2-a problemă,traficul prin efectele sale acţionează asupra psihicului şi prin alte mijloace.Zgomotul produs de automobile este un sgomot agresiv şi iritant,lucru exacerbat mai ales de accelerările repetate.
    Poluarea este al 2-lea factor nociv cu acţiunea atât fizică cât şi psihică.La aceşti factori principali se mai adaugă şi alţii care contribuie la nevrotizarea atât a celor din jur cât şi a participanţilor la trafic (defecţiuni tehnice,situaţii neaşteptate).
    Desvoltarea traficului motorizat a avut în mare un caracter haotic,reglementările fiind foarte puţine,ceea ce a determinat atât afecţiuni legate de poluare cât şi fenomenul de nevrotizare colectivă.
    S-a creat,deja,noţiunea de "nevroză de trafic rutier" care alături de poluare şi de reacţiile anormale ale unor personalităţi disarmonice se înscriu printre consecinţele morbide ale traficului rutier.
    Disertori şi Piazza enumeră următoarele categorii privitoare la efectul nevrozant al traficului:
    -Creşterea cazurilor de nevroze printre victimele accidentelor;
    -Nevrotizarea generală a participaţilor la trafic,în raport cu stresul conducerii (oraş, exterior,blocaje);
    -Nevrotizarea citadinilor prin sgomot;
    -Poluarea ;
    Stresul conducerii loveşte mai ales populaţia adultă,în timp ce stresul de pieton este mai frecvent la copiii din oraş,frustraţi de dreptul plimbării,a jocului în stradă,pieţe.
    Nevroza de trafic se caracterizează prin astenie,iritabilitate,anxietate,apariţia a numeroase manifestări psihosomatice care pot apare chiar la câteva ore de conducere,fenomenul depinzând de predispoziţia individului.Starea de tensiune a şoferului,arată tot Disertori şi Piazza,eliberează numeroase răspunsuri psihobiologice ca:alerta,hiperapărarea agresivă,reacţii de scurtcircuit,tendinţa de a nu da dreptul altuia,neglijarea pericolului.
    Pe această bază pot apare în mod tranzitoriu simptome isteroide,tendinţe la acte de violenţă,intrarea semivoită în accident (în contrast cu firea obişnuită a individului).Toate aceste fenomene fac necesară a se institui un control sever,o politică de programare a traficului motorizat şi a condiţiei stradale de desfăşurare şi mai ales acţiuni de demitizare a maşinii.


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
DOAMNELOR,DOMNISOARELOR,DOMNILOR,


eSTE IMPRESIONANT CA CRESTE NUMARUL CELOR CARE VIZITEAZA ACEST POST PE CARE L-AM INTITULAT:INTREBARI............

DAR DECE POSTATI SI NU PUNETI INTREBARI PENTRU CA EU SAU ALTII SA PUTEM RASPUNDE.

UN SAVANT CHINEZ SPUNEA CA ATUNCI CAND ERA TANAR AVEA SUTE DE INTREBARI LA CARE NU STIA A ARASPUNDE,ACUMA LA BATRANETE STIE TOATE RASPUNSURILE DAR NU-L MAI INTREABA NIMENI.

NU SUNT SAVANT,NICI PE DEPARTE DAR SE PARE CA ISTORIA SE REPETA.

DECI,ASTEPT INTREBARI DACA AVETI ASA CEVA LEGATE DE SUBIECTUL POSTULUI PE CARE ATAT DE DES DOAR IL VIZITATI

intrebari subiect sau psihiatrie creste numarul celor care viziteaza acest post care l-am dece

2.2KB


pus acum 18 ani
   
dmx14
Vizitator




argatu a scris:

DOAMNELOR,DOMNISOARELOR,DOMNILOR,


eSTE IMPRESIONANT CA CRESTE NUMARUL CELOR CARE VIZITEAZA ACEST POST PE CARE L-AM INTITULAT:INTREBARI............

DAR DECE POSTATI SI NU PUNETI INTREBARI PENTRU CA EU SAU ALTII SA PUTEM RASPUNDE.

UN SAVANT CHINEZ SPUNEA CA ATUNCI CAND ERA TANAR AVEA SUTE DE INTREBARI LA CARE NU STIA A ARASPUNDE,ACUMA LA BATRANETE STIE TOATE RASPUNSURILE DAR NU-L MAI INTREABA NIMENI.

NU SUNT SAVANT,NICI PE DEPARTE DAR SE PARE CA ISTORIA SE REPETA.

DECI,ASTEPT INTREBARI DACA AVETI ASA CEVA LEGATE DE SUBIECTUL POSTULUI PE CARE ATAT DE DES DOAR IL VIZITATI

da....eu am 14 ani si am depresie de 3 luni,nush din ce motiv... . Urmez un tratament cu zoloft & xanax de atunci ,dar acu mi-a fost inlocuit xanax cu calmepam.Ma simt mult mai bine ,dar nu mi-a trecut definitiv...ceva sfaturi ?


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Domnule,

Ai spus ca ai 14 ani si suferi de depresie.

De obicei se spune ca pana la 10-12 ani nu exista depresie reala ca boala.Dumneta ai 14 ani,deci teoretic posibil.

Sper ca tratamentul enumerat este sub un control medical si deci este putin de comentat.

totusi daca eu as fi implicat in tratamentul dumnetale nu as face apel asa de intens la medicamente.

La aceasta varsta psihiatrul sau psihologul trebuie sa se indrepte spre metode psihoterapice,de studiu al familiei pacientului,de asanarea diferitelor situatii anormale din anturajul tau(suprasolicitare la invatatura,autoritarism crescut al educatorilor,familiei).

Toate acestea doar intr-un cabinet de psihoterapie care stiu sa evalueze situatia pe care o ai concreta.

Ma mir de medicamentele amintite facute la un copil de 14 ani.Poate au justificare,eu nu am prea intalnit asa ceva.

Deci,concret sfatul:parintii sa te duca la un cabinet de psihiatrie infantila sau la un psiholog care se ocupa de copii dar care stiu sa utilizeze psihoterapia.

In rest sanatate.


pus acum 18 ani
   
dmx 14
Vizitator




argatu a scris:

Domnule,

Ai spus ca ai 14 ani si suferi de depresie.

De obicei se spune ca pana la 10-12 ani nu exista depresie reala ca boala.Dumneta ai 14 ani,deci teoretic posibil.

Sper ca tratamentul enumerat este sub un control medical si deci este putin de comentat.

totusi daca eu as fi implicat in tratamentul dumnetale nu as face apel asa de intens la medicamente.

La aceasta varsta psihiatrul sau psihologul trebuie sa se indrepte spre metode psihoterapice,de studiu al familiei pacientului,de asanarea diferitelor situatii anormale din anturajul tau(suprasolicitare la invatatura,autoritarism crescut al educatorilor,familiei).

Toate acestea doar intr-un cabinet de psihoterapie care stiu sa evalueze situatia pe care o ai concreta.

Ma mir de medicamentele amintite facute la un copil de 14 ani.Poate au justificare,eu nu am prea intalnit asa ceva.

Deci,concret sfatul:parintii sa te duca la un cabinet de psihiatrie infantila sau la un psiholog care se ocupa de copii dar care stiu sa utilizeze psihoterapia.

In rest sanatate.
Nu eu am apelat la medicamente,normal ca am fost la un cabinet specializat si am primit acest tratement,multumesc pt. sfaturi !
vroiam sa fiu mai sigur


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Doamnelor si domnilor,

Imi pare sincer rau de Dv.

deschideti postul de pe forum foarte multi8in curand spre 200) si nu intrebati nimic.Doar un copil de 14 ani a avut curaj.
Il laud si ii multumesc.

Daca deschideti intrebati,aveti indoieli,intrebari,puneti-le.

VA VOM RASPUNDE.

ALTFEL DEVENIM INUTILI SI EU SI DV.
SCUZE


pus acum 18 ani
   
axelala
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 3
ok..je big problem...facem ca la AA?! ma numesc Alexandra,23 ani luna viitoare....si acum problema, de ceva vreme ma tot cert in somn, din spusele logodnicului meu Alex..nu-mi aduc aminte ce visez doar arareori si atunci cosmare din care ma trezesc ori brusc ori disperata ma bucur ca sunt safe si uit ce am visat...azi dim Alex m-a sarutat cand s-a trezit  si l-am injurat,deasemenea mai spune ca am zis ceva ce nu vrea sa reproduca....clar ceva nu prea fine ca era vizibil trist si supi( dar eu nu imi aduc aminte nimik!!!)....a plecat la serv si m-a sunat peste cateva ore...m-am trezit , stiu ca visam urat (ceva cu multi oamani care aveau toti ceva contra mea sau le facusem eu ceva najpa fiecaruia in parte, din ce mi-am amintit) ok so m-am trezit si am inceput vorbeam cu Alex la tel de parca era nimeni..Si Alex nu e nimeni , e singurul om (om la general nu doar ca barbat) care a avut rabdare cu mine sa ma conving eu ca ii pasa, si l-am pus la ceva incercari fara a fi insa ceva intentionat...Mi-a luat ceva sa ma conving ca locul meu e langa el , dar niciodata nu am zis ca nu il iubesc ...iar acum cand apele s-au linistit il iubesc ca pe ochiii din cap si nu imi pot imagina o zi fara el...


  ok asta una bucata problema

din ce banuiesc eu mi s-ar trage de cand eram pretty mica....ai mei au divortat cand aveam eu 3 ani, crescutul fara tata a mi-a lasat un handicap psihic similar celor fizice..de ex sa te nasti si sa cresti fara o mana...toate bune si frumoase in rest ...am fost un copil vesel cu un car de iamginatie hyper curioasa de tot ce se petrecea in jurul meu, citeam multe povesti iar mama era zana buna din toate..la 13 ani mama m-a intrebat daca asi vrea sa merg la o casa de copii si i-am zis da ( singura cu 2 copii nu ii era usor si cum o vedeam din ce in ce mai ingrijorata cu fiecare zi, iar cand imi povestea de camin cum ca acolo o sa am tot  ce imi trebuie sa merg la scoala n-am ezitata) am fost la camin pana in cl a11a, in  a12a am primit o bursa de la Biserica Catolica din oras sa pot sta acasa sa invat pentru bac,si l-am luat cu 9.42 me proud! viata de casa de copii nu e usoara...dar nu ii spuneam la mama nimik pentru ca ea era linistita ca imi e bine....dupa bac am venit in buc la fac si lucram in radiodifuziune...am fost pe picioarele mele de cand am venit in Buc , mama nu era in somaj.... bla bla una peste alata am ajuns la varsta asta si mi-am dat seama ca mam anu era nici pe departe zana in Fratii Grimm. -Mai am un frate mai mare cu 3 ani cu care m-am certat de cand am inceput sa vorbesc si care a stat acasa cat eu eram la camin, ca el era sensibilos si nu a suportata regimul si pentru care mama a facut muschi sa il bage in profesionala, sa il scoata si sa faca apoi seralul . - am schimbat cateva joburi si cateodata castigam mai bine alteori nu, era chirie de platit , intretinere etc si daca nu mi le plateam eu nu o facea nimeni, frate-miu e un tont care s-a complacut in viata de provincie ca se face sor'sa patroana la Bucureti unde se plimba canii cu covrigii in coada....cand ma curta un tip cu ceva bani si nu de origine romana , a venit frate'miu sa imi spele creierii ca daca nu ma marit cu el  'nu mai facem noi nimik'....i-am dat o replik inreproductibila  l-am dat afara din  garsoniera in care stateam si nu am mai vb cu el de mai bine de un an. Mama a incercat si ea sa imi spele creierul 'ca e baiat bun si nu mai ai grija zilei de manie' ma mintea ca ii trebuie nuj ce si nuj ce si iii dadea banii la frate'miu etc, iar cand am intrebat-o daca ar fii fericita sa ma stie maritata cu un om pentru care nu simt nimic mai mult decat amicitie ..a busit in pland si mi-a zis ca si ea a facut sacrificii pentru noi ca suntem o familie si trebuie sa avem grija unii de altii si sa fim uniti.....m-am ridicat si am plecat...aveam ochii seci nu puteam nici sa plang si de regula plang din orice....m-a lasat fara replica...i]am ajutat cu bani in cpontinuare...pana cand mi-a sarit capacul o data cand le-am dat totii banii fara sa imi iau eu nimik sa puna termopane acasa si cand m-am dus din multi bani pusesera 2 termopane de 10% din banii pe care i-am dat si la 3 zile iar imi cereau ca nuj ce mai trebuie....mi-a luat un frigider in rate (eu plateam ratele ) si mi-a scos ochii ca mi-a dat si mi-a facut....nu mai vorbesc cu ea...de vreo 6 -7 luni deloc nu stie unde sunt cu cine de ce cand si nu o intereseaza cum a zis si ea, iar mie imi e mai bine de atunci, am avut o cadere nervoasa la un mom dat de am stat dezbracata in casa vreo 5 zile  si doar dormean si plangeam, simteam ca ceva nu'i ok dar nu ma puteam stapani...in fine mi'am revenit acum sunt langa singurul om caruia ii pasa de mine si pe care il iubesc cu tot sufletul, am un job super intr-o companie mare ( avand in vedere ca sunt si studenta inca) cand mama mi-a zis si ca m-a nascut sa nu faca puscarie ca tata a trimis politia la cabinet cand trebuia sa avorteze si etc altele de gen am simtit ca si cum am fost smulsa din radacini si nu imi gaseam sensul in univers....dupa cum spuneam am mai trecut prin chestii najpa si din cauza mea is din cause externe si pentru ca asa trebuia sa fie , am terecut si peste asta sunt ok social si emotional dar am visele astea aiurea si ma cert in somn in fiecare noapte...ma gandesc ca in timp vor disparea, dar pe moment il afecteazape Alex si nu vreau sa fie nici o clipa trist pentru tot restul timpului pe care il vom petrece impreuna.....e cel mai frumos si mai intelept inger pazitor cu ochii albastri , din univers! so can anyone give me a hand on this one?! un specialist costa o galagie de bani si am alte prioritati pentru cel putin 5 ani de acum inainte... bored yet?!


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Axelala,
In Franta amestecul acesta cu englezisme a creat denumirea de frangle,la noi poate romgle.Este cam pretentios si putin obositot.

Dar sa trecem peste acest lucru,deloc un amanunt.

Visele dupa conceptia lui Freud fac parte din procesul de SUBLLIMARE.Daca in realitate nu putem direct,prin fortele noastre ceva,dorinta aceasta o SUBLIMAM,pentru artisti in opere de arta(picturi,romane,filme),daca suntem oameni de rand,Dumnezeu ne-a pus la dispozitie sublinarea prin vis.
Deci gandeste-te ce anumea sublimezi daca poti,daca nu fugi la psihanalist.

Din cele relatate nu este ugreu nici pentru un student la medicina sa perceapa starea de nevroza in care te afli,"gratie" psihotraumelor din timpurile cele mai fragede(abandon afectiv si economic,debandada vietii tale afective,atasamentul fata de o persoana8un fel de surogat de mama si tata).

Este clar ca esti intr-o criza de identitate si acest lucru devine zgomotos mai ales ca intuiesc ca esti foarte desteapta.Daca nu ai fi nu ai avea aceste probleme.
Daca mai adaugam la aceasta si doza fiziologica de "histrionism" pe care femeile o pastreaza si dupa 16 ani totul apare pentru un psihiatru ca o carte deschisa.

Remediu:
Trebuie sa-ti revizuiesti stilul de viata,sa ai un tel,sa nu devii o liana agatandu-te de o alta personalitate care este bine cand este bine dar cand vei fi iar abandonata decompensarea va fi mare.

In site-ul    gasesti mai multe,inclusiv de "sindromul lianei"

Daca nu poti manipula singura situatia cere ajutorul psihoterapic de sprijin de la un specialist

sa speram ca nu este nevoie.
Avantarea ta in "MODA" inclusiv cu frangle-ul ma face sa cred ca esti totusi mai dificila.

intrebari subiect sau psihiatrie axelala,in franta amestecul acesta englezisme creat denumirea

3.1KB


pus acum 18 ani
   
axelala
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 3
am terminat limbi straine la liceu si acum urmez o facultate tot de limbi straine,de aceea intervin englezisme si spaniolisme(doar la scoala ca altfel nu mai intelege nimeni) sincer e distractiv in grupul de amici si folositor cand vrei sa exprimi o chestie fara sa ai o traire  afectiva a descrierii.. parerea mea. Ai dreptate cand spui ca sunt dificila...m-am speriat putin de oameni, iar dupa doi ani de stat intr-un camin m-am mutat la altul, unde fiind mai lejera situatia cu ajutorul unor 'copii' mai mari am inceput sa imi dau seama ca ma inchisesem in mine in proportie mare...nu vorbeam cu nimeni , raspundeam scurt si de cele mai multe ori ma bagam cu nasul in carti ca sa nu ma deranjeze nimeni. o sa ma uit pe link-ul cu pricina e mult de citit si mine merg la serv , asa ca ma duc sa mai am un cosmar mic:P) P.S. Multumesc frumos!.

pus acum 18 ani
   
axelala
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 3
problema....de cand mi'am dat seama ca visez aiurea si ma trezesc irascibila si cu fata la cerceaf nu mai pot sa dorm....cum se vindeca starea de anxietate? sapt asta sunt libera, apoi de noapte....dar in continuare...!? lucrez 12 h/zi...si pana in ultima sec trebuie sa dau randament....o sa fie booba mare daca o sa ma duc pe jumatate adormita...si cu fata la cerceaf pe deasupra..... help!

intrebari subiect sau psihiatrie cand mi'am dat seama visez aiurea trezesc irascibila fata cerceaf

3.4KB


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Pentru a termina cu sfaturile iti trimit un material din care reiese ca o persoana in situatia ta trebuie sa-si modifice -stilul de viata-

Pentru aceasta trebuie singura sau ajutata de un specialist sa faci un inventar si sa vezi ce trebuie schimbat

Ceea ce faci tu,este un stil producator de nevroza812 ore munca pe zi,insatisfactie afectiva,conflicte pputernice in copilarie,sindromul lianei prin agatarea ta de o persoana cu rol de sprijon.

Dar,desteapta esti,asa ca citeste materialul si mai vorbim.

Te asigur ca nu ai decat o nevroza in care intra si anxietatea si cosmarurile si starea ta de lipsa de identitate,insomniile si cate mai ai tu.

CITESTE deci


                       STILUL DE VIATA SI NEVROZELE

      In elucidarea mecanismului psihodinamic al nevrozelor,în ultimii 10-15 ani a început să se vorbească,aşa cum am mai subliniat,de importanţa unui anumit "stil de viaţă" nevrotic.Miezul nevrozelor ar fi constituit,deci,de un anumit comportament maladaptativ,care ar fi "stilul de viaţă" al unui individ nevrotic.Acest "stil de viaţă" s-ar caracteriza prin anxietate şi prin răspunsuri de evitare în faţa acestei situaţii.
     Stilul de viaţă influenţează calea prin care individul realizează diferite roluri incluse în modul de comportare a eu-lui său.deoarece fiecare individ diferă de altul prin propriul său sistem al eu-lui (selfsistemul).
     "Stilul de viaţă" a unui individ este constituit din paternuri comportamentale, utilizate de individ în desvoltarea şi menţinerea de roluri în cadrul propriului sistem al eului.Această varietate de particularităţi a eu-lui face din fiecare individ ceva unic şi diferit,chiar în situaţia când sunt adoptate roluri sociale stereotipe (Spadllin şi Porterfield).Dacă individul este nevoit a face schimbări în propriul său selfconcept,acest lucru poate duce la o criză (cum este de exemplu criza adolescenţei,mariajul,schimbări în procesul educativ ect).Stilul de viaţă se manifestă,în special,în maniera în care un individ vine în relaţie cu alţii (maniera de a manipula pe ceilalţi).Acest lucru se face ţinând cont de tendinţa individului de a menţine integritatea propriului eu,de menţinerea stilului de viaţă proprie.ÃŽn caz că acest lucru nu este posibil apare stringentă necesitatera schimbării.De fapt, majoritatea indivizilor caută să evite schimbările majore în structura eu-lui lor.ÃŽn acest scop,individul utilizează ideia de posesie sau proprietate pentru a obţine securitatea eului.Individul poate defini obiectul şi relaţiile,ca proprietăţi (soţul meu,ideia mea etc),situaţie care dă iluzia că individul controlează situaţia,în timp ce în situaţii de anxietate şi insecuritate apar crizele (uz de alcool,de drog, părăsirea domiciliului etc).
    După Coleman şi Broen (1973),"stilul de viaţă" nevrotic s-ar caracteriza prin prezenţa a două elemente principale:
       1.Evaluarea greşită a realităţii şi tendinţa de a evita mai degrabă decât de a aborda problemele (fenomen care constituie în viziunea autorilor "nucleul nevrotic";
       2.Tendinţa de a menţine acest "stil de viaţă" în ciuda naturii acestor apărări (numit de aceşti autori,"paradoxul nevrotic";
       Pe aceste baze comportamentul nevrotic s-ar caracteriza prin următoarele:
      -Sentimentul bazal de inadecvenţă şi inferioritate,ceea ce îl conduce la evaluarea că problemele obişnuite ar fi ameninţătoare,din care cauză ar apare anxietatea şi o permanentă stare de insecuritate.
      -Tinde a evita situaţiile de stres prin manopere defensive mai degrabă decât încercând a se ocupa de ele direct.
      -Manifestă o lipsă de cunoaştere (insight) privind comportamentul de autoapărare,împreună cu rigiditatea,în sensul slăbirii perceperii sau acţiunii.
      -Prezenţa egocentricităţii şi prin urmare a tulburărilor în stabilirea şi menţinerea relaţiilor interpersonale.
      -Sentimentul de vină datorat slăbiciunii de a se ocupa direct de problemele sale.
      In rezumat,nevroticul ne apare,din acest punct de vedere ca un individ cu un sentiment de inadecvenţă,motiv pentru care se va simţi mereu în stare de insecuritate şi care nu va putea rezolva problemele ci doar le va evita.Trăindu-şi conştient slăbiciunea,nevroticul va avea permanent sentimentul de vinovăţie,de insatisfacţie şi nefericire.Nevroticul apare,astfel,ca un individ rigid,lipsit de perspicacitate,percepând lumea ca pe o ameninţare permanentă şi construindu-şi mijloace defensive.Fiind dominat de anxietate,chiar dacă îşi înţelege problemele sale,nevroticul va fi incapabil de a schimba ceva.ÃŽn această situaţie nevroticul se va retrage,va deveni egocentric,va face cereri nerealiste faţă de anturaj.Eşecurile repetate vor duce la sacăderea autostimei.Această stare de confuzie "internă" va duce la risipirea oportunităţilor şi va avea mereu sentimentul că ceva îi scapă mereu,că nu este o persoană completă şi nu înţelege adevăratul sens al vieţii (care pentru el înseamnă anxietate şi vină.
    Nevroticul este probabil puţin conştient de confuzia lui internă,de risipirea oportunităţilor,mereu va avea senzaţia că îi scapă ceva,că nu este o persoană completă,neînţelegând adevăratul aspect al vieţii,motiv pentru care viaţa sa se transformă într-o viaţă dominată de anxietate şi de vină existenţială.
      Paradoxul nevrotic se caracterizează prin tendinţa de a menţine acest stil de viaţă,din care el nu obţine nici o recompensă în mod vizibil,stil caracterizat prin "vulnerabilitate la ameninţare",nevoia de sprijin,teama de situaţii competitive.Faţă de senzaţia de anxietate şi de persistenţa "ameninţării" potenţiale,nevroticul va răspunde prin evitare,terminând prin a realiza că "frica este de fapt realistă". Paradoxul nevrotic,subliniază Coleman şi Broen,poate fi înţeles în termenii a două concepte de bază:
       1.Scăderea anxietăţii,graţie paternurilor nevrotice de evitare a situaţiei stresante;
       2.Persistenţa necorespunzătoare a ameninţării potenţiale în care pacientul crede;
        Există şi alte mecanisme psihologice care pot fi incriminate în psihodinamica nevrozelor.Unul dintre aceste mecanisme este constituit de învăţarea greşită. Acest lucru presupune,după Coleman şi Broen,eşecul nevroticului de a învăţa competenţele de care are nevoie şi diferitele metode comportamentale adecvate,precum ar fi învăţarea unor modele maladaptative.Nucleul nevrotic, subliniază autorii,se bazează pe eşecul indivizilor de a realiza un nivel de maturitate personală şi adecvată,pentru a se ocupa de problemele zilnice,cu surplusul de condiţionare datorită fricii şi anxietăţii.
    ÃŽn timp ce maturizarea personalităţii se desvoltă în ritm mai lent,nevoia de dependenţă este tot mai mare,pe aceiaşi măsură condiţiile sociale solicită personalităţi tot mai maturizate şi indivizi cu un eu tot mai puternic (care din nefericire sunt tot mai rari în societatea modernă.

intrebari subiect sau psihiatrie pentru termina sfaturile iti trimit material din care reiese

4KB


pus acum 18 ani
   
kyttygra
Vizitator




dmx14 a scris:


argatu a scris:

DOAMNELOR,DOMNISOARELOR,DOMNILOR,


eSTE IMPRESIONANT CA CRESTE NUMARUL CELOR CARE VIZITEAZA ACEST POST PE CARE L-AM INTITULAT:INTREBARI............

DAR DECE POSTATI SI NU PUNETI INTREBARI PENTRU CA EU SAU ALTII SA PUTEM RASPUNDE.

UN SAVANT CHINEZ SPUNEA CA ATUNCI CAND ERA TANAR AVEA SUTE DE INTREBARI LA CARE NU STIA A ARASPUNDE,ACUMA LA BATRANETE STIE TOATE RASPUNSURILE DAR NU-L MAI INTREABA NIMENI.

NU SUNT SAVANT,NICI PE DEPARTE DAR SE PARE CA ISTORIA SE REPETA.

DECI,ASTEPT INTREBARI DACA AVETI ASA CEVA LEGATE DE SUBIECTUL POSTULUI PE CARE ATAT DE DES DOAR IL VIZITATI

da....eu am 14 ani si am depresie de 3 luni,nush din ce motiv... . Urmez un tratament cu zoloft & xanax de atunci ,dar acu mi-a fost inlocuit xanax cu calmepam.Ma simt mult mai bine ,dar nu mi-a trecut definitiv...ceva sfaturi ?


pus acum 18 ani
   
kyttygra
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 2

dmx14 a scris:


argatu a scris:

DOAMNELOR,DOMNISOARELOR,DOMNILOR,


eSTE IMPRESIONANT CA CRESTE NUMARUL CELOR CARE VIZITEAZA ACEST POST PE CARE L-AM INTITULAT:INTREBARI............

DAR DECE POSTATI SI NU PUNETI INTREBARI PENTRU CA EU SAU ALTII SA PUTEM RASPUNDE.

UN SAVANT CHINEZ SPUNEA CA ATUNCI CAND ERA TANAR AVEA SUTE DE INTREBARI LA CARE NU STIA A ARASPUNDE,ACUMA LA BATRANETE STIE TOATE RASPUNSURILE DAR NU-L MAI INTREABA NIMENI.

NU SUNT SAVANT,NICI PE DEPARTE DAR SE PARE CA ISTORIA SE REPETA.

DECI,ASTEPT INTREBARI DACA AVETI ASA CEVA LEGATE DE SUBIECTUL POSTULUI PE CARE ATAT DE DES DOAR IL VIZITATI

da....eu am 14 ani si am depresie de 3 luni,nush din ce motiv... . Urmez un tratament cu zoloft & xanax de atunci ,dar acu mi-a fost inlocuit xanax cu calmepam.Ma simt mult mai bine ,dar nu mi-a trecut definitiv...ceva sfaturi ?


pus acum 18 ani
   
kyttygra
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 2
am 21 de ani si sufar de depresie.Am impresia ca nimeni nu ma poate intelege sau ajuta.Ce pot face ca sa imi ies din starea asta? sunt studenta la medicina si nu pot invata iar asta ma descurajeaza si mai mult.ce credeti?

pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Domnisoara,

Sunteti studenta la medicina si deci veti intelege mai bine.
In primul rand v-ati autodiagnosticat iar in al 2-lea rand depresia nu este doar un simptom ci un simptom in cadrul unei boli.

In fata unei boli toti suntem subiectivi si riscam sa nu ne putem aprecia bine.Chiar pentru o ruda apropiata medicul este un slab diagnostician si un slab terapeut,asa ca si cei mai mari medici nu isi trateaza rudele apropiate.

Deci:
In primul rand,fiind si medicinista te duci la un psihiatru din centrul matale universitar,eventual la un cadru didactic si "va spovediti",profesionistul fiind singurul indreptatit de a pune un diagnostic,de a prescrie o terapie chimica sau psihoterapeutica si de a raspunde pentru acest lucru(adica cum spunem noi de a te lua in sarcina si a te rezolva).

Daca este depresie,etiologia(cauza) poate fi sociala(esecuri de diferite cauze),psihologica(constitutia psihologica ,personalitatea) sau biochimica de natura  endogena(perturbari enzimatice -serotonina,noradrenalina etc-)

Pentru fiecare categorie exista strategii terapeutice specifice

Dac te poate ajuta cu ceva,depresia este numita "raceala psihiatriei" datorita frecventei si toate formele de depresie se vindeca daca se face un tratament profesional.

Urmeaza-mi sfatul si fii fericita,eventual cand se rezolva mai posteaza pentru a sti.

intrebari subiect sau psihiatrie studenta medicina deci veti intelege mai bine.in primul rand v-ati

4KB


pus acum 18 ani
   
claudia
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 6
Nici nu stiu cum sa incep... 2005 a fost un an foarte istovitor, incarcat de evenimente solicitante, care s-au succedat cu o rapiditate incredibila. M-am confruntat, in primul rand, cu un stress cumplit la cele trei locuri de munca, cu oboseala acumulata in trei ani in care nu am avut nici o vacanta si cu cel mai trist eveniment din viata mea de pana acum: moartea tatalui meu. Am 32 de ani si am crezut mereu despre mine ca sunt o persoana puternica, capabila sa fac fata oricarei situatii, indiferent de dificultate. Ei, experienta ultimului an mi-a demonstrat contrariul. Cand am aflat diagnosticul tatalui meu (27 ianuarie 2005) am avut un soc si am inceput sa ma simt rau. Eram speriata stiind ca are cancer si ca va muri atat de curand. De cate ori imi suna mobilul (am trei job-uri, deci 3 telefoane) aveam convingerea ca ma suna mama sa-mi spuna ca s-a terminat si ma speriam atat de tare ca abia imi adunam fortele sa ma uit pe display sa vad cine suna. Am trait in spaima asta vreo 6 luni, pana cand tatal meu a murit. Evident, nu mi-am permis un concediu in tot timpul acesta, a trebuit sa joc teatru pentru ca tata nu a stiut niciodata ca are cancer, a trebuit, deci sa rad, sa stau de vorba cu el, sa ne plimbam impreuna, sa-i urez la multi ani de ziua lui cand a implinit 55 de ani, stiind ca evenimentul asta e ultimul de acest gen pe care il sarbatorim... Ma rog... Starea sanatatii mele s-a inrautatit. Am inceput sa fac primele atacuri de panica, aveam vertijuri de nu puteam sta pe picioare, muschii ma dureau de atata incordare, nu ma puteam relaxa orice as fi facut... M-am adresat unui endocrinolog, care mi-a recomandat xanax si lexotan. Am respectat schemele de tratament, am ascultat muzica, am facut masaje de relaxare si dupa 6 luni ma simteam la fel de rau. Cred ca ar trebui sa ma exprim deja la timpul prezent, pentru ca la fel ma simt si acum. Ieri am fost la un psihiatru si m-a diagnosticat cu tulburare anxios-depresiva, recomandandu-mi anxiar si trittico. Urasc medicamentele astea si nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa traiesc asa un cosmar. La un moment dat, intrerupsesem, evident la indicatia medicului, tratamentul cu xanax si lexotan. Efectul a fost ca zece zile nu am putut iesi din casa... Ameteam, nu ma puteam tine pe picioare, se invartea pamantul cu mine... Acum trebuie sa iau anxiar si trittico. Fac bine ce fac? Nu mai stiu in cine trebuie sa am incredere, in ce tratament... Am vreo sansa sa ma fac bine datorita unor medicamente pe care le urasc din tot sufletul si cu care nu sunt de acord?
Multumesc.
Claudia


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Caudia,
In primul rand regret evenimentul tragic pe care l-ai trait desi el face parte din ciclul vietii si al existentei fiecarui.

In psihiatrie chiar s-a pus problema daca este etic de a trata un individ care sufera pentru o persoana draga(cazul tau) sau daca nu este etic sa sufere.Sigur parerile s-au impartit dar multi psihiatri au fost de acord ca trebuie tratata suferinta indiferent daca este o boala sau o suferinta de tipul acestei depresii de doliu.

Dar la tine problema nu se rezuma numai la acest lucru(o depresie de doliu se rezolva si fara tratament in cel mult 6 luni,daca nu este si altceva).
La tine este acel sindrom al CENTAURULUI,acea impresie diabolica ca tineretea si forta nu se vor mai termina.Caci cum altfel putem caracteriza faptul ca ai 3 servicii,3 telefoane,dar….cu viata personala cum stai?

Psihologii spun ca viata la întreprindere,institutie este „o sclavie� si ca adevarata viata incepe dupa ce iesi de pe poarta fabricii sau institutiei.Cat timp iti mai ramane tie dupa ce iesi din aceasta sclavie…si imi permit sa spun ca este de fapt o sclavie a banului,a nevoii de bunuri materiale si de desconsiderare a bunurilor spirituale de care omul are nevoie….eu zic chiar mai mult.
Din balada „greierele si furnica� nu trebuie sa intelegi ca doar robotul- furnica avea dreptat,ba exista argumente chiar de a spune ca greierele era mai adaptat vietii adevarate.

Deci cu acest sindrom al Centaurului,cu aceasta suprasolicitare(chiar mata ii spui stress) dumneta erai deja bolnava de „boala secolului�-nevroza si decesul tatalui nu a fost decat ultima picatura care a varsat paharul.

Deci,dumneta ai ales un stil de viata patologic din care a iesit tot patologic.

Nu este fara remediu starea ta dar daca remediul il vezi numai in medicamente,aceasta este o mistificare.
In primul rand se impune schimbarea stilului de viata:cata munca,ce satisfactii personale,esti apropae la iesirea din varsta de aur a dragostei si romanitismului,ce ai realizat in acest domeniu.

Sa stii ca un informatician mi-a spus ca daca intr-un calculator vari gunoi din el va iesi tot gunoi.Deci daca vei continua ca pana acum vindecarea va fugi de dumneta,indiferent de specialistul consultat sau de medicamentul folosit.

SCHIMBA-TI STILUL DE VIATA

Revenind la partea medicala,personal as trata depresia,Trittico nu este un antidepresiv in care avem multa experienta la noi iar restul sunt tranchilizante care la o boala o poate adauga pe a doua-toxicomania medicamentoasa.

Alegeti un medic psihiatru bun,cu experienta care sa inbine amorsarea terapiei cu medicamente initial si apoi sa continuie cu psihoterapie pe durata lunga.

Nu pot da indicatii medicamentoase pe internet,medicul care face o indicatie medicamentoasa raspunde de efectul ei,o urmareste,raspunde de crearea de toxicomanii medicamentoase si alcatuieste programul psihoterapeutic pentru tine si nu in general.

Trebuie insa sa-l asculti si trebuie inceput cu schimbarea stilului de viata care duce la nevroza sau la boli psihosomatice.
In mod sigur,in context profesional,suferinta dv.este curabila

intrebari subiect sau psihiatrie caudia,in primul rand regret tragic care l-ai trait desi face parte

4KB


pus acum 18 ani
   
claudia
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 6
Va multumesc mult pentru raspuns. Zilele astea m-am gandit mult la mine, lucru pe care nu l-am mai facut demult, si inainte de-a citi mesajul dumneavoastra, am ajuns exact la aceeasi concluzie. Ce-am facut in consecinta? Mi-am dat demisia de la unul dintre locurile de munca, mi-am luat concediu de la al doilea si atunci cand ma simt ok, trec pe la al treilea, care este firma mea (acolo imi face mare placere sa muncesc fiindca nu am decat stress-uri pozitive). In plus, ma gandesc la mine, ma antrenez in activitati relaxante, am aruncat medicamentele recomandate de psihiatru (mi-au facut mult rau, incepand de la accentuarea depresiei, pana la senzatii de lesin) si mi-am sunat cativa prieteni.
Am un singur amendament la ceea ce mi-ati scris: nu am fost si nu sunt o persoana care alearga dupa bunuri materiale, desi ceea ce v-am scris despre mine conduce la aceasta concluzie. Nu m-au interesat niciodata banii si nu mi-am facut din a castiga un scop in viata. Si-atunci de ce am trei locuri de munca, va intrebati, poate. Pentru ca mi-a lipsit dintotdeauna aprecierea sotului meu. El castiga foarte multi bani, este o persoana realizata din punct de vedere profesional. Eu sunt independenta financiar (avem proiecte comune in familie, dar nu depind de banii sotului) si am facut greseala (inca o greseala!) de a-mi canaliza energia intr-o directie eronata, de a accepta provocari extrem de dificile la nivel profesional, de a ma suprasolicita doar pentru a ma considera eu la acelasi nivel cu sotul meu. A trebuit sa ma imbolnavesc ca sa aflu ca, de fapt, el ma apreciaza si ma iubeste, ca imi cunoaste potentialul si ca nu era nevoie sa muncesc ca nebuna atata timp cat eu am incredere in mine. Abia acum am inteles ca asta e aproape suficient. Sigur ca din ce-am scris reiese clar ca in casnicia mea exista probleme de comunicare. Este adevarat. Am muncit prea mult ca sa mai am timp si de asta. E bine, cred, ca m-am oprit la timp si prefer sa cred ca nu am patruns inca in sfera patologicului. Da, aveti dreptate, imi voi schimba stilul de viata. E destul de greu. Daca gasiti cuvinte de incurajare, le primesc cu bucurie. O sa va tin la curent, chiar daca nu mi-e prea clar cine sunteti. Niciodata nu e un moment nepotrivit pentru prieteni noi, fie ei si virtuali
PS Formularea "mata" m-a facut sa ma simt batrana! Sunt tanara si frumoasa si am un potential spiritual extraordinar, pe care o sa-l valorific in asa fel incat o sa recuperez timpul pierdut .


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Doamna Claudia,
Ma bucur ca aveti ata tarie sufleteasca si ca stiti sa apreciati un sfat bun si desinteresat.

Dece mata...pentru ca in Moldova noi ne respectam si sincer vorbind8am stat 38 ani in Bucuresti) nu agreem stilul american de adresare...noi suntem romani,latini si latinii au pronume de reverenta(usted in Spania,vous in Franta etc)

In al n-lea rand ar trebui sa constientizei acea boala moderna a tinerilor-SINROMUL CENTAURULUI (masina,vila,putere,distractie,si-.....o tinerete care nu se mai sfarseste).

Realizez ca dv.doamnele aveti o problema...din a da natura asa cum a fost ea facuta de Dumnezeu,peste cap si de a masculuniza femeile si daca s-ar putea feminizarea barbatilor.

Un bolnav tratat de mine,in plina fervoare rasista din USA s-a prezentat la Ambasada SUA cu un patent irefutabil de rezolvare a problemei negrilor:se vor vopsi obligatoriu toti negrii in alb.

Va doresc succes,ati luat-o deja pe o cale buna.

Incercati si FORUMUL moderat de mine pentru ca veti avea de castigat.

Linkul:

intrebari subiect sau psihiatrie doamna claudia,ma bucur aveti ata tarie stiti apreciati sfat bun

39.2KB


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Tot oentru doamna Claudia,care duce o viata "competitiva"cu propriul sot.

Iata cea mai buna definitie a dragostei(evident dupa parerea mea),text redactat acum 2000 de ani:


“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi,naş avea dragoste,sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângămitor.
Şi dacă aş avea darul proorociei,şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa;chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii,şi n-aş avea dragoste,nu am nimic.
Şi dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor,chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars,şi n-aş avea dragoste,nu-mi foloseşte la nimic.
Dragostea este îndelung răbdătoare,este plină de bumătate;dragostea nu pizmueşte;dragostea nu se laudă,nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios,nu caută folosul său,nu se mânie,nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr,acoperă totul,crede totul,nădăjduieşte totul,sufere totul.
Dragostea nu va pieri niciodată.Proorocirile se vor sfârşi,limbile vor înceta,cunoştinţa va avea sfârşit.
Când eram copil vorbeam ca un copil,gândeam ca un copil,câmd m-am făcut om mare am lepădat ce era copilăresc.
Acum,vedem ca într-o oglindă,în chip întunecos,dar atunci vom vedea în faţă.Acum cunosc în parte,dar atunci voi cunoaşte deplin,aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
Acum dar rămân aceste trei:credinţa,nădejdea şi dragostea,dar cea mai mare dintre ele este dragosteaâ€Â? (Corinteni I,13)


Nu stricati o cultura si o morala de 2000 de ani pe niste idei trectoare ale acestui deceniu in care asistam la acea regretabila "CONFUZIE DE IDENTITATE" si care poate duce la boli psihosomatice si nevrotice(CUNOSTI VR-UN EXEMPLU?)

intrebari subiect sau psihiatrie tot oentru doamna duce viata propriul sot.iata cea mai buna

29.7KB


pus acum 18 ani
   
claudia
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 6
Frumoasa definitia asta! O stiu de pe vremea cand cultivarea laturii mele spirituale era o prioritate vitala. E drept, aveam 17-18 ani , iar singurele probleme cu care ma confruntau erau cele de la scoala, adica nu erau. E placut sa-mi amintesc perioada aceea si cred cu tarie ca nu e tarziu sa reiau lucrurile de unde le-am lasat.
Intrebare: ce ma fac cu xanaxul si cu lexotanul? Nu pot sa le intrerup si, din experienta spun asta. L-am intrebat pe endocrinologul meu daca exista substituenti pentru aceste medicamente, pe baza de plante, care sa nu creeze dependenta. Mi-a raspuns ca nici vorba si mi-a sugerat sa le iau in continuare inca vreo cateva luni, iar apoi va vedea daca starea mea s-a imbunatatit. Mi-e groaza de medicamentele astea. Doza de jumate xanax dimineata + jumate de lexotan si jumate xanax+jumate lexotan seara imi poate da dependenta? Deja sunt 7 luni aproape de cand le iau, nu in dozele acestea neaparat (au fost doze mai mici in anumite perioade). Pot face ceva sa imi vindec distonia neuro-vegetativa fara sa apelez la vreun medicament? Ce inseamna, de fapt, distonia asta, ca nu sunt foarte documentata. Nici pe net nu am gasit mare lucru.
Multumesc anticipat pentru raspuns. Deduc ca dumneavoastra sunteti psihiatru? Scuzati-mi, va rog, ignoranta. Nu as vrea sa va jignesc cu aceasta intrebare, dar mi-ar placea tare mult sa stiu cate ceva despre dumneavoastra.
Claudia


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

claudia a scris:



CAUT A VA RASPUNDE PUNCTUAL:

A.Intrebare: ce ma fac cu xanaxul si cu lexotanul? Nu pot sa le intrerup si, din experienta spun asta.

Asta este problema.Deja tranchilizantele sperie si pe medici si pe paciemti,pentru ca te duci la medic cu o boala si capeti doua(DEPENDENTA DE MEDICAMENTE)

SE POT FOLOSI MEDICAMENTE PE BAZA DE PLANTE SI PENTRU CA NU TREBUIE RETETA VI LE POT NUMI,DAR AU EFECT SLAB:

1.SEDINSTANT, gran.    Sedativ,antispastic cu acţ.blândă
    POSO:câte 1/2-1 linguriţă granule într-un pahar de apă caldă sau rece,cu adaos de zahăr,se repetă de 2-4 ori pe zi,eventual seara înainte de culcare
    Actiune terapeuticã: Fitocomplexul de principii active din asocierea de plante medicinale al produsului Sedocalm determinã în organism o actiune moderat sedativã si antispasticã la nivelul sistemului nervos vegetativ. ÃŽn paralel, determinã si o usoarã actiune hipotensivã.    

2.SEDOCALM, compr.    Profilactic pt stres:1-2 c/7 zile,curativ 1-4 c 14 zile:hiperexcitabilitate,ax,distonie vegetativă,climax,stres



B. L-am intrebat pe endocrinologul meu

Desi am un baiat endocrinolog nu endocrinologii trateaza boli de felul celor descrise de dv

C.Doza de jumate xanax dimineata + jumate de lexotan si jumate xanax+jumate lexotan seara imi poate da dependenta?

NU ati spus doza pe tableta(xanax exista de 0,25;0,50;1;2 mgr)

Deja sunt 7 luni aproape de cand le iau, nu in dozele acestea neaparat (au fost doze mai mici in anumite perioade).

Este foarte mult 7 luni pentru un tratament continuu cu tranchilizante.Endocrinologii au putina experienta in domeniul psihiatriei de granita,desi ar trebui sa stie pentru ca in endocrinologie multe  boli se aseamana cu nevrozele.

POATE DA DEPENDENTA DESI UNII(AM VAZUT  PE DISCOVERY) UNII IAU DE 25 ANI

D.Pot face ceva sa imi vindec distonia neuro-vegetativa

Nu exista o boala cu numele"DISTONIE NEURO-VEGETATIVA",ceea ce numesc ei asa sunt niste simptome determinate de o stare de anxietate si anumea se numesc simptome psihosomatice,adica reactii somatiuce legate de anxietate.
medicii folosesc adesea "diagnostice fund de sac" cand nu sunt in specialitate si se intalnesc cu ceva ce nu cunosc bine in specialitatea lor.

E.dar mi-ar placea tare mult sa stiu cate ceva despre dumneavoastra.
Claudia


Eu sunt cel care sunt si doar caut sa ajut dupa putina mea pricepere.

Nimic mai mult si nimc mai putin


pus acum 18 ani
   
claudia
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 6
Xanax de 0.5 mg, deci doza e de o pastila pe zi, iar lextanul de 3 mg. Pot da dependenta si in dozele astea, sau e mai mult o dependenta de natura psihologica? Simplul fapt ca nu le iau intr-o zi imi provoaca teama si de aici decurg si celelalte simptome: vertij, incordare, tremurul mainilor si picioarelor. Aceste senzatii cresc in intensitate si nu am niciodata curajul sa experimentez paroxismul acestor stari, asa ca iau repede medicamentele. Curios este ca in secunda imediat urmatoare, corpul meu se linisteste si psihicul la fel. As dori din tot sufletul sa fac ceva sa evit dependenta de medicamente. Daca as incepe sa substuitui medicamentele de acum cu cele pe baza de plante, ar trebui ca pe cele de acum sa le intrerup brusc sau etapizat? Ce inseamna efect slab? Ca desi le voi lua, ma voi confrunta in continuare cu simptomele bolii de care sufar? A propos, cum ati numi dumneavoastra boala mea? Nevroza, tulburare anxios-depresiva... Cum?
Este indicat sa recurg, in paralel, si la alte metode de tratament, cum ar fi, de pilda, acupunctura? Am inteles ca ajuta...

Citeam ieri ca nevrozele, psihozele, dependentele, confuzia mentala, imaturitatea si agitatia emotionala, anxietatea, insecuritatea, singuratatea si depresia sunt simptomele lipsei de constiinta spirituala. Se mai spune in carte ca avand chiar si un grad modest de constiinta spirtuala si de cunoastere a principiilor cauzei si efectului, prin alegere intelepte si actiuni constructive putem foarte repede sa invatam cum sa conditionam lucrurile care ni se intampla. Ideea este, deci, ca fiecare persoana isi determina intotdeauna, constienta sau nu, experientele si circumstantele proprii. Daca e asa, inseamna ca cea ce mi se intampla mie in ultimul timp mi se datoreaza in exclusivitate... Eu am ales sa am trei servicii, eu am ales sa-mi neglijez relatia cu sotul, eu am considerat ca cel mai important lucru este ascensiunea mea rapida in cariera, eu am neglijat faptul ca spiritul meu are nevoie de atentie, eu, cu buna stiinta, mi-am blocat canalele energetice si am pus o bariera in calea informatiilor spirituale. Nefiind, deci, constienta spiritual, cum scrie la carte, nu am stiut sa-mi folosesc timpul, energia si talentul in mod eficient, neputand, deci, sa gestionez cu intelepciune resursele pe care le aveam.
E oare posibil ca daca o persoana isi exerseaza aceasta constiinta spirtuala, insanatosirea sa survina ca o consecinta fireasca e acestei realizari? Sunt naiva?


pus acum 18 ani
   
claudia
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 6
Era sa uit... De ce atata mister in raspunsul la intrebarea mea legata de formatia dumneavoastra profesionala? Mie mi-ati castigat deja increderea prin competenta raspunsurilor pe care mi le-ati oferit la intrebari si prin simplul fapt ca ... mi-ati raspuns intotdeauna. Acesta este un ajutor pentru care va sunt recunoscatoare si chiar daca as afla ca sunteti psihiatru, psiholog, clarvazator, preot sau orice altceva, m-as bucura in continuare ca am luat contact cu dumneavoastra, iar increderea mea ar ramane nestirbita. Na, am mai facut o incercare. Poate mai aflu ceva...

pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Postati forumul de pe link pentru mai multe lamuriri:





Nu fiti prea curioasa.Limitati-va la interesul pentru a iesi din situatia dv.si a redeveni independenta si psihologic.

Vindecarea trebuie sa fie:
-organica=nu este cazul la dv.nu aveti boli lezionale

-psihologica=sa fiti autonoma,sa nu depindeti chiar de un medic sau psiholog

-sociala= sa va reluati vechea activitate


cand le indepliniti pe toate sunteti cu adevarat sanatiasa.


ce Dumnezeu,vreti o noua dependenta,vreti un nou tatuc.

pe internet toti suntem egali si a ne pune galoane,chiar si profesionale nu este in spiritul unei terapii psihologice(pentru ca printre altele cam asa ceva facem noi).

Cu bine si luptati pentru emanciparea dv.psihologica si sociala

intrebari subiect sau psihiatrie postati forumul link pentru mai multe fiti prea interesul pentru

2.2KB


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Revin pentru ca nu citisem prima postare ci doar pe a doua,la care v-am raspuns.

daca este deja dependenta de tranchilizante:

Dependenta este de 2 feluri sau mai corect apare in 2 etape:

-dependenta psihologica este primul stadiu in care suprimarea drogului(asa este numita orice substanta activa farmacologic,inclusiv tranchilizantele) duce la simptome psihice:anxietate,neliniste psihomotorie,ceea ce numesti mata distonie neuro-vegetativa,insomnie,nervozitate.

-Faza viscerala,...dar nu aveti si nu v-o descriu.

Cel mai bine este a face sevrajul treptat si in faza dependentei psihologice,pentru ca in faza organica trebuie doctor,spital,poate reanimare.

Medicamentele din plante pe care le-am recomandat pot suplini pe o perioada starea pe care o descriti dv.si daca in 2-3 saptamani nu mai avceti nevoie totul este rezolvat.

Acuma daca vrem sa fim oameni cu scaun la cap.

mata trebuie sa mergi la un psihiatru care stie sa faca si sedinte de psihoterapie.

V-am mai spus.

El va ea in sarcina,adica raspunde de dv.pana la vindecare.pe el trebuie sa-l ascultati.Tipul de psihoterapie propus se discuta cu dv.si trebuie sa corespunda personalitatii dv.si starii pe care o tratati.

in loc sa cautati endocrinologi,acopunctura,bioenergeticieni eu va sfatuesc sa aveti incredere in medicina stiintifica si de specialitate psihiatrica si psihosomatica.Nu stiu de unde sunteti dar acuma cam peste tot sunt specialisti.

dati-va pe mana unui specialist si ascultati-l ca el trebuie sa va promita vindecarea.Altfel este un impostor sau incompetent.

Nu o sa obtineti vindecare de pe internet sau citind revista AS sau alta carte despre spirit sau mai stiu eu ce.

Aveti incredere in medici si medicina.

Doza folosita nu este mare dar ceea ce descriti si timpul de utilizare trebuie evaluat de specialistul psihiatru.Poate fi ce am spus eu sau nu.

Numai cine controleaza concret pacientul are dreptul la decizii si sa dea cele mai bune explicatii.

Cu bine si treceti peste prejudecati,duceti-va la medicul psihiatru-daca puteti la unul privat este si maik bine(el are timp,trebuie sa rezolve,nu se comporta ca un salariat).

intrebari subiect sau psihiatrie revin pentru citisem prima postare doar doua,la care v-am este deja

3.4KB


pus acum 18 ani
   
claudia
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 6
Am fost astazi la psihiatru, la cabinet privat, asa cum m-ati sfatuit.  Mi-a spus ca nu intelege de ce mi s-au prescris doua medicamente din familia benzodiazepinelor (xanax si lexotan) din moment ce ambele au acelasi efect... Mi-a intocmit o schema de renuntare treptata la aceste medicamente, schema care dureaza 4 saptamani. In cea de-a patra merg la un nou consult. Mi-a mai spus ca daca in patru sapatamani nu voi fi ok, atunci solutia este un medicament numit xeroxat, daca am retinut eu bine, care trateaza in acelasi timp si anxietatea si depresia. Parerea medicului este, insa, ca nu sunt depresiva. Am stat o ora in cabinet si asta a fost concluzia: ca sunt doar anxioasa si mult prea obosita.

Nu am asteptat ca vindecarea mea sa vina de pe internet, iar revista AS nu am citit-o in viata mea si nici nu intentionez. Am facut referire la cartea din care am citat gandindu-ma la ceea ce m-ati intrebat cand am initiat dialogul cu dumneavoastra: daca am muncit atat de mult, cand am mai avut timp sa fac ceva pentru sufletul meu si pentru relatia mea cu sotul. Gandindu-ma la un raspuns, asa cum era firesc din moment ce v-am cerut parerea, am ajuns la concluzia ca aveti dreptate cand mi-ati dat de inteles ca am neglijat partea spirituala (prin asta intelegand ceea ce tine de suflet - spirit).

In medici am incredere. Altfel nu le-as fi cerut ajutorul... Experientele pe care le-am trait urmand doua tratamente prescrise de doi psihiatri diferiti m-au facut insa, sa devin sceptica in privinta vindecarii ce survine urmandu-le sfatul. Probabil ca erau "sarlatani" sau "incompetenti" cum ii numiti... Numai un specialist sau un om cu pregatire in domeniu poate sa judece cat de calitativ este serviciul oferit de un psihiatru. Eu nu pot aprecia asta cand merg la un medic, din pacate, asa ca nu ma judecati gresit. Le-am urmat intocmai sfaturile de fiecare data, iar sanatatea mea a avut de suferit. E oare normal sa sfatuiesti un pacient sa ia un medicament fara sa-l intrebi macar la ce e alergic, ce substante tolereaza sau nu tolereaza organismul lui? Parerea mea e ca fac experimente, ca pe cobai. Pai cand am sunat sa spun ca mi-e rau, ca nu mai imi simt/controlez picioarele, ca imi tremura tot corpul (dupa o singura pastila administrata) mi s-a raspuns: "Aha... Pai asta nu era oricum schema mea preferata de tratament. V-am dat-o doar ca sa crut ceva, dar se pare ca nu se poate. Veniti maine, sa incercam altceva". Puneti-va in pielea mea, va rog. Sa crute ce? Cu ce incredere sa ma mai duc la omul ala?

In fine... Azi am fost la o doamna doctor pe care am cunoscut-o cu ani in urma, psihiatru de o viata (am lucrat in presa scrisa si am colaborat cu ea scriind articole pe diverse tematici din domeniu). Dansa s-a pensionat si dupa lungi cautari am aflat ca si-a deschis cabinet privat. In dansa am incredere si o sa ii urmez sfaturile.


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Ati ales calea buna.Va doresc succes si vindecare cat mai rapida.
Nu aveti frica.Anumite adversitati exista,mai ales ca psihiatria este departe de a fi o stiinta exacta.

Exigenta dv.este buna si poate servi de invatatura si pentru unii medici ca cel descris de dumneta.

cat timp insa asistenta va fi de stat,cat timp se va spune "asta este medicul,acesta te trateaza" mereu va fi asa.
Apropo de xeroxat nu sunt de acord,este un antidepresiv de ultima generatie,foarte scump,tare si am avut cazuri care l-au abandonat la mine in cabinet si au luat ceva mai bland.

Este puternic dar nu mai eficient si se da nu in depresii reeactive ca la mata(dupa psihotraume) ci la deopresii endogene,de natura ereditara(ca sa intelegeti).

Succes si va fi bine

intrebari subiect sau psihiatrie ati ales calea buna.va doresc succes vindecare cat mai rapida.nu

2.1KB


pus acum 18 ani
   
zatarra
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 5
buna seara...
ma intrebam citind pe aici, daca oamenii care apeleaza la acest forum vor mia reveni dupa ce-si vor fi rezolvat problemele....cred ca depinde de ei si numai de ei...ca de fapt in orice alta problema sau nu...
in seara asta am mers pt prima oara la psihiatru - deja am inceput, deja ma consider egoista -- dar nu considerati prima fraza drept scuze  pt ceea ce va urma

poate nu sunt coerenta, viata e plina de probleme dar iata ca si de oameni ...mi-a recomandat lexotan 3mg cate o jum de doo ori pe zi (plus trimitere la dermatolog si ginecolog, vis-a vis de anticonceptionalele folosite si simptomele fizice pe care le-am precizat: pete rosii pe piele , mai ales in zona cefei si pe maini, unele mici basicute, furnicaturi, mancarimi, greutate in piept, gol in stomac, tensiune ridicata, greutate in resppiratie, senzatie de sufocare si claustrofobie mai ales in autobuz seara, etc)si am intrat pe net sa vad ce mai e si drogomania asta si...am ajuns aici
n-as vrea sa apelez la pastile
mai ales ca , asa cum fac aici, am facut si acolo: n-am vorbit foarte mult despre asa-numitul intr-un final diagnostic "episod depresiv", am precizat unele dintre simptome si mi s-a zis ca nu e prea clar, mai ales motivul din care am ajuns asa
nu ma simt in stare sa redau amanunte si sentimente, particularitati ale starilor mele

plangacioasa am mai fost eu, dar chiar asa parca nu
la sinucidere m-am mai gandit, dar nu ca acum
stari depresive am mai avut, dar nu ca acum, reuseam sa ma mobilizez, mai mereu am reusit, evident, consider eu, cu sechelele de rigoare
nu prea pot vorbi despre starea mea, am mai incercat si mi se parea ca nu-mi sunt de ajuns cuvintele
deja e renuntare sau compatimire as zice
imi plang de mila?
poate fi totul doar in mintea mea? si de fapt sa nu am nici o problema ?
totul mi se pare trist
simt ca as putea, dar n-am forta necesara
simt ca nu fac indeajuns pentru a iesi din acesta stare
am dorit ceva cu ardoare, inca mai doresc , desi nu mai am potentialul de la inceput
situatia s-a prelungit cam mult dupa parerea mea, iar eu simt ca nu mai am putere
nu mai am putere, nu sa lupt pt ceea ce-mi doresc, ci nu mai am putere sa lupt cu mine insami
ma simt incleiata
am momente cand vreau sa revin la starea initiala, fac una alta, dureaza ceva in timp, de la cateva minute la 2-3zile, dupa care revin cuviincioasa la locul meu urat,
in coltul meu
ma mai gandesc si la faptul ca, tot citind despre depresii &co ma predispun la asa ceva
totul e un haos in ceea ce ma priveste, poate si la psihiatru a fost la fel, doar gerul de afara m-a ajutat sa ma opresc din bocit pana sa ajung acolo
oare cum ma pot elibera ?
care ar fi primul si cel mai simplu pas ?

pana la urmatoarea intalnire va doresc fericire si liniste

ps: o sa am 25 de ani in mai putin de o luna


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
DOMNISOARA,

Nu este nici o rusine de a va adresa unor prieteni de pe NET si de asemenea nu trebuie sa punem in discutie faptul ca unii renunta dupa o perioada de timp.

Din cele relatate de dv.se pot extrage putine date semnificative,necesare pentru a judeca situatia in care sunteti.

Aveti 25 de ani,lucru pozitiv in finalitatea oricarei stari psihice si ca luati anticonceptionale dar nu spuneti ce fe(de exemplu cele hormonale  au fost implicate in aparitia unor stari depresive in literatura de specialitate)

Spuneti ca ati consultat un psihiatru si ca acesta v-a prescris doar o doza minima de tranchilizant (lexotan 3mg).
Din cele extrase din scrisoare dv.ar fi vorba de o stare depresiv-anxioasa cu fenomene de panica.asociata cu fobia si lucru si mai important prezenta ideilor de autoliza.

Aici intervine lipsa de informatie care sa motiveze starea dv:cauze sociale,psihologice care tin de stadiul de formare a personalitatii dv sau sociale(statutul dv social si stilul de viata pe care il duceti,ideologia care va motiveaza etc)

Ceea ce se poate comenta o fac sub forma,ce as face eu daca as fi medicul dv.curant:deci as da mai multa importanta starii depresive dar si fenomenelor de panica.Medicatia trebuie sa fie antidepresiva(lucru care lipseste cu desavarsire la dv) si fenomenele de panica se pot trata cu anumite tranchilizante dar care nu pot duce la dependenta medicamentoasa(va asigur ca exista astfel de tranchilizante).

Dupa 7-10 zile de terapie medicamentoasa v-as propune o atitudine si o metoda psihoterapeutica:psihoterapie behaviorista si cu tehnici de relaxare si apoi treptat as renunta la medicamente,scazand incet pana la eliminarea lor.

Medicul dv.care pare un medic-functionar,cu multi bolnavi la usa a expediat prea usor cazul dv.dandu-va un tranchilizant si trimitandu-va la medici somaticieni(desi stie sau ar trebui sa stie ca fenomenele psihosomatice pe care le aveti se amelioreaza cu tratamentul specific psihiatriei).Totusi anumite consultatii nu sunt rele,daca nu va inoculeaza ideia unor boli multiple pe care le-ati avea si in care eu nu cred(asa numita iatrogenie).


Cautati un  psihiatru disponibil,la care sa puteti apela si telefonic dupa consultatie si care sa va monitorizeze,sa va ia in sarcina pana la vindecare(care in cazul dv.este posibila 100%),sa stie sa manipuleze metode psihoterapeutice.medicatia scade intensitatea simptomelor dar vindecarea se face numai prin metode psihoterapeutice.De fapt cele doua metode se completeaza reciproc si se utilizeaza dupa un anumit algoritm.

Va rog sa ma intelegeti ca pe internet nu se pot da formule terapeutice concrete,deoarece medicul raspunde de ceea ce recomanda iar in acest caz urmarirea nu este posibila de catre forumisti.

Pe forum este posibil sa gasiti si alti prieteni,aici poate sa intervina oricine asa ca a va expune situatia si a astepta ajutor este o atitudine umanitara.

Sa asteptam si alti oameni,chiar nespecialisti sa va sfatuiasca,mai ales ca dupa parerea mea forumul moderat de mine este vizitat de persoane din aria psihologica,studenti,poate si medici,psihologi pe care ii astept sa se pronunte.

Promit doar ca nimeni nu va rade de nimeni pe acest forum.

Din moderator bun pot deveni un cenzoir implacabil.
Deci nu va temeti,tineti-ne la curent cu situatia dv.care poate deveni instructiva pentru multi altii.

intrebari subiect sau psihiatrie este nici rusine adresa unor prieteni net asemenea trebuie punem

39.2KB


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Cer scuze,nu sunt moderatorul acestui Forum,forumul moderat de mine si care se ocupa numai de psihologie,psihosomatica si psihiatrie ar fi bine sa-l vizitati.

va dau linkul:



O sa gasiti pe el multe lucruri interesante care tin fie de psihologia si psihiatria adolescentilor,fie de psihologie,psihosomatica,sectiune de discutii si intrebari etc.

Aici nu sunt eu moderator,asa ca este mai bine daca vreti sa ma intrebati sa schimbati pe forumul moderat de mine


pus acum 18 ani
   
zatarra
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 5
seaara buna din nou
va multumesc pentru rapuns, aveti un stil de-a dreptul covarsitor, in sensul bun...presupun ca sunteti in bransa, altfel ar fi o mare pierdere zau asa...
sa incep cu rusinea, care este sublima, dar lipseste cu desavarsire in acest caz, evident...de fapt mi-a placut intotdeauna sa comunic, prin orice metode, iar acesta este unul dintre ele;
am pomenit despre situatia in cauza gandindu-ma la egoismul uman, cu care am avut de-a face in ultimul timp; de ce nu, poate chiar eu am fost cea purtatoare de egoism...oricum ttoti oamenii sunt egoisti desi e foarte relativa notiunea...cred ca toti avem dreptul la egoism mai mult sau mai putin
daca s-ar putea as dori sa-mi explicati ce e cu autoliza despre care ati precizat
iar ca o paranteza as vrea sa precizez ca sunt by default interesata de domeniu -- ca s-a intamplat sa am si ceva probleme de genu, na, se poate intampla oricui, am renuntat demult la intrebarea : de ce tocmai eu ? -- desi ocupatia mea este cu totul alta, contabila, economista etc...
la job nu sunt probleme majore, ci doar in ultimul timp, o data cu starea mea, cei de langa mine ajung la capatul rabdarilor. si asta nu neaparat ca-s dezastruoasa, desi mi s-a sugerat -- ceva de genul "vis urat"-- dar oricum nu mi se pare ca ar exista vreo compatibilitate intre mine si asa-zisa mea sefa.
insa fac greseli multe si uit lucruri importante. acum e si mai aglomerat pentru ca a plecat colega de la resurse umane iar eu trebuie sa ma ocup si de asta, desi colega s sefa mea imi da ordine (are si prostul obicei de a tipa si de a ataca tot timpul pe cel de langa, are un mod agresiv de a fi) si spune tuturor ca "noi"(adica eu si ea) ne ocupam de hr, si de fapt numai eu fac asta -- nu e foarte stresant si multa munca -- fata de jobul anterior pe care l-am parasit acum 6 luni -- dar contribuie la starea mea, sau invers
in general chiar nu -s omul care sa fuga de responsabilitati, ci din contra , mi le asum chiar daca nu-mi revin, si asta de cand eram mica; cred ca tocmai asta speculeaza si colegamea, oricum asta e alt subiect

poate ca ati observat ca in seara asta ma simt mai bine
poate si din cauza ca mi-am vazut iubitul
mda, cred ca v-ati dat seama, cam asta ar fi problema
desi as putea spune sus si raspicat ca de fapt eu consider problema la mine...ce a generat-o si m-a adus aici -- impropriu spus -- e mai putin importan
nu caut vinnovati pentru starea mea, poate ca si asta e un motiv...am vazut o data intr-un film si mi-a mers chiar la suflet : depresia este o furie innabusita
de fapt neputiinta mea de a schimba lucrurile sau de a renunta si a o lua de la capat m-a adus aici
implicarea mea totala -- fiinta ma in totalitate, la nivel spiritual si fizic -- si o anumita dorinta : de a fi cu omul pe care -l iubesc
eu , cea care aveam acu ceva timp complexe in legatura cu iubirea: ma consideram incapabila de asa ceva cu adevarat -- am avut inainte o relatie de vreo 4 ani in care mi-am inselat partenerul
si faptul ca, daca e vreun vinovat in toata chestia asta, consider ca eu sunt aceea

ce as putea sa va spun? ca in ceea ce priveste asa-zisul diagnostic pe care mi l-ati formulat sunt intru totul de acord?ca este exact ceea ce simt eu ca am nevoie ?
asa cum, la fel cred si in privinta ajutorului de care am nevoie ?
mi-am cumparat astazi doar 10 pastile de lexotan, cred ca am sa incep sa le iau sa vad cum ma simt --asta nu pt ca as fi de acord cu ele ci pentru ca deocamdata simt caa am nevoie de ajutor si... alta solutie...?
anticonceptionalele folosite sunt logest, fabricate de shering, le iau de vreo 2 ani, iar intre am facut o pauza de vreo 6 luni; nu au avut efecte secundare , decat dureri ingrozitoare de cap la inceput; acesta ar fi - in prezent - un alt aspect pe care nu l-am precizat: migrenele, care tin pana la 3-4 zile, cedand foarte putin l amedicamentele clasice, pana cand am inceput sa iau vidan si marcofen)
revenind la lexotan, adevarul e ca mi-e teama de ele
locuiesc singura, noaptea e perioada din intervalul de 24 de ore in care ma trec cele mai rele stari (iar noaptea sunt singura)
ajung sa-mi fac rau
si ma cred in stare intr-unul din aceste momente sa le combin cu alcool, sau sa iau putin mai multe decat ar trebui,  ...si am inteles ca provoaca depresia sistemului nervos si confera stari foarte grele -- azi de dimineata n-o mai slabeam pe farmacista cu intrebarile--;
am precizat despre alcool pentru ca obisnuisc sa beau; in general nu mult -- o cana de vin fiert , o bere -- insa abuzez in unele momente; am avut si inca mai am-- pe cale de disparitie sper -- zile cand beam ceva chiar de dimineata, starea interioara era mult prea mistuitoare, si incercam sa o potolesc astfel...
plus ca aceste minunate pastilutze pot provoca foarte simplu ceea ce, dupa cum le  spune , ar trebui sa vindece
din aceste motive sunt de acord cu dvs (se observa spiritul meu de luptatoare, nu-i asa? )

banuiesc ca antidepresivele fara efect tranchilizant nu se elibereaza fara reteta...am dreptate ?
tranchilizarea este ultimul lucru care mi-ar trebui, reusesc sa ajung acolo si fara pastile..

in ceea ce-l priveste pe d-nul psihiatru iarasi aveti dreptate, desi eu am incercat sa-l privesc si altfel: dansul a vrut sa-mi creeze, pt prima sedinta, o stare de liniste s incredere, relaxare; imi spunea ca acolo pot face ce vreau , nu-s obligata sa fac nimic din ceea ce nu vreau, iar intrebari nu-mi punea, inca am inceput sa le pun eu; dansul ma  privea foarte atent, eu tocmai incercam sa termin o criza dde plans inceputa dianinte de a ajunge acolo si nu prea reuseam, de aceea o alternam cu zambete si solicitari de bancuri (iar spirit de luptatoare )...de asemenea am observat ca a incercat , desi foarte subtil sa afle motivele starii ...
insa cand a venit vorba de medicatie si tratament-- singura intrebare a fost cum cred eu ca ma poate ajuta dansul -- a fost protocolar si expeditiv si poate daca nu-i precisam ca luasem cu vreo doo zile inainte vreo 0.25 mg de xanax care nu mi-a ajutat deloc -- si eu eram deplorabila ce-i drept - probabil medicamentul prescris era...surpriza, chiar xanax
psihoterapie behaviorista ? la nivel de necunoscatori, dar oameni inteligenti care vor sa m-ajute, m-am intalnit cu ea; si mai ales la mine, atat cat ma duce si pe mine capul, va dati seama...dar presupun ca e mult mai mult de atat
cred ca v-am impuiat capul...
as dori ca totusi sa va foloseasca si dvs aceste conversatii, sper sa fie asa, altfel mai am un motiv sa nu dorm noapteea ... (glumesc !)

noapte buna si usoara


pus acum 18 ani
   
zatarra
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 5
am uitat sa va precizez ca nici pofta de mancare nu prea am, deci nu prea mananc...desi in ultimul timp imi impun asta, pentru ca am scazut destul in greutate si sunt constienta ca am nevoie de hrana
de pus la loc nu am pus, pentru ca totusi nu mananc atat cat ar trebui, fumez mult si beau cafea

gata, nu va mai chinui


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Domnisoara,
problemele dv.sunt complexe iar criza dv.de identitate este evidenta.

Numai un profesionist care va poate vedea,asculta va poate ajuta.

Cele relatate de dv.:inapetenta,scaderea in greutate,insomnia, cefaleea,migrena,consumul de alcool sunt simptomele determinate de boala depresiva si care vor disparea total cand depresia va disparea.

Ma intreb,chiar sunteti fara nici un suport,nu aveti familie(doar aveti 25 ani),chiar va lasati prada stihiilor sociale,stati singura,nu aveti prieteni.

S-a dovedit ca pentru a fi sanatos psihic un individ trebuie sa aiba cel putin 5 contacte afective autentice.Dupa cum vad nu aveti niciunul.
De asemenea pentru a fi sanatos mintal trebuie sa aveti viitor,adica ceva mai mult decat o prosperitate actuala.

De asemenea tot in acest scop este nevoie de "nou",de noutate,plictiseala fiind una dintre cauzele depresiei existentiale.

In schimb apareti ca o "ratacita",scuzati cuvantul,care nu stie cine este,incotro se indreapta,care a pierdut contactul.

De aceea va rog insistent.

Momentul in care sunteti necesita pentru a fi depasit de interventia unui profesionist care sa va ajute atat cu medicamente cat si cu sfaturi si metode psihoterapeutice care sa contribuie la maturizarea dv.,inainte de a face lucruri pe care apoi nu le veti mai putea recupera.

Invit si alti forumisti sa se exprime asupra situatiei de tipul celei descrise de dv.

caci nimeni nu este detinatorul unui adevar absolut.

Apropo,dar cu religia cum stati,credinta adesea este un mare suport moral si multi au facut ani grei de inchisoare care au fost insa usurati de credinta sau daca era posibi de o biblie.

va doresc numai bine.


pus acum 18 ani
   
zatarra
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 5
nuuuuuuuuuuuuuuuuuu
ma tem ca am fost usor gresit inteleasa : singura ma simt aacum, singura m-am izolat oarecum de prieteni
da, am prieteni, si chiar foarte buni, ne leaga mai mult de 8 ani (din timpul liceului), parintii ma iubesc (desi sunt separati si au oarecare probleme, tata e foarte dificil), cu sora mea am o relatie cu totul speciala...dar familia mea -- sora si parintii adica, nu sunt in bucuresti
prietenii incearca sa ma ajute, dar mi se pare ca-i incarc prea mult cu problemele mele si incerc sa n-o mai fac..(dureaza de ceva timp si n-au saracii cu ce sa ma ajute, sunt incapatanata)
oana, prietena mea de suflet, mi-a propus sa vina sa locuiasca cu mine pentru o perioada (lasandu-si prietenul cu care locuiste de 6 ani)..ei, eu asa ceva n-o sa accept niciodata...
familia mea, parintii , nu prea stiu mare lucru despre ceea ce mi se intampla, mama nu stie chiar nimic, nu vreau sa-si faca griji
contacte afective autentice am, dar nu am pomenit despre ele pentru ca nu despre asta era vorba...ma rog, m-am cam departat de ele, pentru ca, v-am spus, am observat f multa suferinta, inculsiv transpunerea in starea mea a unei  prietene...nu i-a fost bine
nu vreau sa fac rau nimanui
imi pare rau daca v-am speriat (am observat ca n-ati mai pomenit nimic despre metode de vindecare), este greu oricum sa cunosti o persoana din 2 mailuri
si da, aveti dreptate, contactul l-am pierdut...desi in viata reala ma pricep sa maschez
nu stiu ce sa va spun, am observat in raspunsul dvs o temere oarecum, nu gassesc alt cuvant acum
daca mai doriti sa vorbiti cu mine , va asigur ca rau nu are cum sa-mi faca
va multumesc


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Cred ca pentru zatarra este nevoie ca prietenii de pe forum sa intervina.

O singura persoana nu este suficienta.

Ea are nevoie de experienta fetelor si baietilor care poate au trait experiente similare sau care se simt indreptatiti sa ofere sfaturi.


Forumul nu poate deveni un loc in care se practica pedagogia,mai ales ca pentru tineri nimic nu este mai oribil decat pedagogia,pretentia de ai invata pe altii.

Deci hai sa lasam locul la toti prietenii si sa ajutam,sa ne spunem parerea.

intrebari subiect sau psihiatrie cred pentru zatarra este nevoie prietenii forum singura persoana

46.9KB


pus acum 18 ani
   
zatarra
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 5
chiar daca este foarte posibil sa aveti dreptate, tot imi pare rau ca m-am deschis in fata dvs si a celor care mai citesc......si asta bineinteles, poate evidentia anumite dificultati in comunicare

va doresc numai bine


pus acum 18 ani
   
nuconteaza
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 2
Buna seara! am intrat aiurea ici, dar mi s-au parut niste discutii f interesante!
Bineinteles ca nu ma aflu aici fara a avea o pb, si chiar una care dureaza cam de 5 ani! Totul a pornit de la un atac de panica( m-am speriat intr-o noapte cand mancam ceva si mi-a ramas in gat) si de atunci tot am senzatia ca nu pot respira, ca ma inec cu mancare. Dupa ce am trecut pe la alti doctori de diverse specializari , am ajuns si la psihiatru. Si de atunci.....tot iau pastile. Am inceput cu zoloft si am zis ca mor... Apoi am luat numai calmepam, si m-am simtit mai bine, dupa vreo 3 luni iar am inceput sa ma simt f rau, si tratamentu a fost de data asta anafranil si calmepam. am reusit sa-mi revin si timp de 6 luni nu am mai luat nici o pastila, si mi-a fost si f bine.. Apoi brusc a revenit raul, in fiecare zi aceeasi senzatie de sufocare, mai ales seara..Am reinceput tratamentul, de data asta cu prozac si calmepam, apoi pt ca nu a avut roade prea mari am luat xeroxat si xanax, apoi iar prozac si calmepam.... Si de peste un an si jumatate iau in fiecare zi prozac 20mg si calmepam 1.5 ... Nu stiu ce sa mai fac, ma simt in continuare rau, nu sa mor..dar, in fiecare seara am senzatia ca nu pot respira si adorm ff greu. cateodata ma trezesc si din somn cu senzatia ca nu pot sa respir. Vreau un sfat, o recomandare, o solutie,nu stiu.... orice care m-ar putea scoate din starea in care sunt! si am uitat sa precizez ca medicamentatia am luat-o pe baza consulatatiilor psihiatrice. Am fost la 3 psihiatri, iar de 2 ani, merg numai la unul singur tocmai din dorinta de a-mi urmari un singur om evolutia..asa cum a fost ea!
   Va multumesc pt intelegere, si astept de la dvoastra un sfat!


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
nuconteaza


Un user original desi pare banal iar problema ridicata de dv.chiar conteaza.

Inainte de 1989,cand eram in "epoca se aur",nevrozele anxioase,crizele de anxietate acuta sau de panica erau rarisime si chiar in literatura de specialitate se spune ca atacurile de panica sau anxietatea acuta sunt produsul unei culturi de tip urbano-industrial,specific societatilor occidentale si caracterizat prin competitie,nesiguranta,alienare de valorile traditionale(mai ales de religie),cultul materialului(a banului,mai ales),atitudini ludice si cultura placerilor etc etc.No sa va plictisesc cu toata ideologia care explica...cum se numesc....acele

BOLI ALE BETONULUI MARILOR ORASE.

Individul in acest context,adesea alienat,isi pierde identitatea si prin urmare umanitatea,se destrama vechile valori probate de vreme si mai ales institutia familiei care era atat de securizanta.

In acest context aparitia "fricii de stihii",acele crize de panica,rational nemotivata apare ca o boala psihosomatica specifica(la fel cum ulcerul este denumit boala Wall Street-ului,a marilor bancheri).

Daca imi permiteti sa fac unele observatii,as caracteriza tratamentul dv.ca un tratament.... veterinar,caci numai veterinarii dau medicamente,pentru ca pacientii lor nu au constiinta.

A face doar tratament medicamentos si a astepta mai mult decat rezultate partiale de durata determinata,ca si in cazul dv. este a nu intelege care este cauza,care sunt factorii determinanti sau favorizanti,sau mai bine a te crede un fel de ....Dumnezeu.Realizezi ca ma refer la medicul dv.curant.

Inca cu sute de ani inainte medicul era principalul medicament,pentru ca azi desacralizarea medicului sa duca la magia medicamentului,ceea ce a pierdut pacientul prin desacralizarea medicului s-a preluat prin sacralizarea drogului.

Pentru a nu ma intinde.

Cauza bolii dumnetale consta in factorii sociali despre care am vorbit inainte si de asa zisul factor P(personalitatea dv).

Acesti factori trebuie studiati de catre vindector si:

1.Pentru factorii sociali se va vedea stilul de viata al dumnetale si care este sigur o maniera nevrotica si mai ales ce se poate corecta din el,

2.iar studiul psihologic al personalitatii ne va arata in ce maniera prelucrezi dumneta problemele,care sunt principalele slabiciuni ale personalitatii dv.

personal medicamentele le utilizez eu doar ca un demaror,la inceput,pentru ca pacientul sa simta ca ceea ce simte se poate manipula,poate scadea....si dumneta ai confirmat acest lucru.

dar a ramane in acest stadiu...veterinar...denota limitare...poate incompetenta...poate lene(evident pentru medic).

de aici incepe ceea ce se numeste psihoterapia care se cladeste individual,la fel cun face croitorul cand iti face un costum pe care numai dumnetale ti se potriveste.

Aici intra metode behavioriste si de relaxare.

treptat nevoile de medicamente scad,pacientul devine propriul lui medic(a invatat metodele),isi modifica stilul de viata..cel putin cat se poate si la sfarsit se vede luminita de la capatul tunelului.

Nu as critica neaparat formulele terapeutice,antidepresivele utilizate ci maniera de administrare veterinara.

Nu agreez tranchilizantele,in cabinetul meu xanax,diazepam,calmepam nu le utilizez pentru ca pe durata lunga dau dependenta si castigi inca o boala poate mai rea ca prima.

Folosesc adesea rivotril 0,5 mgr iar ca antidepresiv anafranil de 10 mgr care au o actiune mult mai bine tolerata si nu dau dependenta.

Totusi daca nu aveti un medic in care sa credeti,daca acesta nu utilizeaza psihoterapia si nu face din ea baza terapeuticii totul sta sub spectrul indoielii.

intrebari subiect sau psihiatrie user original desi pare banal iar problema ridicata dv.chiar

4KB


pus acum 18 ani
   
nuconteaza
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 2
Multumesc pt raspuns.Sunt si eu destul de constienta de faptul ca nu sunt pe un drum prea bun in momentul de fata. am uitat sa-mi precizez varsta:am 29 de ani.
Chiar as dori samai vb cu dvoastra si eventual, daca imi puteti face o indrumare catre un cabinet, sau ..
Si intr-adevar asa um spuneati, eu chiar sunt depenedenta de tranchilizante(calmepam, xanax) Cum as putea scapa? Ce anume m-ar ajuta?
Si v-as ruga totodata sa-mi spuneti daca mai pot posta intrebari, sau e deja destul de mult pt un site


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

nuconteaza a scris:

Multumesc pt raspuns.Sunt si eu destul de constienta de faptul ca nu sunt pe un drum prea bun in momentul de fata. am uitat sa-mi precizez varsta:am 29 de ani.
Chiar as dori samai vb cu dvoastra si eventual, daca imi puteti face o indrumare catre un cabinet, sau ..
Si intr-adevar asa um spuneati, eu chiar sunt depenedenta de tranchilizante(calmepam, xanax) Cum as putea scapa? Ce anume m-ar ajuta?
Si v-as ruga totodata sa-mi spuneti daca mai pot posta intrebari, sau e deja destul de mult pt un site



Puteti posta intrebari cate vreti,hartia electronica este fara sfarsit si nu costa nimic.

O mica indicatie deja v-am dat anterior (anafranil+rivotril-vezi mai sus)
,aceste medicamente inlocuiesc cele care dau dependenta si probabil cu putina vointa nu veti mai lua tranchilizante

Ar fi mai bine daca ati trece pe un FORUM moderat de mine,pentru ca aici sunt doar vizitator.

Linkul:



Aici puteti citi mult mai mult material legat de probleme psihiatrice sau psihologice sau psihosomatice


pus acum 18 ani
   
anca_ang
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 1
Buna seara,
Am  nevoie de ajutor, de un sfat, verisoara mea care are dor 15 ani a incercat sa se sinucida azi luand un pumn de pastile. Motivul ar fi ca s-a certat cu prietenul. Sunt disperata pentru ca nu stiu cum sa ma comport cu ea in viitor imi doresc foarte mult sa o ajut si nu stiu cum. Vreau tare mult sa o fac sa inteleaga ca a gresit luand aceasta decizie. Vreau sa o ajut sa redevina cea care era.
Am tare nevoie de sfaturi.


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

anca_ang a scris:

Buna seara,
Am  nevoie de ajutor, de un sfat, verisoara mea care are dor 15 ani a incercat sa se sinucida azi luand un pumn de pastile. Motivul ar fi ca s-a certat cu prietenul. Sunt disperata pentru ca nu stiu cum sa ma comport cu ea in viitor imi doresc foarte mult sa o ajut si nu stiu cum. Vreau tare mult sa o fac sa inteleaga ca a gresit luand aceasta decizie. Vreau sa o ajut sa redevina cea care era.
Am tare nevoie de sfaturi.



Domnisoara,
In primul rand sunteti o verisoara iar la varsta ei trebuie sa fie mai ales ajutata de parinti,frati/surori,educatori.
Sigur ca institutia verisorilor este si ea importanta,mai ales in functie de varsta dv. dar nu este pe primul plan.
Din cele scrise apare chiar ideia unei culpe pe care v-o faceti.

In fine,sa trecem la subiect:       

                   
Mai intai un scurt material de punere in problema:

    4.SUICIDUL LA ADOLESCENŢI
     Suicidul apare ca un comportament care depăşeşte problemele individului,fiind adesea un indicator al unei suferinţe sociale.Literatura de specialitate consemnează o imagine contradictorie asupra suicidului (suicid logic,eroic,suicidul ca laşitate etc)
       Frecvenţa este rară în copilărie,dar creşte brusc odată cu pubertatea,la adolescenţi fiind citată ca a doua cauză de deces.La grupa de vârstă 14-45 ani suicidul ocupă rangul
3-4,evaluându-se la nivel mondial existenţa a 500.000 suiciduri pe an,iar a tentativelor la milioane (raportul suicid/tentativă fiind de 1/10).După statisticile lui Henderson şi colab. suicidul la adolescent ar avea următoarele rate la 100.000 de locuitori:Japonia-12, Germania-13,9,SUA-5,9.Adolescenţii ar reprezenta al 2-lea grup de vârstă,în ceea ce priveşte suicidul,după grupa vârstnicilor.Cu toate acestea,în ultima vreme se constată o oarecare stabilizare a frecvenţei suicidului la adolescenţi,cu excepţia Ungariei şi a Angliei.
       Etiologia.Există două tendinţe în explicaţiile etiologice a suicidului la adolescenţi: psihologice şi sociologice.
      Doctrina sociologică a fost emisă de către Durkheim,care consideră suicidul ca depinzând de factorii sociali,numărul de suiciduri fiind determinat de condiţiile sociale, exprimând gradul de coeziune şi de "sănătate mintală" a colectivităţii.Cu cât numărul de suiciduri este mai mare gradul de suferinţă socială este mai mare.La adolescenţi,o mare importanţă o are suicidul anomic,fenomen care apare în cadrul schimbărilor sociale rapide şi profunde,în special a schimbării relaţiilor individ/grup,schimbarea rapidă a statutului economic.Suicidul anomic apare în contextul slăbirii normelor sociale,în cadrul desordinelor colective a unei societăţi în schimbare.
      Doctria psihologică subliniază că toate persoanele cu intenţii suicidare prezintă tulburări ale dinamicii psihice,un intens sens al deprivării afective (Kollb,1970) şi un simţământ profund de rejet (mai ales rejetul familial la adolescenţi).Frecvent suicidul la această vârstă poate lua aspectul de a provoca sentimente de vinovăţie persoanei vizate şi care are tendinţa de a abandona adolescentul.Anomia duce la desintegrarea sferei instinctuale şi afective (legate de schimbarea valorilor).Tulburările emoţionale ar apare astfel,pe primul plan,existând o dinamică intrapsihică a suicidului.La această vârstă cauzele psihologice ale suicidului pot fi motivate de:ostilitatea celor din jur, disperare, ruşine,vinovăţie,dependenţă,lipsa de speranţe,plictiseala,dar de fiecare dată este vorba de o intensitate intolerabilă şi care ascunde o mare disperare.
       In acest fel suicidul apare ca un simptom,ca o disfuncţie a eu-lui.Tinerii suicidari au rare ori tulburări mintale clasice dar se poate spune totuşi că sindromul depresiv deschide uşa suicidului.Seubrier (1974) vorbeşte de unele sindroame depresive specifice pentru tineri care,se pot evidenţia prin anumite semne:sentimentul de vacuitate,de gol,pe care tânărul îl realizează în condiţiile mediului său social,senzaţia lipsei de speranţă, plictiseală,apatie,lipsa oricărei ambiţii,o slabă putere de concentrare lipsă de perspectivă pentru viitor.Deşi,aparent,reacţia suicidară la adolescenţi apare în cazul unor probleme minore,acest lucru nu trebuie să acopere potenţarea ei,evenimentul exterior fiind doar un pretext.Dorinţa reală de suicid este,în mod normal,foarte scurtă (ore,zile,niciodată luni), dubitaţia fiind regula,deoarece actul suicidar trebuie văzut ca "un strigăt de ajutor". Depresia,anxietatea,sentimentul de vinovăţie sau ruşine sunt motivaţiile psihologice care pot conduce la suicid.
       Explicaţiile sociologice şi psihologice nu pot fi considerate ca opuse una alteia ,ele se completează,suicidul la adolescenţi fiind determinat de o pluricauzalitate.


Psihiatrii numesc tentativa de sinucidere ca cea mai mare urgenta medicala din psihiatrie si afirma ca acest lucru trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate de catre societate,mai ales ca suicidul la adolescenti pare a fi daca nu pe primul loc dar pe primele locuri in decesele de la aceasta varsta.

Fara a dispretui ajutorul prietenesc dat de  diferite persoane,ca dumneta,de inventarierea relatiilor ei cu familia sau prietenii,personal daca as fi in acest caz m-as adresa fara ezitate unui psihiatru.

El trebuie sa fie factorul prim si sa organizeze ajutorul pe care altii i-l pot da si maniera de ajutor.De asemenea tot el va decide daca suicidul a fost primul semnal al unei importante boli psihice sau a fost o problema relationata,de tipul ca m-am certat cu prietenul(lucruri care daca real ar cauza suicidul cimitirul ar fi plin de  adolescenti).

ce poti face dumneta.incurajare,sfaturi,camaraderie in sensul ca...si eu nu stii ce am patit cu.....

Primeaza continua observare a persoanei pentru a nu repeta,eliminarea din jurul ei a ceea ce ar putea facilita.

Atata acuma,ce este prea mult strica....


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
PROFETII SI MARTURII CRESTINE




pus acum 18 ani
   
sergiu magyari
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 2
Am 16 ani si am un diagnostic de depresie infantila.Fac tratament de 2 luni cu zoloft tranxene si levomepromazin dar fara psiholog.De cand fac tratamentul parca ma simt mai rau nu stiu poate e doar impresia mea, de 2 ori am luat supradoza pentru ca nu ma pot controla.Supradoza am luat din medicamentele de mai sus.Psihologul care ma tratat in timp ce am fost internat mi-a dat cartea ei de vizita de la cabinetul particular sa continuam acolo sedintele dar fiindca traim doar dintr-un singur salar nu imi pot permite dati-mei niste sugestii legate de un tratament psihologic gratuit.Sunt din TG-MURES Va multumesc

pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

claudia a scris:

Era sa uit... De ce atata mister in raspunsul la intrebarea mea legata de formatia dumneavoastra profesionala? Mie mi-ati castigat deja increderea prin competenta raspunsurilor pe care mi le-ati oferit la intrebari si prin simplul fapt ca ... mi-ati raspuns intotdeauna. Acesta este un ajutor pentru care va sunt recunoscatoare si chiar daca as afla ca sunteti psihiatru, psiholog, clarvazator, preot sau orice altceva, m-as bucura in continuare ca am luat contact cu dumneavoastra, iar increderea mea ar ramane nestirbita. Na, am mai facut o incercare. Poate mai aflu ceva...


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

sergiu magyari a scris:

Am 16 ani si am un diagnostic de depresie infantila.Fac tratament de 2 luni cu zoloft tranxene si levomepromazin dar fara psiholog.De cand fac tratamentul parca ma simt mai rau nu stiu poate e doar impresia mea, de 2 ori am luat supradoza pentru ca nu ma pot controla.Supradoza am luat din medicamentele de mai sus.Psihologul care ma tratat in timp ce am fost internat mi-a dat cartea ei de vizita de la cabinetul particular sa continuam acolo sedintele dar fiindca traim doar dintr-un singur salar nu imi pot permite dati-mei niste sugestii legate de un tratament psihologic gratuit.Sunt din TG-MURES Va multumesc





Mai intai o precizare:

Psihologul nu este medic,nu are studii de medicina.Psihologia este o disciplina care provine din filozofie si nu medicina.

Nu te poate trata un psiholog.El nu are voie sa puna diagnostice medicale,sa dea retete sa trateze cu medicamente.

Confuzia este terminologica(psiho-logie,psihi-atrie)

Acest lucru nu inseamna ca psihologii sub conducerea si responsabilitatea medicilor nu se pot implica in tratarea bolnavilor,deoarece medicul fie nu are abilitatea fie timpul pentru psihoterapie sistematica,in timp ce psihologul,nefiind implicat in diagnostic,tratament,responsabilitate medicala are posibilitatea aceasta.

Psihoterapia nefiind periculoasa ca medicamentele se poate face si individual de catre psiholog daca au califiucarea necesara..dar colaborarea cu medicul este necesara daca psihoterapia nu este suficienta.

In cazul dumnevoastra,avand 16 ani competenta este a unui pedopsihiatru,psihiatru specializat in tratarea copiilor,desi 16 anu este o varsta limita si pot sa se implice si psihiatrul de adulti.


Nu te pot sfatui concret prin internet privind medicatia luata.

Privind psihoterapie gratuit,la Centrele de sanatate mintala,sau Stationarele de zi in Bucuresti se face psihoterapie,bineinteles gratuit.

Nu cunosc situatia de la Tg.Mures.

Ceea ce stiu este ca medicina din acest oras este bine cotata in tara.De exemplu cei din Moldova nu se mai duc la Iasi ci la Tg.Mures.

Cand spun acest lucru nu ma refer la psihiatria din Tg.Mures pe care nu o cunosc.

Acum cativa ani cand aveam ocazia sa ma informez nu cred ca este la nivelul altor discipline.

dar acest lucru este aproape comun in Romania.

Daca mai intrebi ceva intreaba concret si iti voi raspunde.


pus acum 18 ani
   
cristina
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 6

claudia a scris:

Nici nu stiu cum sa incep... 2005 a fost un an foarte istovitor, incarcat de evenimente solicitante, care s-au succedat cu o rapiditate incredibila. M-am confruntat, in primul rand, cu un stress cumplit la cele trei locuri de munca, cu oboseala acumulata in trei ani in care nu am avut nici o vacanta si cu cel mai trist eveniment din viata mea de pana acum: moartea tatalui meu. Am 32 de ani si am crezut mereu despre mine ca sunt o persoana puternica, capabila sa fac fata oricarei situatii, indiferent de dificultate. Ei, experienta ultimului an mi-a demonstrat contrariul. Cand am aflat diagnosticul tatalui meu (27 ianuarie 2005) am avut un soc si am inceput sa ma simt rau. Eram speriata stiind ca are cancer si ca va muri atat de curand. De cate ori imi suna mobilul (am trei job-uri, deci 3 telefoane) aveam convingerea ca ma suna mama sa-mi spuna ca s-a terminat si ma speriam atat de tare ca abia imi adunam fortele sa ma uit pe display sa vad cine suna. Am trait in spaima asta vreo 6 luni, pana cand tatal meu a murit. Evident, nu mi-am permis un concediu in tot timpul acesta, a trebuit sa joc teatru pentru ca tata nu a stiut niciodata ca are cancer, a trebuit, deci sa rad, sa stau de vorba cu el, sa ne plimbam impreuna, sa-i urez la multi ani de ziua lui cand a implinit 55 de ani, stiind ca evenimentul asta e ultimul de acest gen pe care il sarbatorim... Ma rog... Starea sanatatii mele s-a inrautatit. Am inceput sa fac primele atacuri de panica, aveam vertijuri de nu puteam sta pe picioare, muschii ma dureau de atata incordare, nu ma puteam relaxa orice as fi facut... M-am adresat unui endocrinolog, care mi-a recomandat xanax si lexotan. Am respectat schemele de tratament, am ascultat muzica, am facut masaje de relaxare si dupa 6 luni ma simteam la fel de rau. Cred ca ar trebui sa ma exprim deja la timpul prezent, pentru ca la fel ma simt si acum. Ieri am fost la un psihiatru si m-a diagnosticat cu tulburare anxios-depresiva, recomandandu-mi anxiar si trittico. Urasc medicamentele astea si nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa traiesc asa un cosmar. La un moment dat, intrerupsesem, evident la indicatia medicului, tratamentul cu xanax si lexotan. Efectul a fost ca zece zile nu am putut iesi din casa... Ameteam, nu ma puteam tine pe picioare, se invartea pamantul cu mine... Acum trebuie sa iau anxiar si trittico. Fac bine ce fac? Nu mai stiu in cine trebuie sa am incredere, in ce tratament... Am vreo sansa sa ma fac bine datorita unor medicamente pe care le urasc din tot sufletul si cu care nu sunt de acord?
Multumesc.
Claudia
     Cristina:nici eu nu stiu cum sa incep ,mesajul meu este pentru NUCONTEAZA si pt Claudia .Am 26 de ani si sufar de tulburare depresiva majora.Am trecut si eu pe la neurolog si pe la endocrinolog cheltuind o gramada de bani ,fara sa aflu ce boala am.Am ajuns la psihiatru unde am fost diagnosticata cu tulburare depresiva majora.am luat helex si asentra ,dar m-am simtit super rau.simteam ca ametesc ,ca ma sufoc,ca am o greutate in cap.ametem,amorteam,nu puteam sa imi misc privirea dintr-o parte in alta,eram inceata in miscari si sufeream de depersonalizare,simteam ca mor mai bine zis.Toate acestea sunt din cauza epizarii ,a stresului si a supararilor acumulate de-a lungul timpului.Au trecut 3 sapt de atunci.de 2 sapt. iau  mirzaten si frontin si ma simt mult mai bine.Am facut si atac de panica dar am incercat sa ma ajut si singura.E foarte greu de trecut peste tulburarea asta si imi pare rau pt.toti cei care patesc la fel ca mine.eu una va recomand un psihiatru bun,chiar daca cheltuiti bani multi.daca aveti aceleasi simptome ca mine incercati mirzaten .Si pt vertij si ameteli va recomand microser jumate de pastile pe zi.eu am inlocuit frontinul cu anxiar pt ca frontinul luat pe o perioada indelingata creeaza dependenta.

pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Exceptional Cristina.

In alte tari,poate si aici pe internet exista asociatii ale celor care sufera de atacuri de panica.

POATE CA NU AR FI RAU CA CHIAR PE ACEST FORUM SA APARA O ASEMENEA COLECTIVITATE CARE SA DISCUTE DESPRE ATACURILE DE PANICA.

Daca este agreat pot face o sectiune a foru,ului care sa se ocupe de discutiile dintre cei cu astfel de probleme.

ca psihiatru sunt gata sa particip si sa o fac pe competentul dar aceasta psihoterapie de COLEGIALITATE intre suferinzi are un efect mult mai mare decat didacticismul, meu de exemplu.

intrebari subiect sau psihiatrie alte tari,poate aici internet exista asociatii ale celor care

34.7KB


pus acum 18 ani
   
sergiu magyari
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 2
Ma pot vindeca de depresie, cam cat tine o depresie?Va multumesc

pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

sergiu magyari a scris:

Ma pot vindeca de depresie, cam cat tine o depresie?Va multumesc



Depresia este o boala comuna si deci frecventa la om.Pana la 10 ani nu exista depresie in sens de boala dar dupa pubertate si mai ales adolescenta ea sufere un mare salt.

Depresia este o boala vindecabila atat spontan dar mai ales cu medicamente si psihoterapie profesionala.

Depresiile pot fi:

1.Sociale sau de stres si sunt cele mai usor de vindecat

2.Depresii psihologice,psihogene care adauga la stres o anumita structura psihica.Si ele se vindeca dar mai ales prin psihoterapie

3.depresii somatogene care tin de existenta unei boli somatice stiute sau nu.Se vindeca in functie de boala somatica pe care o are pacientul

4.Depresiile endogene sunt depresii pe baze genetice,care sunt determinate de modificari enzimatice la nivelul creierului.
Se vindeca dar cursul lor este ceva mai lung

Deci intrebarea dumnetale poate capata un raspuns in functie de diagnostic si incadrarea in unul din cele 4 categorii

Categoric orice depresie se vindeca.Dar sub orice depresie se ascunde autodeprecierea pana la suicid si deci cale fara intoarcere.

DE ACEEA MERGI LA PSIHIATRU----nu la vindecatori care se vara in problema(bioenergeticieni,homeopati,vrajitori etc).

Pentru mine este treaba ta.

Legea spune ca pacientul isi alege vindecatorul.

Eu doar sfatuiesc dar nu oblig.

intrebari subiect sau psihiatrie sergiu magyari scris:ma pot vindeca depresie, cam cat tine este

39.2KB


pus acum 18 ani
   
cristina
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 6

claudia a scris:

Nici nu stiu cum sa incep... 2005 a fost un an foarte istovitor, incarcat de evenimente solicitante, care s-au succedat cu o rapiditate incredibila. M-am confruntat, in primul rand, cu un stress cumplit la cele trei locuri de munca, cu oboseala acumulata in trei ani in care nu am avut nici o vacanta si cu cel mai trist eveniment din viata mea de pana acum: moartea tatalui meu. Am 32 de ani si am crezut mereu despre mine ca sunt o persoana puternica, capabila sa fac fata oricarei situatii, indiferent de dificultate. Ei, experienta ultimului an mi-a demonstrat contrariul. Cand am aflat diagnosticul tatalui meu (27 ianuarie 2005) am avut un soc si am inceput sa ma simt rau. Eram speriata stiind ca are cancer si ca va muri atat de curand. De cate ori imi suna mobilul (am trei job-uri, deci 3 telefoane) aveam convingerea ca ma suna mama sa-mi spuna ca s-a terminat si ma speriam atat de tare ca abia imi adunam fortele sa ma uit pe display sa vad cine suna. Am trait in spaima asta vreo 6 luni, pana cand tatal meu a murit. Evident, nu mi-am permis un concediu in tot timpul acesta, a trebuit sa joc teatru pentru ca tata nu a stiut niciodata ca are cancer, a trebuit, deci sa rad, sa stau de vorba cu el, sa ne plimbam impreuna, sa-i urez la multi ani de ziua lui cand a implinit 55 de ani, stiind ca evenimentul asta e ultimul de acest gen pe care il sarbatorim... Ma rog... Starea sanatatii mele s-a inrautatit. Am inceput sa fac primele atacuri de panica, aveam vertijuri de nu puteam sta pe picioare, muschii ma dureau de atata incordare, nu ma puteam relaxa orice as fi facut... M-am adresat unui endocrinolog, care mi-a recomandat xanax si lexotan. Am respectat schemele de tratament, am ascultat muzica, am facut masaje de relaxare si dupa 6 luni ma simteam la fel de rau. Cred ca ar trebui sa ma exprim deja la timpul prezent, pentru ca la fel ma simt si acum. Ieri am fost la un psihiatru si m-a diagnosticat cu tulburare anxios-depresiva, recomandandu-mi anxiar si trittico. Urasc medicamentele astea si nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa traiesc asa un cosmar. La un moment dat, intrerupsesem, evident la indicatia medicului, tratamentul cu xanax si lexotan. Efectul a fost ca zece zile nu am putut iesi din casa... Ameteam, nu ma puteam tine pe picioare, se invartea pamantul cu mine... Acum trebuie sa iau anxiar si trittico. Fac bine ce fac? Nu mai stiu in cine trebuie sa am incredere, in ce tratament... Am vreo sansa sa ma fac bine datorita unor medicamente pe care le urasc din tot sufletul si cu care nu sunt de acord?
Multumesc.
Claudia

din nou va scriu.Ma simt bine cand intru aici .V-am zis ca m-am simtit bine de la mirzaten si anxiar dar dupa 3 saptamani  au reaparaut atacurile de panica.Credeti-ma ca le urasc.Ma simt asa de vulnerabila in fata acestei boli>
Si imi e ciuda ca sunt tanara si arat inca bine si ma intreb daca am sa  redevin din nou acelasi fata vesela si plina de energie care eram inainte?
Nu gasesc nici o explicatie logica la caldurile care ma iau atunci cand incepe atacul de panica.Ma ard narile si sinusurile,dupa ceafa si pe maini simt ca si cum m-ar intepa cineva cu  milioane de ace fierbinti.Oare mi se intampla numai mie ,ca nu am  citit despre aceste simptome?
daca poate cineva sa ma ajute cu un sfat sau cu o parere , va rog mult.
Am inceput sa fac sedinte de reflexoterapie dar iau in aceleasi timp si medicamentele alopate de medicul psihiatru.Fac bine?


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Cristina,

Tratamentul medicamentos rezolva ceva=in cazul tai crizele de panica= temporar cu riscul dependentei de anxiolitice.Nu inseamna ca medicul a gresit ci doar ca a initiat tratamentul si nu a mers mai departe.

personal am succese de 100% eventual cu tatamente similare-nu conteaza ce tranchilizant,sunt multe si niciunul nu este minune- dar apoi se trece la behaviortherapy,un tratament psihoterapic bazat pe reflexe conditionate-principiul fiind ca prin invatare patologica mata ai facut anxietatea,panica-este normal prin desvatare,care este tot o invatare inversa -sa scapi de crize.

Cauta in oreasul dumnetale un psihiatru care face si tratament medicamentos si in acelasi timp incepe behaviorterapia despre care am vorbit mai sus.
tine-ne la curent cu ce faci


pus acum 18 ani
   
cristina
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 6
dar e bine ca fac reflexoterapie si masaj?am un medic pe care il pot suna la orice ora si am si asistenta.Dar eu sunt ingrijorata ca atacurile de panica ma vlaguiesc.Si ma sperii usor .am inceput sa citesc forta gandirii pozitve .Imi doresc mult sa imi revin.Mult de tot.

pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Cristina,

Reflexoterapia este o metoda alternativa zisa medicala si nu se incadreaza in metodele stiintifice medicale.

Din punctul de vedere medical este o-psihoterapie armata-adica o metoda care porneste de la o asigurare nedocumentata stiintific dar se bazeaza pe credulitatea si falsa asigurare data de cei care o practica,

Pentru crizele de panica,o metoda oarba,nestiintifica are singurul avantaj ca nu are efecte secundare,nu poate face rau.


Singura metoda actuala pentru crizele de panica este un tratament medicamentos,dublat de behaviorterapie,cu scaderea pana la sistare a medicamentelor.

Crizele de panica fac parte din asa zisele booli moderne,nevroze urbane sau boli ale betonului marilor orase.

Psihiatri le considra de gravitate minora,sunt vindecabile 100% cu metoda care am expus-o mai sus,dar pe langa acest lucru,pe baza studiuli medical socio-psihologic se recomanda schimbarea stilului de viata anterior al pacientului si care a dus la declansarea fenomenului.

Foarte multi suportă si fac psihoterapia si medicatia,se vindeca dar continuand acelasi stil de viata(viteza,stres,nerealizari in viata personala etc etc) ajung din nou la a face crize si cred ca au ceva incurabil.

de aceea numai un specialist bun poate dirija ambele aspecte:adica medicatie,psihoterapie si sa discute cu pacientul schimbarea stilului de viata fara a dauna succesului social,profesiei ,pentru a nu diminua statutul social al pacientului.

restul reflexoterapie,energeticieni,vrajitori este treaba pacientului,noi ii privim ca persoane care paraziteaza medicina care are slabiciuni mari,mai ales in problema relatiei medic-pacient

intrebari subiect sau psihiatrie este metoda zisa medicala incadreaza metodele punctul vedere

3.5KB


pus acum 18 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Tratamentul psihologic-Psihoterapiile
      Prin psihoterapii se înţeleg acele metode terapeutice care utilizează mijloace psihologice.Este de fapt o acţiune psihologică,cu intenţie terapeutică precisă, metodică. Metodele se adresează mai ales stărilor emoţionale şi de personalitate,precum şi a tulburărilor diferite,utilizând mijloace psihologice.
      Frank subliniază că la baza psihoterapiilor moderne stau două mari curente istorice:tradiţia magico-religioasă şi realitatea empirică.Este meritul incotestabil a lui Freud de a fi pus psihoterapia în drepturi,ca o disciplină ştiinţifică.In afara studiilor lui Freud,tot în acest cadru se înscriu cercetările lui Pavlov asupra reflexelor condiţionate, urmate apoi de cercetările lui Thorndike şi apoi Skinner,privind importanţa reflexelor condiţionate instrumentale.
      In afara acestor surse,psihoterapia se mai bazează şi pe o a treia-existenţialismul (pentru Husserl,Sartre reacţii ca angoasa,disperarea sunt considerate ca răspunsuri la condiţiile existenţei).Astfel pe baza freudismului, behaviorismului şi a existenţialismului,după cel de al doilea război mondial,a apărut în USA şi Europa Occidentală o explozie de tehnici psihoterapeutice, utilizate în toate stările psihopatologice şi psihosomatice şi la toate vârstele. Treptat,monopolul  asupra psihoterapiei a fost pierdut de către medici,apar tot mai multe şcoli psihoterapeutice.Se poate vorbi astăzi (Requet), de o criză a psihiatriei contemporane,care încearcă să se debaraseze de "ceea ce este organicist" exagerat şi de modelul medical pe care l-a acceptat la începutul secolului,orientându-se în prezent,aproape cu exclusivitate spre psihoterapii.
      Psihoterapia pentru a fi autentică nu are nevoie neapărat de apanajul medical,motiv pentru care,astăzi este tot mai mult practicată de persoane care nu au neapărat o calificare medicală.
      Apariţia psihotropelor a făcut ca psihoterapia să pătrundă şi în terenul tenebros al psihozelor,domeniu greu abordabil până la acea dată de către psihoterapie.Dispersia psihoterapiei a apărut în cadrul a diferitelor grupe de vârstă,a diferitelor specialiţăţi,în diferite afecţiuni.Pentru fiecare psihoterapie, esenţial rămâne relaţia dintre pacient şi psihoterapeut,experienţa personală a psihoterapeutului,în domeniul respectiv.Pacientul vine pentru a găsi înţelegere,compasiune şi căldură,relaţii în care să nu fie depreciat,în care să i se respecte demnitatea,lucru cu atât mai important la tinerii bolnavi.
      Rezumând elementele favorabile psihoterapiei,Frank enumeră pe următoarele:
1.o relaţie de încredere,impregnată emotiv faţă de un psihoterapeut recunoscut;
2.un cadru protejat în care pacientul poate îndrăzni să-şi exprime gândurile şi sentimentele încurcate sau umilitoare şi să exteriorizeze un comportament socialmente,fără a suferi consecinţe în viaţa de toate zilele;
3.o teorie care permite terapeutului de a explica simptomele sau problemele pacientului;
4.un procedeu bazat pe această teorie şi la care să adere atât pacientul cât şi terapeutul;
      Dar psihoterapia nu se opreşte numai la individ.Problema organizării psihoterapeutice a asistenţei medicale pune atât probleme de organizare instituţională,pe baze psihoterapeutice,cât şi problema particularităţilor diferitelor forme de psihoterapie şi grupe de bolnavi la care aceste metode se aplică.Numărul tulburărilor emoţionale (mai ales la tineri),este destul de mare,motiv pentru care psihoterapia trebuie să ocupe un loc important în terapeutică.

                                             Fundamentarea psihologică a psihoterapiilor
     Explicarea psihoterapiei variază în funcţie de numeroşi factori.Unul dintre aceştia ar fi de exemplu vârsta.Astfel dacă la o persoană matură,psihoterapia are de a face cu o personalitate formată,ea urmărind să o destructureze şi apoi să o restructureze,la adolescenţi,personalitatea trebuie să se formeze chiar în cursul psihoterapiei,atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.
      Speranţa,subliniază Frank,este motorul numărul unu care aduce pe pacient la psihoterapeut.Această speranţă trebuie “speculatăâ€Â?de către psihoterapeut,pentru a crea pacientului o “predispoziţie psihoterapeuticăâ€Â? care să facă din psihoterapie un lucru aparte,deosebit,eventual misterios.
      Abordarea psihoterapeutică trebuie încărcată de semnnificaţii,latura emoţională jucând rolul principal în psihoterapie.Mesmer a introdus pentru aceasta  termenul de catarsis iar Freud,pe cel de abreacţire,transfer,ceea ce arată rolul jucat de emoţie în cadrul psihoterapiei.
      Pentru Balint toate psihoterapiile,indiferent de teoriile şi tehnicile pe care se bazează,se sprijină pe câteva puncte fundamentale:
       1.înţeleg omul ca pe o persoană totală,ca o individualitate,cu maniera sa unică de a simţi,voi,înţelege;
       2.înţelegerea universului omului,a relaţiilor umane care se desvoltă în jurul lui;
       3.pentru a avea efect,pacientul trebuie înţeles de către psihoterapeut,îi trebuiesc înţelese desvoltarea şi structura sa psihică;
      O mare importanţă pentru psihoterapeut o are înţelegerea dinamicii şi desvoltării psihicului uman,legile dinamice care conduc societatea umană de la familie,la marele mase,interacţiunea dintre individ şi strucrurile sociale în care trăieşte.Esenţa fenomenului,subliniază Balint,este aceea că o fiinţă slabă şi suferindă (pacientul) recurge la un terapeut pe care îl crede tare,mai erudit,mai apt de a-l ajuta.
     O altă problemă care face ca pacientul să aibă nevoie de psihoterapeut este şi aceea ca acesta să-şi manifesta propriile trăiri şi sentimente şi în consecinţă, de a-şi controla propriul comportament.Pacienţii au greutăţi şi emoţii puternice,penibile în relaţie cu alţii,stima lor faţă de sine este slabă şi resimt din plin sentimentul de eşec.
      Numeroşi psihoterapeuţi,mai ales la tineri,pun în cadrul preocupărilor psihoterapeutice problema slăbiciunii eu-lui (slăbiciune datorată unor incertitudini sociale,a importanţei presiunilor pulsionale,agresivităţii).In acest sens,tot Frank subliniază că toţi psihoterapeuţii încearcă să determine pacienţii în acţiunea de recâştigare a autostimei,încercând să-i convingă de posibilitatea autocontrolului.Toate tehnicile trebuie să întărească sentimentul stăpânirii de sine,permiţând pacientului să trăiască experienţe pozitive şi să-l determine a crede că progresul făcut,se datoreşte exclusiv lui.Nu se poate face psihoterapie dacă nu se oferă pacientului o speranţă,un viitor.
      Bowlly enumeră următoarele patru sarcini ale psihoterapiei:
          1.Sarcina cea mai importantă este asigurarea pacientului cu securitate, de pe baza căreia pacientul şi bolnavul să poată,împreună,să exploreze atât propriile lor relaţii,cât şi relaţiile cu ceilalţi.Pacientul trebuie convins că toate deciziile care îl privesc (cum să construiască o situaţie,care acţiune este mai bună,cum să fie ajutat),toate sunt acţiuni de care el este capabil.
         2.Pacientul este “însoţitâ€Â?de terapeut în toate situaţiile sale personale, pentru a fi astfel “învăţatâ€Â? cum să-şi manifeste sentimentele,gândirea şi acţiunea în asemenea situaţii.
        3.Terapeutul trebuie să atragă atenţia pacientului că chiar involuntar el tinde a interpreta sentimentele şi comportamentul psihoterapeutului faţă de el şi să prezică ce fel de acţiuni trebuie să facă el drept consecinţă.
       4.Să ajute pacientul pentru ca acesta să realizeze situaţia tipică în care se află şi reacţiile sale tipice la ea,inclusiv ceea ce se poate întâmpla între el şi terapeut,aceasta depinzând de felul experienţei lui cu figurile parentale din copilărie.
      Deşi aceste sarcini se concep distinct,în practică ele trebuie urmărite simultan.Experienţa infantilă a pacientului,îl poate determina pe acesta să nu înţeleagă sau să înţeleagă greşit pe terapeut.
       In terminologie tradiţională sarcinile psihoterapiei se refereau la furnizarea suportului,intrepretarea transferului şi construirea şi reconstruirea situaţiilor trecute,pe când sarcina terapeutului era de a-l ajuta să-şi reprezinte modelele figurilor de ataşament şi ale lui însăşi,care în afara realizării,îi va guverna percepţiile,prezicerile,acţiunile,ca şi cum aceste metode s-ar fi desvoltat în copilărie sau adolescenţă.Dar trebuie văzut şi în ce măsură tânărul este dispus a se modifica  în lumina noii experienţe pe care le va trăi în cursul psihoterapiei.
      O mare importanţă în cadrul psihoterapiei este şi maniera în care pacientul este dispus să-şi manipuleze sentimentul de vinovăţie (ei trăind într-un sistem social competitiv),bazat pe recompensăşi pedeapsă.Combinaţia dintre vină şi dependenţă la tineri,sau contradicţiile dintre valorile şi strucrurile sociale şi cererile persoanei în privinţa rolului social ar reprezenta după Anna Freud,principalele conflicte cărora adolescentul trebuie să le facă faţă.Bolnavii care vin la psihoterapie sunt în primul rând descurajaţi,ei au pierdut energia şi moralul,indiferent de entitatea nosologică.Ei nu mai pot face faţă unor situaţii existenţiale,iar când observă că totul este zădarnic devin anxioşi,plini de resentimente.
      Pacienţii care vin la psihoterapie sunt trişti,cu o autoimagine deficitară,cu sentimentul de rejet,cu pierderea încrederii în sistemul de valori,cu complexe de inferioritate (motiv pentru care se izolează,nu mai au speranţe).Apar pe acest fond anxietatea, agresivitatea, depresia,amărăciunea,culpabilitatea.
      O problemă importantă în cadrul psihoterapiei la tineri este aceea a agresivităţii şi a imaturităţii mecanismelor de apărare (ar explica şi insuccesele dar şi succesele spectaculare ale psihoterapiei).Din acest motiv metoda psihoterapiei trebuie să corespundă spaţiului,timpului şi tipului de personalitate.Atât terapeutul cât şi pcientul trebuie să corespundă “spirituluiâ€Â? epocii,comunităţii de cultură,fără de care o comunicare psihoterapeutică nu este posibilă.Pentru ca o metodă psihoterapeutică să devină operabilă ea trebuie să fie suficient de lungă,pentru a putea opera transformările necesare ale personalităţii,psihoterapia să ofere ,în finalul ei o “structură “ nouă care să corespundă idealului celor doi parteneri,cel puţin în parte.
      Şi Moron subliniază că majoritatea metodelor psihoterapeutice au în comun câteva elemente fundamentale:
       -încrederea într-o persoană care aduce ajutor;
       -atmosferă de comprehensiune;
       -posibilitatea exprimării deschise a problemelor;
       -posibilitatea de a face această expunere în afara cadrului logicii,al unei expuneri motivate;
       -posibilitatea abreacţiilor pulsionale în limbaj;
       -punerea în problemă a imaginii de sine;
      Rezumând la maximum scopurile psihoterapiei,trebuie să spunem că aceasta trebuie să fie suficient de lungă şi adecvată cazului iar la nevoie să ajute la maturizarea personalităţii (dacă este vorba de o rămânere în urmă.De altfel vârsta optimă pentru psihoterapie se situaiază în jurul vârstei de 20 de ani,vârstă la care maturizarea personalităţii este încheiată,în linii mari. Psihoterapeutul trebuie să-şi propună a explora sentimentele de neîncredere şi de culpabilitate (deculpabilizarea,securizarea).
       In al doilea rând abordarea depresiei,descurajării şi anxietăţii trebuie să ocupe de asemenea un loc important.
       In fine,tot în cadrul psihoterapiei se vorbeşte de importanţa “sprijinului existenţialâ€Â? pe care o psihoterapie de lungă durată îl poate avea,accesul liber la psihotreapeut pentru o bună bucată de vreme fiind impoartantă.Acest lucru este deosebit de important la tineri sau la aceia cu o imaturitate evidentă a personalităţii.


pus acum 18 ani
   
gaetano
Vizitator




kyttygra a scris:

am 21 de ani si sufar de depresie.Am impresia ca nimeni nu ma poate intelege sau ajuta.Ce pot face ca sa imi ies din starea asta? sunt studenta la medicina si nu pot invata iar asta ma descurajeaza si mai mult.ce credeti?


pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

gaetano a scris:


kyttygra a scris:

am 21 de ani si sufar de depresie.Am impresia ca nimeni nu ma poate intelege sau ajuta.Ce pot face ca sa imi ies din starea asta? sunt studenta la medicina si nu pot invata iar asta ma descurajeaza si mai mult.ce credeti?



gaetano,

Sa fii studenta la medicina si sa suferi de depresie si sa nu te duci la catedra de psihiatrie sa-ti rezolvi stuatia este de mare mirare.

Principial:


Intai se stabileste diagnosticul asa numitei dumnetale depresii si acest lucru il face cine stie psihiatrie si are experienta practica.

Depresia poate fi psihogena(sa zicem necazuri in dragoste,pierderi de persoane apropiate etc),,somatogena ca acompaniator al unor anumite stari somatice,legata de o anumita structura a personalitatii si in fine endogena,adica de cauze genetice si aici dumneta iti cunosti mai bine antecedentele heredo-colaterale.

Fiecare sortiment are un anumit tratament si o anumita gradare a raportului dintre tratament antidepresiv si psihoterapie.

dar nu trebuie uitat ca sub masca unei depresii poate debuta alte boli psihologice si chiar somatice si care au alt tratament,alta relatie medicatie_psihoterapie.

Iata dece este foarte important sa discuti cu un specialist.

Deci eu prin internet am schitat cateva directii,concretizeaza-ti diagnosticul si tratamentul cu un psihiatru de la catedra dumnetale de la psihiatrie.

Asa cum spuneau tovarasii chinezi,apele departate nu pot stinge focul.

Deci fuguta,fuguta la catedra de psihiatrie.Nimeni nu refuza un student la medicina.Iti spun eu din multa experienta.

intrebari subiect sau psihiatrie gaetano scris:am ani sufar impresia nimeni poate intelege sau

8.4KB


pus acum 17 ani
   
alina
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 1
va rog raspundet

pus acum 17 ani
   
Nick
Vizitator



Hi, nice site!
<a href="http://cheap-phentermine-37.com/lortab.html">lortab</a><a href="http://myleader.freewebsites.com/topiglan.html">topiglan</a><a href="http://cheap-phentermine-37.com/oxycodone.html">oxycodone</a>
http://cialis.search-pills-online.com/http://www.zyworld.com/levitra3http://zanaflex.search-pills-online.com/


pus acum 17 ani
   
ofrb609
Vizitator



Buna ziua!  Problema mea incepe acum 4 ani si ceva cand am avut o cadere de calciu dupa care a urmat, asa mi s-a spus atunci, o spasmofilie, dupa care mi s-a dat diagnosticul de tulburare a sistemului neuro-vegetativ! Am luat de atunci ansilan si alprazolam in de 2 ori pe zi. De mentionat ca din momentul cand mi s-a facut rau, adica acum 4 ani ma confrunt cu o ameteala puternica, tremur al corpului, senzatii de lesin. lipsa de putere in organism, de concentrare! De cateva ori am si cazut pe jos din cauza acestor ameteli puternice, deoarece imi fugea imaginea din dreapta spre stanga de nu mai puteam sa imi fixez un punct de reper! In tot acest timp am fost prea speriat si ma acomodasem cu aceasta medicamentatie si speram ca intr--o zi sa se rezolve! Cert este ca in vara anului 2005, pe la sfarsitul lunii august mi-a fost f rau, si am crezut ca iar am ca de obicei o cadere de calciu! Am fost sa im fac analizele si surpriza: totul era in regula (calciu si magneziu). Atunci mi-am dat seama ca de fapt problema mea nu este caderea de calciu! A urmat o luna de chin, in care am crezut ca innebunesc! Totul mi se parea ciudat in jur! Am inceput sa reduc medicamentele si pana in prezent nu mai iau nici unul! Problema e ca am scapt de niste simptome cum ar fi frica, acei fluturasi in stomac. Acum o luna si ceva nu am mai rezistat si am fost iar la doctorul meu, la neurolog! Acesta mi-a prescris lexotanil 0.3Mg si seara inainte de culcare sa iau tritico si mianserin! Am urmat tratamentul lui cam o saptamana dupa care parca m-am simntit mai bine.......dar parca iar ma simnteam ciudat si tot ce era in jur! Acum dupa ce nu am mai luat tratamentul asta am inceput iar sa ma simnt rau: ameteli puternice, excitare in corp f mare, senzatia de energie foarte mare in organism, lipsa de concentrare, parca sunt undeva pierdut in spatiu si ma gandesc numai la lucruri care nu isi au rostul. De asta sunt confuz, nu mai stiu unde sa ma indrept, sa stiu daca problema mea este doar de natura psihologica sau poate sa existe cumva o neirigare corespunzatoare a creierului sau mai stiu eu ce!
Va multumesc mult!


pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Ti-am raspuns pe forumul meu,celalalt la care ai postat:



repet aici acelasi raspuns:


ofrb609 a scris:

Am postat "de ce natura?" ptr. ca nici eu nu mai stiu! Problema mea incepe acum 4 ani si ceva cand am avut o cadere de calciu dupa care a urmat, asa mi s-a spus atunci, o spasmofilie, dupa care mi s-a dat diagnosticul de tulburare a sistemului neuro-vegetativ!

1.Tot ce spui dumneta aici nu este in limbaj medical,nu exista cadere de ca si nici diagnosticul de spasmofilie,acest diagnostic fiind pus de medici nespecialisti care nu pot clasifica altfel fenomenul,pentru ca nu stiu psihiatrie

2.Am luat de atunci ansilan si alprazolam in de 2 ori pe zi. De mentionat ca din momentul cand mi s-a facut rau, adica acum 4 ani ma confrunt cu o ameteala puternica, tremur al corpului, senzatii de lesin. lipsa de putere in organism, de concentrare!

2.Este clasica recurgere la tranchilizante fara discernamant al medicilor de alte specialitati decat psihiatria

3. De cateva ori am si cazut pe jos din cauza acestor ameteli puternice, deoarece imi fugea imaginea din dreapta spre stanga de nu mai puteam sa imi fixez un punct de reper! In tot acest timp am fost prea speriat si ma acomodasem cu aceasta medicamentatie si speram ca intr--o zi sa se rezolve! Cert este ca in vara anului 2005, pe la sfarsitul lunii august mi-a fost f rau, si am crezut ca iar am ca de obicei o cadere de calciu! Am fost sa im fac analizele si surpriza: totul era in regula (calciu si magneziu). Atunci mi-am dat seama ca de fapt problema mea nu este caderea de calciu! A urmat o luna de chin, in care am crezut ca innebunesc! Totul mi se parea ciudat in jur! Am inceput sa reduc medicamentele si pana in prezent nu mai iau nici unul! Problema e ca am scapt de niste simptome cum ar fi frica, acei fluturasi in stomac.


3.Descrii foarte frumos crizele de anxietate acuta sau cum se mai numesc crizele de panica

4. Acum o luna si ceva nu am mai rezistat si am fost iar la doctorul meu, la neurolog! Acesta mi-a prescris lexotanil 0.3Mg si seara inainte de culcare sa iau tritico si mianserin! Am urmat tratamentul lui cam o saptamana dupa care parca m-am simntit mai bine.......dar parca iar ma simnteam ciudat si tot ce era in jur! Acum dupa ce nu am mai luat tratamentul asta am inceput iar sa ma simnt rau: ameteli puternice, excitare in corp f mare, senzatia de energie foarte mare in organism, lipsa de concentrare, parca sunt undeva pierdut in spatiu si ma gandesc numai la lucruri care nu isi au rostul.

4.neurologul nu este in aceasta specialitate si singura lui datorie era sa va trimita la medicii care se ocupa cu crizele de panica-psihiatri


5.De asta sunt confuz, nu mai stiu unde sa ma indrept, sa stiu daca problema mea este doar de natura psihologica sau poate sa existe cumva o neirigare corespunzatoare a creierului sau mai stiu eu ce!
Va multumesc mult!



5.Problema matale este doar psihologica,chestia cu irigarea creierului este o deductie a matale subiectiva si nereala.Cine are tulburari de irigare a creierului face crize altfel si mnici nu mai este constirent.


Deci fuguta,fuguta la un psihiatru care poate face si psihoterapie,pentru ca simtitul bine dupa alte tranchilizante gen calmelan,lexotamil,xanax,diazepam este de scurta durata si va mai poate duce pe timp lung si la dependenta care este o a 2-a boala si mata deja ai una.

Deci foarte aproxmativ(nu va stiu nici sexul,varsta ,istoria personala) dumnevoastra suferiti de crize de panica care este o suferunta de anxietate(frica fara motiv inteligibil) de tip acut,adica puternica si in crize,cu un noian de simptome somatice(le-ai descris mai sus) si care fac parte din criza de panica.


Este o boala frecventa in situatia concurentiala actuala,cu baia de stres in care ne scaldam si mai tine si de personalitatea dv.dinaintea debutului fenomenelor)personalitate timida,anxioasa,inclinata spre a crede usor ca este bolnava etc).

Tot ce va spun eu sunt generalitati.

Dv.cautati un psihiatru (de preferinta care are timp,un privat,si care va ia in sarcina pana la vindecare si dv.ii promiteti sa ascultati in ceea ce priveste medicatia si mai ales sa faca psihoterapie care este specifica pentru crizele de panica.

In aceste conditii starea dumnevoastra sigur va fi vindecabilşa.


Poate ca explorand cu el istoricul dv.personal se vor gasi situatii ale stilului dv.de viata care vor trebui schimbate.Nu ezitati si acceptati.

Nici un medic somatician(neurolog,endocrinolog,internist,cardiolog,de familie etc) nu dispune de inclinatia si metodele de a trata o asemenea stare.

daca aveti fobie de psihiatri si psihiatie este treaba dv,,trebuie sa va autoanalizati si sa acceptati ceea ce este in favoarea starii dv(spun stare caci noi psihiatri nu consideram ceea ce ai mata ca o boala,in sensul clasic al medicinii)

Cu stima

intrebari subiect sau psihiatrie ti-am raspuns forumul care aici acelasi scris:am postat "de

3.6KB


pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Suferinta din dragoste,discutie pe msaj privat


Subiect:    cred ca am o problema....


Mesaj:    Nu stiu daca am nimerit bine aici, de multe ori ma uitam prin reviste sau sit-euri destinate unor astfel de oameni cu probleme mai mault sau mai putin personale, si ma intrebam cum se face de nu isi pot rezolva singuri aceste turbulente ale personalitatii.Si iata-ma si pe mine "disperata"caytand un loc si o persoana careia sa ii pot impartasi o parte din nemultumirile si intrebarile mele, pt a a-mi da o rezolvare miraculoasa..fapt ce stiu ca este imposibil.Dar...problema mea esta vesnica problema legata de dragoste si neimplinire..si...e si ciudat sa ma vad in situatia de a vb despre asta..Dar, cred ca va trebui sa fac un mic eofrt sa sa prezint pe scurt situatia....Am avut o relatie de apropae 2 ani cu un baiat de aceeasi varsta cu mine, si anume 21 de ani.O persoana impulsiva, puerila, si lipsita de simtul realitatii in ceea ce priveste comportamentul lui fata de mine.Am ajuns la un moment dat sa locuim impreuna, dar, dupa un anumit timp, destul de lung, satula de reprosuri legate de fapul ca in casa nu este aspirat de 4 zile sau ca mancarea facuta nu este pe gustul sau...si multe altele, care mi-au dat de inteles ca el nu este persoana potrivita pt mine...Nici nu ami stiu sa exprim acele lucruri care pe mine ma faceau sa sufar, incepand cu faptul ca era un f. mare zgarcit, imi cerea bani si pt sucul pe care il beam cand ieseam sau bani pt orice lucru cumparat in casa, pe langa faptul ca ma jignea de fata cu ale persoane straine sau mai putin straine(in functie de imaginea pe care dorea el sa si-o creeze..daca era vb de colegii sai de la la facultate, se comporta ca un mielusel cand erau ei de fata) si multe altele care m-au facut pana la urma, ca intr-o zi, din senin sa imi fac bagajul si sa plec.As vrea sa relatez faptele cat mai putin subiectiv, sa nu il acuz doar pe el ca a facut prea multe greseli si ca eu sunt nevinovata.Poate chiar nu faceam mancare buna si atat de des, sau poate in casa nu era mereu curatenie perfecta, dar l-am iubit mult si din acest motiv am tot asteptat si am sperat sa se schimbe ceva la el.Acum, a ramas singur in garsoniera pt care trebuie sa plateasca singur chirie si restul, iar acest fapt il omoara, deoarece cum am mai zis este f.zgarcit si egoist,alta caracteristica care nu a facut decat rau acea inlantuire de fapte si intamplari.La inceput ma hotarasem sa o termin odata cu aceasta mutare, dar mi-a fost greu sa ma despart asa dintr-o data de tot ce a fost,.Asa ca, am hotarat sa mai continuam, iar el acum, dupa vreo 2 saptamani dupa ce am plecat si am decis sa mai continuam, imi spune ca l-am lasat singur fara nici un motiv, ca am plecat fara sa ma uit inapoi si ca el vrea sa luam o pauza, sa vad si eu cum este cand esti lasat.Iar aceasta reactie a sa, nu mi se pare decat lipsita de sens, influentata de dorinta de razbunare a sa.Poate vrea sa imi dovedeasca de ce este el in stare si ca poate sa ia decizii la fel de drastice si brste ca ale mele.Pt mine e greu acum sa imi dau seama ce vrea el de fapt, deoarece imi spune ca e greu la serviciu, cu facultatea, si nu mai are energie si pt mine.Ca nu mai are timp si dispozitia necesara sa ma bage in seama cand voi fi in preajma lui.I-am zis ca e mai bine sa ne despartim decat sa facem pauze si sa ne amagim in acest mod.Concluzia?am vazut un reportaj despre o prostituata care a fost salvata de acea echipa ce facea reportajul din mainile pestelui ei.Dupa un timp, ea se intoarce la el.Nu ma inotorc la el.Doar ca sunt atat de lipsita de o gandire rationala acum, incat nu as vrea sa fac ceva necugetat, de care sa imi para rau acum sau mai tarziu.Si nici nu stiu daca il mai iubesc, dar mi-ar fi greu sa o termin cu el, sunt o persoana care se adapateaza greu dar nu urata.Adica, as putea sa am prieteni mult mai aratosi sau cu alte calitati decat el.C ema face oare sa mai suafar si sa prelungesc aceasta stare de letargie?stiu ca trebuie sa o termin , dar mi-e greu, sunt prea in nori acum pt a imi da seama ce e bine..si daca imi dau seama, nu stiu daca am puterea sa fac ceva.Doresc un sfat, o parere, ceva care s ama faca sa vad si lucrurile astea din afara.MULTUMESC.




1.In primul rand nu stiu daca sunt in masura sa va dau sfaturi,avand in vedere ca suntem pe sisteme de referinta foarte deosebite,de sex deosebit,de varsta deosebita.
Dar pentru ca ati intrebat si asteptati un cuvant de la mine o sa incerc cu scuzele de rigoare si cu sufletul impacat ca v-am avertizat si ca nimic nu va obliga sa-mi urmati sfaturile.

In primul rand deosebirile de morala si maniera de a privi relatiile dintre sexe.

Ceea ce ati facut dv.este o casatorie consensuala ca sa nu-i spunem concubinaj,o asociere doar in sens biologic,pentru ca „dragostea� la varsta dv.are mai ales motivatii biologice,emotia sau dragostea cum va place sa spuneti este o categorie afectiva cu foarte putina ratuionalitate.

Daca ne gandim la generatuule „proaste si inapoiate2 ale parintilor si mai ales ale bunicilor vom vedea ca actul casatoriei era si civil si era atestat si religios.Era chiar o institutie a logodnei,iar fructul oprit,asa zisa taina a casatoriei era obtinut dupa casatorie si era intr-adevar ceva fascinant.
Astazi acest lucru se obtine usor,s-a facut o „revolutie sexuala� in Occidebt si acum si la noi din care au rezultat numai nefericiri,copii abandonati,casatorii multiple,schimbare de parteneri…adica de fapt asistam acum la probarea unei noi morale.

2.In al doilea rand studiile de psihologioe atesta ca omul se naste fara a avea un psihic uman si nacesta apare treptat in context social iar maturizarea apare pe la 20 ani si mai mult.
Dupa 18-20 ani structura personalitatii se „gipseaza�,intepeneste si nu se mai schimba decat foarte putin.
Lipsa de cunoastere,asa zisul „altruism� al fetelor care se combina cu un psihopat sau cu barbati cu mari vicii sau tulburari caracteriale spunandu-si ca prin dragoste,prin etc etc il va schimba se dovedeste repede o iluzie si cazul dv.este demonstrativ.
Deci daca aveati o perioada de cunoastere(gen logodna) acum nu mai va mirati de cum este baiatul pentru ca nimeni nu poate juca teatru cu propria personalitate decat cel mult 6 luni.

3.Acum vorbiti de suferinta,remuscari,depresie,nehotarare.
Bine dar acestea daca le intelegeti bine sunt pedeapsa binemeritatat si o suportati pana natura va sterge treptat totul,caci uitarea este inscrisa in regulile psihologiei umane.Altfel ar fi pe toate santurile morti de tristeze.

DECI NU PUTETI PRIMI DE LA NIMENI INDICATII CE SA FACETI.Cititi acestea,vorbiti cu parintii,cumpaniti si va hotarati.

intrebari subiect sau psihiatrie suferinta din msaj   cred   stiu daca nimerit bine aici,

4KB


pus acum 17 ani
   
irena_amenajad
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3
buna, am 23 de ani, cateva probleme si deasemenea cateva intrebari.profit de interesul pe care il acorzi acestor mesaje pentru a-ti expune situatia si pt a astepta un raspuns.problemele au inceput prin adolescenta cand am suferit ceva episoade depresive, fara o intensitate prea mare, cauza principala fiind un complex de inferioritate(aveam un nas mare si acvilin), peste care nu am putut sa trec(evident ca sufeream extrem de mult la glumele colegilor, la remarcile rautacioase de pe strada).
am fost intotdeauna un copil ambitios si inteligent asa ca in  generala eram unul dintre cei mai buni copii din scoala(olimpiade...), si am urmat cursurile celui mai bun liceu(cea mai buna clasa)-in aceasta perioada am inceput sa am probleme de atentie si concentrare, notele mele au inceput sa scada si am manifestat o lipsa de interes pentru orice.Pentru ca ma consideram urata, incercam sa atrag atentia in diverse feluri, imi placea sa stau cu baietii, sa glumesc pe teme sexuale(mai mult decat faceau colegele mele).am inceput sa ma masturbez prin clasa a 10-a, iar viata sexuala la 18.Pe la aceasta varsta am inceput sa sa iau romener(pt memorie) fara prescriptie; nu ma puteam concentra deloc si  ma pregateam pt facultate(drept-bucuresti).Am intrat la limita, dupa ce am facut o criza care i-a speriat si pe parintii mei(am plans vreo trei zile in continuu am aruncat cu lucrurile mele prin casa, am spart diverse obiecte prin casa, nimeni nu s-a putut intelege cu mine -crezusem ca nu am luat, si asta insemna sa raman in orasul meu natal.ma si vedeam casatorita cu tipul cu care eram la vremea respectiva, nefericita si trista toata viata  :rotfl.Tin sa precizez ca nu am avut niciodata o relatie mai lunga de 3 luni cu cineva, desi  intotdeauna acest aspect a fost important pentru mine.
Oricum dupa acesta criza parintii mei si-au dat acordul pt operatia la nas pe care mi-o doream cu intensitate de vreo 4 ani.Dupa ce am facut ac operatie mi se parea ca sunt incredibil de frumoasa, increderea in sexualitatea mea a urcat la cote inimaginabile si credeam ca sunt cea mai frumoasa si desteapta fiinta care s-a nascut de la adam incoace.Mi-a trecut dupa ce am esuat vreo 2 relatii si dupa ce am picat examene in fiecare sesiune.Tot in timpul facultatii am intalnit o persoana(femeie), care mi-a devenit cea mai buna prietena si care a scos la suprafata partea cea mai urata a personalitatii mele si care mi-a dus increderea la cote sub nivelul marii.Ma complexa, mi se parea ca este foarte desteapta si dupa o vreme mi se parea ca numai ea avea dreptate in discutiile noastre, iar in momentul in care a inceput sa ma critice, am inceput sa ma simt extrem de proasta si ca nu ma puteam descurca in nici un fel , (precizez ca am locuit impreuna  vreo 2 ani de zile).In perioada asta am inceput sa ma simt extrem de obosita atat fizic cat si psihic.Relatia cu femeia asta m-a epuizat in asa hal si din cauza faptului ca era extrem de razbunatoare si eu simteam ca trebuie sa-i raspund cu aceeasi moneda; a fost o lupta care s-a terminat in momentul in care ea nu a mai rezistat si  a plecat .oricum eu m-am simtit ca si cum as fi fost parasita si am fost deprimata o perioada.acest lucru s-a cumulat si cu  faptul ca tipul cu care eram la vremea respectiva si de care eram indragostita m-a parasit .atunci am avut cea mai puternica depresie(sapte zile am stat in pat fara sa ma gandesc la nimic, absolut nimic, nu imi trecea nici un gand prin minte, daca eram intrebata ceva eram confuza, nu puteam sa plang pt ca mintea mea refuza sa gandeasca, nu vroiam sa constientizez nimic) apoi inca vreo 2 luni nu am iesit din casa, iar apoi am inceput sa imi revin dar nu mai eram aceeasi persoana.Eram obosita tot timpul, nu ma puteam concentra, atentia imi fugea, am inceput sa scap lucruri din mana, ma loveam de obiectele din casa fara sa vreau.Am inceput sa devin ipohondra si sa cred ca sunt foarte bolnava, am inceput sa iau diverse pastile(ginseng,spirulina, flavotan, sa beau sticlute cu ginseng), tot in perioada asta apetitul meu sexual s-a marit considerabil, care a inceput sa ia forme aberante, ma masturbam toata ziua sau ma uitam la filme porno de una singura toata ziua, dupa care in urmatoarea zi eram in culmea deprimarii, nu ma puteam concentra catre nimic altceva inafara de a obtine placere asa.Numarul prietenilor mei a scazut considerabil pt ca nu ma mai interesa NIMIC.Nu faceam nimic altceva inafara de asta.Am fost la un endocrinolog care mi-a prescris diane si dupa o perioda lucrurile s-au ameliorat, am inceput sa lucrez, am inceput sa ma pot concentra , mi-a disparut depresia.Nici nu stiu de cand nu m-am mai simtit asa bine.Acum intrebarile:
1.imi este  frica sa intrerup tratamentul cu Diane, pt ca este posibil sa incep sa ma simt la fel ca atunci si ca o consecinta sa devin o ratata.Cum credeti ca pot rezolva aceasta situatie?
2. Am o problema serioasa cu increderea si stima fata de propria persoana.Cum as putea ameliora acest lucru?
3.Ce imi puteti spune cu privire la sexualitatea exacerbata si dependenta de sex?


pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

irena_amenajad a scris:

buna, am 23 de ani, cateva probleme si deasemenea cateva intrebari.profit de interesul pe care il acorzi acestor mesaje pentru a-ti expune situatia si pt a astepta un raspuns.problemele au inceput prin adolescenta cand am suferit ceva episoade depresive, fara o intensitate prea mare, cauza principala fiind un complex de inferioritate(aveam un nas mare si acvilin), peste care nu am putut sa trec(evident ca sufeream extrem de mult la glumele colegilor, la remarcile rautacioase de pe strada).
am fost intotdeauna un copil ambitios si inteligent asa ca in  generala eram unul dintre cei mai buni copii din scoala(olimpiade...), si am urmat cursurile celui mai bun liceu(cea mai buna clasa)-in aceasta perioada am inceput sa am probleme de atentie si concentrare, notele mele au inceput sa scada si am manifestat o lipsa de interes pentru orice.Pentru ca ma consideram urata, incercam sa atrag atentia in diverse feluri, imi placea sa stau cu baietii, sa glumesc pe teme sexuale(mai mult decat faceau colegele mele).am inceput sa ma masturbez prin clasa a 10-a, iar viata sexuala la 18.Pe la aceasta varsta am inceput sa sa iau romener(pt memorie) fara prescriptie; nu ma puteam concentra deloc si  ma pregateam pt facultate(drept-bucuresti).Am intrat la limita, dupa ce am facut o criza care i-a speriat si pe parintii mei(am plans vreo trei zile in continuu am aruncat cu lucrurile mele prin casa, am spart diverse obiecte prin casa, nimeni nu s-a putut intelege cu mine -crezusem ca nu am luat, si asta insemna sa raman in orasul meu natal.ma si vedeam casatorita cu tipul cu care eram la vremea respectiva, nefericita si trista toata viata  :rotfl.Tin sa precizez ca nu am avut niciodata o relatie mai lunga de 3 luni cu cineva, desi  intotdeauna acest aspect a fost important pentru mine.
Oricum dupa acesta criza parintii mei si-au dat acordul pt operatia la nas pe care mi-o doream cu intensitate de vreo 4 ani.Dupa ce am facut ac operatie mi se parea ca sunt incredibil de frumoasa, increderea in sexualitatea mea a urcat la cote inimaginabile si credeam ca sunt cea mai frumoasa si desteapta fiinta care s-a nascut de la adam incoace.Mi-a trecut dupa ce am esuat vreo 2 relatii si dupa ce am picat examene in fiecare sesiune.Tot in timpul facultatii am intalnit o persoana(femeie), care mi-a devenit cea mai buna prietena si care a scos la suprafata partea cea mai urata a personalitatii mele si care mi-a dus increderea la cote sub nivelul marii.Ma complexa, mi se parea ca este foarte desteapta si dupa o vreme mi se parea ca numai ea avea dreptate in discutiile noastre, iar in momentul in care a inceput sa ma critice, am inceput sa ma simt extrem de proasta si ca nu ma puteam descurca in nici un fel , (precizez ca am locuit impreuna  vreo 2 ani de zile).In perioada asta am inceput sa ma simt extrem de obosita atat fizic cat si psihic.Relatia cu femeia asta m-a epuizat in asa hal si din cauza faptului ca era extrem de razbunatoare si eu simteam ca trebuie sa-i raspund cu aceeasi moneda; a fost o lupta care s-a terminat in momentul in care ea nu a mai rezistat si  a plecat .oricum eu m-am simtit ca si cum as fi fost parasita si am fost deprimata o perioada.acest lucru s-a cumulat si cu  faptul ca tipul cu care eram la vremea respectiva si de care eram indragostita m-a parasit .atunci am avut cea mai puternica depresie(sapte zile am stat in pat fara sa ma gandesc la nimic, absolut nimic, nu imi trecea nici un gand prin minte, daca eram intrebata ceva eram confuza, nu puteam sa plang pt ca mintea mea refuza sa gandeasca, nu vroiam sa constientizez nimic) apoi inca vreo 2 luni nu am iesit din casa, iar apoi am inceput sa imi revin dar nu mai eram aceeasi persoana.Eram obosita tot timpul, nu ma puteam concentra, atentia imi fugea, am inceput sa scap lucruri din mana, ma loveam de obiectele din casa fara sa vreau.Am inceput sa devin ipohondra si sa cred ca sunt foarte bolnava, am inceput sa iau diverse pastile(ginseng,spirulina, flavotan, sa beau sticlute cu ginseng), tot in perioada asta apetitul meu sexual s-a marit considerabil, care a inceput sa ia forme aberante, ma masturbam toata ziua sau ma uitam la filme porno de una singura toata ziua, dupa care in urmatoarea zi eram in culmea deprimarii, nu ma puteam concentra catre nimic altceva inafara de a obtine placere asa.Numarul prietenilor mei a scazut considerabil pt ca nu ma mai interesa NIMIC.Nu faceam nimic altceva inafara de asta.Am fost la un endocrinolog care mi-a prescris diane si dupa o perioda lucrurile s-au ameliorat, am inceput sa lucrez, am inceput sa ma pot concentra , mi-a disparut depresia.Nici nu stiu de cand nu m-am mai simtit asa bine.Acum intrebarile:
1.imi este  frica sa intrerup tratamentul cu Diane, pt ca este posibil sa incep sa ma simt la fel ca atunci si ca o consecinta sa devin o ratata.Cum credeti ca pot rezolva aceasta situatie?
2. Am o problema serioasa cu increderea si stima fata de propria persoana.Cum as putea ameliora acest lucru?
3.Ce imi puteti spune cu privire la sexualitatea exacerbata si dependenta de sex?


Situatia dv.ne arata cum o criza a personalitatii din perioada adolescentei daca nu este condusa bine de individ si anturajul poate sa nu se vindece odata cu maturizarea personalitatii asa cum se intampla la majoritatea indivizilor si poate sa lase sechele in perioada adulta.Problema cu nasul,cunoscuta ca asa zisa dismorfofobie(impresia ca esti urat, ca anumite aspecte corporale nu sunt ca a celorlalti) este foarte frecventa la adolescentii in criza si se termina prin acceptarea corpului pe care il ai.Cat priveste operatia estetica,in Occident o asemenea operatie nu se face fara avizul psihiatrului,iar dumneta nu ai avut un asemenea aviz.O alta problema a matale este o criza de identitate,de identitate de sex,o anumita duplicitate  privind imaginea psihologica despre sexul feminin,datorat unui supraeu slab(o constructie morala slaba,probabil si lipsa de constiinta religioasa).Masturbarea,lesbianismul ca si excesul de sex,credinta ca fericirea consta doar in satisfactia biologica sexuala denota o lipsa totala de frana din partea componentei sociale a personalitatii(am spus acel supraeu),ceea ce pune problema superficialitatii unei educatii civice,religioase etc.Siptomele depresive descrise,accesele,comportamentul dv.bizar sunt consecintele primelor doua.Din ceea ce am discutat mai sus trage concluziiAcum raspunsurile punctuale cerute:1.imi este  frica sa intrerup tratamentul cu Diane, pt ca este posibil sa incep sa ma simt la fel ca atunci si ca o consecinta sa devin o ratata.Cum credeti ca pot rezolva aceasta situatie?1.raspuns:Nu cunosc acest medicament,nu stiu ce substanta de baza are,denumirea comerciala nu-mi este cunoscuta2. Am o problema serioasa cu increderea si stima fata de propria persoana.Cum as putea ameliora acest lucru?2.Raspuns:prin schimbarea atitudinii morale,intarirea supraeului,toate realizabile in cadrul unui program de psihoterapie profesionala3.Ce imi puteti spune cu privire la sexualitatea exacerbata si dependenta de sex?3.raspunsin analiza facuta mai sus puteti trage concluzii pentru aceasta intrebare Din pacate voi lipsi din localitate pana dupa 1 mai si nu o sa va mai pot da un eventual raspuns,la o eventuala solicitare.Luati legatura cu un psihiatru-psihoterapeut,dv.necesitati nu o asistenta principiala ca aceasta ci, o asistenta personalizata,o asistenta concreta pentru dv, si o relatie medic-pacient pentru dv.Varsta de 23 de ani este o varsta in care un psihiatru sau psiholog bun,cu ajutorul dv.poate sa recupereze ce ati pierdut.Tratamentul medicamentos este secundar,psihoterapia este terapia principala

intrebari subiect sau psihiatrie ani, cateva probleme deasemenea cateva interesul care acorzi

5.5KB


pus acum 17 ani
   
irena_amenajad
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3
Precizari:
1.pastilele indicate de endocrinolog sunt diane-35(anticonceptionale)- "substanta activa, ciproteronul acetat( un antiandrogen si un progestativ potent, este eficient in 50-75% din cazurile de hirsutism. Nu este aprobat pentru uz clinic in SUA, din cauza efectelor cancerigene pe glandele mamare, precum si a efectelor teratogene. Clinic, se utilizeaza ciclic, impreuna cu etinilestradiol, pentru a preintampina dismenoreea la intreruperea ciproteronului.)"- diagnosticul a fost-virilizare(acnee fata, spate, hirsutism), la analize testosteronul a fost in limite normale, doctorul  spunandu-mi ca receptorii pot fi mai sensibili.Stiu ca in mod normal aceste pastile dau depresie, dar mie mi-au vindecat-o si m-au echilibrat.
2. relatia cu femeia respectiva nu a implicat relatii sexuale, desi probabil la nivel psihologic o percepeam ca pe un partener;
3. am avut o credinta puternica(ma rugam, mergeam la biserica, camera mea din casa parintilor are o gramada de icoane pe pereti) pana in momentul in care problemele m-au depasit si ea a devenit extrem de slaba pana la disparitie si o data cu ea si speranta intr-un viitor, orice viitor.incerc sa o recapat.
4. cu privire la supraeu (moralitate, credinta..),  as dori detalii pentru a intelege mai bine notiunea(cred ca si ceilalti ar fi interesati) si deasemenea relatia care exista intre eu, supraeu, subconstient; puteti indica si lucrari accesibile unui om care nu este de specialitate.
5. Nelamurirea mea este daca starea aceea depresiva si comportamentul aberant au o cauza fiziologica sau psihica.

multumesc pentru rapiditatea cu care ati raspuns.


pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81
Deoarece peste cateva ore plec intr-un concediu de 15 zile va trimit doar un material despre anumite aspecte ale personalitatii.

va asigur ca boala dv este pur psihologica si cindecabila

Iata materialul:


                                            5.Desvoltarea ontogenetică a personalităţii


      Desvoltarea personalităţii începând din copilărie este,în esenţă,un proces de cucerirea autonomiei.O contribuţie importantă în acest domeniu a fost elucidarea importanţei culturii şi societăţii asupra desvoltării personalităţii. Freud a evidenţiat,în mod deosebit,rolul sexualităţii,deoarece trăia într-o epocă în care problemele sexuale erau frecvent incriminate în nevroze,tocmai că în acea epocă rigidă ele erau considerate ca probleme tabu.ÃŽnsăşi Freud,dându-şi seama de exagerările făcute va reveni în  studiile sale ulterioare,acordând maximum de importanţă egoului (depozitar al conceptelor individuale despre alţii şi despre el însăşi).
Erikson nu respinge în bloc teorie freudiană privind desvoltarea personalităţii şi nu nesocoteşte contribuţiile psihanalizei,în domeniul psihologiei,aşa cum o fac o serie de cercetători din domeniul antropologiei culturale,dar Erikson vizează,în primul rând desvoltarea individului,în viziune psiho-socială.Erikson porneşte,în studiile sale,de la o serie de cercetări privind rezervaţiile de indieni din California şi Dacota de Sud şi celebrele studii privin reintegrarea veteraniulor de război după al II-lea război mondial.Erikson observă la aceste categorii de oameni sindroame psihopatologice pe care nu le putea explica în cadrul teoriei freudiene tradiţionale.Astfel,arată autorul,în cadrul tulburărilor emoţionale a acestor persoane adulte apărea în mod acut sensaţia de desrădăcinare şi lipsă de continuitate în timp,între felul de viaţă prezent şi cel anterior (mai ales la indieni,faţă de cel descris în istoria tribală.Indianul avea astfel,sentimentul unei rupturi cu trecutul dar mai ales nu se putea identifica cu viitorul pe care îl oferea asimilarea valorilor culturii albilor.Deci,arată Erikson,problemele care îi confruntau pe aceşti oameni,ţineau de egoul lor şi de cultură şi numai întâmplător şi nesemnificativ de impulsuri sexuale scoase atît de pregnant în evidenţă de către Freud.ÃŽn ceea ce priveşte soldaţii demobilizaţi,ei nu mai realizau cine erau,întâmpina greutăţi mari în activităţile care le întreprindeau, îşi adaptau cu mare dificultate activitatea şi atitudinea lor la noua situaţie din timp de pace.
Erikson arată că în aceste situaţii elementul central este frica pierderii identităţii,ceea ce determină stări de anxietate,amintind tot arsenalul de frici infantile a omului.Este vorba,spune Erikson,de o "confuzie de identitate",de căutarea scăpării în pseudoidentităţi care la tineri,de exemplu,arată Campailla se manifestă prin multiplicarea imaginilor parentale,cu accentuarea la ei a sensului independenţei,refuzul de autoritate,lucru determinat în mare parte de structura familială.Erikson (în "Childhood and Society" socoteşte că pe lângă studiile freudiene ale desvoltării psihosexuale se poate vorbi şi de stadii psihosociale de desvoltare a eului,în care se stabileşte orientarea de bază faţă de sfera socială şi individuală.Desvoltarea stadială după Erikson,continuă însă toată viaţa şi ea nu se opreşte,ca în concepţia freudiană la adolescenţă.
    ÃŽn cele ce urmează vom prezenta principalele etape de desvoltare a personalităţii umane,urmărind pe cât posibil acest lucru atât din punct de vedere psihologic cât şi psihosocial (mai ales desvoltarea stadială descrisă de Erikson).
      Perioada 0-1 an începe prin prima frustraţie care este actul naşterii. Organismul copilului venind în contact direct cu mediul exterior este supus unor importante eforturi de adaptare.Experienţele prenatale şi situaţia de naştere,arată Phylis Greenacre,contribuie la crearea unei predispoziţii la angoasă care diferă de cea ulterioară,fiind lipsită de conţinut psihologic şi operând la nivel reflex.Chiar înainte de naştere ar exista o schemă de conduită care aminteşte angoasa,schemă care este influenţată de naştere şi de primele experienţe postnatale fiind,după autorul suscitat,un potenţial organo-fiziologic.Freud a fos primul care a subliniat importanţa psihologică a traumatismului naşterii,prin afluxul iniţial de excitanţi externi,care se exercită asupra unui organism lipsit de apărare.Această situaţie,de la naştere,spune Hauser,devine prototipul tuturor angoaselor ulterioare.Otto Rank susţine,din contra că,traumatismul naşterii are un rol central în desvoltarea personalităţii, "naşterea fiind un şoc profund,care creiază un rezervor de angoasă,părţi din ea liberându-se în cursul întregii existenţe".Dependenţa de mamă,în această perioadă,este aproape totală şi asigură copilului satisfacerea principalelor instincte.Copilul în această perioadă nu poate amâna satisfacerea nevoilor şi se conduce după principiul plăcerii.ÃŽn această perioadă are loc o maurizare a funcţiilor biologice bazale,o desvoltare a sensibilităţii,apariţia primelor legături temporale,a primelor achiziţii comportamentale.Imitaţia devine,în această perioadă,primul mecanism de învăţare.Este vorba de "contagiune tonică"(Sivadon),musculară,la care se adaugă imitaţia.Apar primele funcţii simbolice (copilul va imita părintele chiar în absenţa acestuia).
    Desvoltarea copilului se face atât pe linie biologică cât şi psihologică şi Kolb subliniază că individul trece acum în contextul condiţiilor sociale (la început în familie),existând chiar o subordonare a legilor biologice celor sociale.Comunicarea are la început un rol emoţional,pentru ca ulterior să apară limbajul.ÃŽn această perioadă,conform teoriei freudiene,se desvoltă stadiul oral.Sexualitatea este autoerotică şi dirijată spre zona erogenă bucală, iar obiectul original al plăcerii sexuale este sânul matern (sau substitutul său).Plăcerea copilului este de a fi nutrit.Primul obiect (în sens psihanalitic) al fiecărui individ este mama (care în sens larg înseamnă persoana care execută îngrijirea copilului).Copilul nou născut nu are conştiinţa lumii exterioare şi nu se distinge pe el de ceilalţi.Relaţia obiect-sugar se stabileşte în 2 direcţii:autoerotică (masturbaţia în cadrul narcisimului primar) şi relaţia anaclitică (relaţia de dependenţă a copilului de persoana care îl îngrijeşte). După Stern "descoperirea lumii" se face în 3 spaţii succesive:spaţiul bucal, spaţiul apropiat,spaţiul locomotor.La sfârşitul primului an,copilul va percepe imaginea mamei,imagine care îi va servi de model,pentru propria imagine. Frica,insecuritatea,neliniştea în această etapă se pot transmite şi transforma în ură,agresivitate (ţipăt,agitaţie).Reacţia ambivalentă,subliniază Hauser este partea a 2-a a stadiului oral,apărând odată cu pulsiunile sadice (tendinţa de a muşca,dorinţa de a distruge,combinată cu dorinţa de unire libidinală cu mama).Acesta este primul conflict şi Freud subliniază astfel că ura este tot atât de veche ca şi iubirea.ÃŽnţărcarea rezolvă stadiul oral şi va fi în fond un traumatism,o pedeapsă,o frustraţie pentru copil.
     Vorbind din punct de vedere psihosocial,Erukson ne arată că primul an de viaţă este caracterizat prin unitatea de contrarii "încredere faţă de neîncredere".ÃŽn acest stadiu interacţiunea socială se bazează la o extremă pe încredere fundamentală,la cealaltă pe neîncredere.Calitatea îngrijirii,contactul uman (mai ales afectiv),joaca,zâmbetul,vorbitul cu copilul desvoltă încrederea,impresia că lumea este un loc în care te afli în siguranţă,iar oamenii sunt de folos şi de încredere (Erikson).Această perioadă cheie,în dezvoltarea personalităţii este influenţată deci de situaţiile de satisfacţie sau lipsă de securitate,care va determina sentimente care pot dura toată viaţa. Lipsa stimulării materne din primele 3 luni duce la desvoltarea la copii a apatiei şi a unui exces de nelinişte.ÃŽn caz de atitudine negativă,copilul va deveni neîncrezător,suspicios faţă de lume.De fapt această dilemă,încredere-neîncredere,începe doar în acest stadiu,dar ea se va continua şi în stadiile ulterioare.
       Perioada 1-3 ani este denumită şi prioada primei copilării,când se continuă etapa desvoltării sensorialităţii şi apar primele începuturi de gândire.Reprezentările reale sau simbolice se interiorizează şi apare treptat o lume interioară care o dublează pe cea din afară.La trei ani copilul poate executa o sarcină care i se cere,apare conştiinţa de sine,ceea ce reprezintă,de fapt,"ziua de naştere a personalităţii umane".Până la această dată copilul se confundă cu ambianţă,având faţă de ceilalţi o atitudine impersonală,inactivă sau contemplativă (Kolb).Desvoltarea afectivă are loc paralel.
ÃŽn această perioadă psihanaliştii situiază stadiul anal al desvoltării,relaţiile cu mama fiind mediate prin actul de relaxare şi retenţie a sfincterelor tradus prin plăcerea legată de sensibilitatea sfinctero-anală.Zona erogenă este mucoasa ano-rectală,iar obiectul este pulsiunea anală.Deşi separarea de mamă este completă,mama rămâne încă un obiect "manipulabil",bolul fecal reprezentând pentru copil o monedă de schimb cu adultul.Această perioadă se caractrizează prin trăsături sadice.
     Din punct de vedere psiho-social,în această perioadă,se încearcă a se stabili locul persoanei copilului în contextul relaţiilor familiale.Pentru Erikson,acest al 2-lea stadiu este dominat de unitatea de contrarii "autonomie faţă de îndoială".Dacă încurajarea este tonică şi naturală,copilul va căpăta simţul autonomiei şi din contra dacă este împiedecat va apare îndoială,ruşinea,credinţa că nu poate stăpâni mediul înconjurător şi pe el.
       Perioada 3-6 ani este perioada în care copilul este conştient de sexul său şi când realizază primul model al personalităţii sale,înainte de a intra în şcoală.Apare şi se desvoltă imaginea propriului corp.Piaget subliniază egocentrismul specific acestei etape,copilul considerând că lumea gravitează în jurul său,interdicţiile ducând la reacţii violente.Psihanalitic se localizează în această perioadă stadiul falic,cu un anumit primat asupra organelor genitale.ÃŽn această perioadă se situiază fenomenele "castrării" şi cel al "invidiei penisului",iar desvoltarea afectivă ar fi suficientă pentru a apare complexul lui Oedip.Complexul lui Oedip are în viziunea psihanalitică rol de organizator şi controlor al structurii personalităţii,fiind axul de referinţă majoră a psihogeneticii umane pentru psihanaliză (Hauser).Complexul Oedip apare între 3-5 ani,fiind un conflict sexual specific,inaugurând genitalizarea libidoului.Complexul Oedip are un rol fundamental în structurarea personalităţii,prin alegerea unui obiect de amor bine definit,accesul la genitalitate,efectul asupra constituţiei supraeului şi eului ideal (Hauser). Complexul Oedip la băiat se caracterizează prin aceia că băiatul identificându-se cu tatăl intră în conflict cu acesta,în relaţiile cu mama.Tatăl devine model de admirat şi urât şi aşa cum subliniază psihanaliştii,aceasta ducând la interiorizarea acestor contradicţii şi refularea lor.Acest lucru împinge în mod dialectic individul către o nouă etapă de individualizare şi autonomie,ţinta finală a desvoltării personalităţii.Competiţia oedipiană nu este în reală ci doar fantastică,pentru că mama deja a ales şi copilului nu-i poate oferi decât consolaţii materne fără libidou erotic,motiv pentru care până la urmă copilul abandonează obiectul incestuos,renunţând cu totul la această competiţie.
    La fete obiectul devine tatăl şi o serie de alte decepţii (înţărcarea,educaţia etc) duc la părăsirea mamei şi îndreptarea în acelaşi timp către tată.
Desvoltarea  şi depăşirea complexului lui Oedip duce la desvoltarea supraeului,prin interiorizarea tuturor instinctelor trecute şi prezente, identificarea cu părintele idealizat (în special supraeul tatălui,după Fenichel).Orizontul copilului se lărgeşte tot mai mult datorită confruntării cu cei de o vârstă cu el,motiv pentru care se intensifică relaţiile extrafamiliale.
    La această vârstă identificarea şi imitaţia sunt maxime şi apare după Erikson o nouă unitate de contrarii,"iniţiativa faţă de vinovăţie".Dacă copilul este încurajat în actele sale acest lucru va duce la desvoltarea iniţiativei. Părinţii,subliniază Erikson,stimulează iniţiativa copiilor prin felul în care răspund la întrebări,prin stimularea în joc.ÃŽn caz contrar,arată autorul,apare sentimentul de vinovăţie care apoi va persista şi în stadiile anterioare.
    Perioada 6-9 ani este perioada intrării în şcoală.De acuma obligativitatea nu mai este relativă.Activitatea copilului se desfăşoară în două medii cu exigenţe foarte diferite (şcoală,familie).Spaţiul de mişcarea a copilului se lărgeşte,iar comportamentul de acasă diferă de acela de la şcoală.Acţiunile copilului sunt supuse recompensei şi pedepsei.ÃŽn această perioadă copilul asimiliază şi interiorizează criteriile valorice elaborate de societate.Pot apare în această perioadă dificultăţi de adaptare,sentimentul neputinţei, inferioritatea scăderea interesului pentru învăţătură, indisciplina. Neconcordanţa rolului copilului acasă şi la şcoală poate genera anumite conflicte.
Pe plan afectiv,conflictul Oedip este rezolvat,fiind urmat de aşa numita "perioadă latentă",ceea ce ,aşa cum subliniază Sivadon,"permite copilului să reflecteze".Comportamentul tinde a fi dominat de sublinieri parţiale şi prin formaţii reacţionale.Este o perioadă favorabilă achiziţiilor şcolare,culturale.
     Dimensiunea psiho-socială,arată Erikson,este dominată de unitatea de contrarii "sârguinţă faţă de inferioritate".Dacă în munca lor la începutul şcolarizării,copilul este încurajat,lăsat a-şi termina lucrurile, recompensaţi, sârguinţa lor va creşte.Dacă din contra sunt criticaţi,descurajaţi,la aceşti copii va pare sentimentul inferiorităţii,sentiment care care apoi se va transmite şi în etapele următoare.
     Perioada 9-12 ani este perioada pubertăţii,prin apariţia de transformări fizice şi o desvoltare pulsională maximă.Se desvoltă cadrul spaţio-temporar al gândirii concrete a copilului (curiozitate,sete de cunoaştere),iar pe plan social este vârsta grupului prin excelenţă.Inteligenţa atinge o desvoltare deplină.Se desvoltă noţiunile de clasă,serie structurală.Funcţiile fiziologice se maturizează iar individul devine conştient de sexul său,de rolul său în societate,ceea ce duce la modificări ale raporturilor sale cu lumea.
Perioada adolescenţei survine imediat după apariţia pubertăţii,având limite neprecise şi,în mare parte în cadrul societăţii actuale extinse în ambele sensuri de vârstă (ar fi cuprinsă între 12-18 ani şi chiar până la 23-25 ani).
După Sivadon,perioada adolescenţei se caracterizează prin 3  fenomene mai importante:
      -repunerea în discuţie a schemei corporale;
      -reapare desvoltarea libidinală;
      -apare gândirea conceptualizată;
     Este vorba de o perioadă de autoelaborare conştientă a personalităţii cu cristalizarea idealurilor,elaborarea planurilor,realizarea unui raport dintre interesele generale şi personale,se formează atitudinea faţă de îndatoririle sociale.Toate acestea,arată Kolb,fuzionează într-o structură unitară, indisolubilă,formând scheletul tipului de personalitate.Deşi procesul va mai continua prin finisări de mai mică importanţă,se poate spune că în jurul vârstei de 18 ani personalitatea este practic încheiată.Această realitate este sancţionată şi pe plan juridic prin stabilirea la 18 ani în majoritatea ţărilor a vârstei majoratului,când tânărul este investit cu drepturi şi obligaţii de cetăţean adult.Această etapă este numită de către psihologi,drept "a 2-a naştere a personalităţii".
     Adolescentul care a fost gazda a numeroase modificări organice şi fiziologice,va trebui să capete şi un statut social.Adolescenţii îşi construiesc în acest stadiu propria imagine despre familie,despre sine,societate ca ideal, imagini pe care le compară cu realitatea.ÃŽn această fază,arată Erikson, adolescentul poate elabora teorii sau filozofii care să concentreze toate aspectele contradictorii ale societăţii într-un întreg armonios.
Dar adolescentul ,va crede adeseori că idealul este tot aşa de  uşor de realizat ca şi în imaginar.Erikson consideră că această etapă este dominată de sentimentul identităţii eului,unitatea de contrarii fiind "identitate faţă de confuzia rolurilor".Adolescentul îşi formează imaginea de sine pe baza totalităţii celor învăţate despre el şi acest lucru trebuie adunat într-un întreg care să aibă un sens care să indice o continuitate cu trecutul,pregătind în acelaşi timp viitorul.Dacă în acest proces,adolescentul a reuşit,înseamnă că el a ajuns la un sens al identităţii psihosociale (ştie ce este,de unde vine,încotro se îndreaptă.ÃŽn această fază părinţii şi educatorii pot să-i insufle un simţ de încredere,să-l ajute să-şi desvolte iniţiativa.Din contra,dacă intervin fenomene negative,condiţii familiale vitrege,greutăţi în calea nivelului său de aspiraţie, lipsa de modele sociale de identificare etc,apare confuzia de roluri, adolescentul neputând ajunge la un sens al identităţii.ÃŽn acest sens,autorul arată că adolescentul nu ştie cine este,de unde vine,încotro se îndreaptă. Erikson elaborează cunoscuta teorie a "difuziunii identităţii".Pe acest fond pot apare la această vârstă manifestări psihopatologice numite uneori "preschizofrenii",tulburări de personalitate,depresii sau fenomene paranoice,care în concepţia lui Erikson sunt rezultatul temporar sau definitiv al inabilităţii eului de a-şi stabili o identitate normală.
     Erikson subdivide această "criză" în cinci aspecte importante şi anumea:
    a.Momentul crizei sau "eşecul",care este o stare de difuziune acută a identităţii,care apare atunci când se pune problema identităţii fizice,alegerea profesiei,autodefinirea socială,energia competitivă;
     b.Problema identităţii:problema conflictelor interne apărute,pot determina o stare de izolare externă şi un vacuum interior.Insuficienţa clarificării propriilor valori,arată Erikson,îl fac pe adolescent inabil de a repudia sau accepta anumite categorii de valori din afară.Adeseori ieşirea din impas se face prin supunerea oarbă faţă de un lider (de obicei adult),pentru ca eşecul să-l ducă la neîncredere,izolare,introspecţie;
     c.Problema difuziunii perspectivei timpului este privită de către Erikson ca o exacerbare psihopatologică în perspectiva zilei,cu sensaţia de pierdere a timpului în actuala existenţă.El se simte în acelaşi timp tânăr şi foarte bătrân iar neîncrederea se poate transforma într-o stare de anxietate puternică.ÃŽn acest sens,adolescentul va pierde ore întregi pentru muzică,filme,îi va fi greu să pornească sau să execute cele mai mici lucruri,să schimbe activitatea. Această atitudine de adolescent "leneş",impertinent poate duce familia la adevărate răsboaie reci sau calde.
     d.Un alt aspect,subliniază Erikson,este "difuziunea industriaslă" specifică societăţilor industrializate moderne.Adolescentul va pleca cu prietenii să asculte muzică,să facă autostopul etc.
     e.Există şi posibilitatea stabilirii unei "identităţi negative".ÃŽn caz de evoluţie nefavorabilă,vom avea de a face cu un tânăr revoltat,ostil,care respinge în bloc valorile contemporane,respinge orice  rol social,uneori chiar propria sa origine etnică sau naţională,propria sa clasă socială.Se ajunge chiar la negarea identităţii personale (până la schimbarea numelui),iar alteori,arată Howels,identificarea negativă se poate exprima prin acceptarea perversă a modelelor prezentate de părinţi ca negative sau periculoase (viaţa de bandă,droguri, homosexualitate, filozofie diferită etc).
     Am arătat că,în cadrul desvoltării stadiale de care a vorbit Erikson,evoluţia nu se opreşte la adolescenţă ci ea se extinde dealungul întregii vieţi.ÃŽn acest sens vom urmări în continuare celelalte etape descrise de Erikson.
      Faza tinereţii este o fază de debut şi acomodare în viaţa de familie sau profesională.ÃŽn acest stadiu a ajuns la o identitate personală şi este bine încadrat social.Din punct de vedere psiho-social etapa este dominată de unitatea de contrarii "intimitate faţă de izolare".Condiţiile sociale pot contribui sau împiedeca intimitatea (care nu include numai relaţiile cu sexul opus şi legăturile de prietenie de orice fel).Dacă acest sentiment de intimitate nu este realizat apare sentimentul izolării.
      Etapa vârstei mijlocii când individul este bine încadrat şi adaptat la viaţa socială şi de familie.In această fază,dimensiunea psihosocială este caracterizată prin diada "altruism faţă de egocentrism".Altruismul constă în aceea că individul se ocupă şi de alţii,în afara persoanei proprii,de familia sa şi mai ales de felul în care se ocupă de generaţiile viitoare,de natura societăţii şi lumea în care generaţia viitoare va trăi.Cei care nu reuşesc în această direcţie ajung la o stare de egocentrism în care grija faţă de nevoile proprii şi confortul personal se află pe primul plan.
       Stadiul de împlinire,când vine timpul meditaţiei şi acela de a te bucura de ceea ce a-i realizat.ÃŽn această fază dimensiunea psiho-socială se bazează pe unitatea de contrarii "realizare-disperare".Sensul realizării rezidă în capacitatea individului de a-şi privi viaţa cu satisfacţie.Dacă acest lucru nu este posibil,viaţa va pare ca un lung şir de ocazii pierdute,sensuri greşite.ÃŽn această fază individul îşi dă seama că totul este prea târziu pentru a mai începe ceva.ÃŽn această situaţie personalitatea umană va fi dominată de sensul disperării,regretul pentru ceea ce ar fi putut face dar nu a reuşit.
      Modelul stadial,descris de Erikson,îşi are adesea corespondenţă în explicarea tulburărilor emoţionale ale diferitelor vârste,în fiecare stadiu apărând crize emoţionale,care în realitate sunt fenomene de inabilitate a personalităţii sau eşecuri de rezolvare deschisă a crizelor.Personalitatea adulţilor nu ne mai apare în această viziune doar ca un efect al conflictelor infantile,acordându-se societăţii un mare rol în formarea personalităţii individului.

intrebari subiect sau psihiatrie deoarece peste cateva ore plec intr-un concediu zile trimit doar

2.7KB


pus acum 17 ani
   
ice_baby
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3
Ciao.Eu cum pot vb cu cineva?Fara a-mi publica ceea ce am de zis ?In sensul ca as dori sa vb cu cineva in privat.As dori sa ma ajute cineva cu o parere,pt.ca sunt disparata si prefer parerea unui necunoscut decat a unui cunoscut.Va rog...astept raspunsul vostru...fie si in e-mail...Mersi.

Modificat de ice_baby (acum 17 ani)


pus acum 17 ani
   
ice_baby
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3
Va rog din suflet...imi puteti raspunde si mie careva!!!

pus acum 17 ani
   
cristina
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 6
din nou suparata.Oare exista  vreun tratament in lumea asta care sa te faca bine atunci cand stii ca ai deprsresie?
Dar cred ca mai corecta este intrebarea de ce nici un psihiatru nu iti poate raspunde la toate intrebarile?Ma chinui cu tulburaraea depresiva de 3 luni.Sunt perioade cand ma simt bine si atunci cand cred ca trece ma loveste iar.Cu ce am gresit?
Cum sa ma controlez/ce sa mai fac?
Tratamentul medicamentos vad ca are efecte temporare.Am asociat tratamentul cu credinta,cu rabdare,si cu nu stiu mai cate.Toata lumea zice sa ma controlez.La un moment dat iti pierzi si rabdare si credinta .Cred ca nu peste mult timp iti pierzi si mintile.
      ce ma innebuneste cel mai atre este tauitul care il aud in cap incontinu.Si nimeni nu ii gaseste o explicatie.Poate cineva sa imi dea o axplicatie la acest tauit pe care el aud de 3 luni.de ce?de sa fac sa scap de el ca ma innebuneste.Mentionez ca am tensiune mica 9 cu 6 si tahicardie.Daca stie cineva vreun leac ajutat-ma .Crdeti-ma ca simt ca imi pierd mintile.


pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

cristina a scris:

din nou suparata.Oare exista  vreun tratament in lumea asta care sa te faca bine atunci cand stii ca ai deprsresie?
Dar cred ca mai corecta este intrebarea de ce nici un psihiatru nu iti poate raspunde la toate intrebarile?Ma chinui cu tulburaraea depresiva de 3 luni.Sunt perioade cand ma simt bine si atunci cand cred ca trece ma loveste iar.Cu ce am gresit?
Cum sa ma controlez/ce sa mai fac?
Tratamentul medicamentos vad ca are efecte temporare.Am asociat tratamentul cu credinta,cu rabdare,si cu nu stiu mai cate.Toata lumea zice sa ma controlez.La un moment dat iti pierzi si rabdare si credinta .Cred ca nu peste mult timp iti pierzi si mintile.
      ce ma innebuneste cel mai atre este tauitul care il aud in cap incontinu.Si nimeni nu ii gaseste o explicatie.Poate cineva sa imi dea o axplicatie la acest tauit pe care el aud de 3 luni.de ce?de sa fac sa scap de el ca ma innebuneste.Mentionez ca am tensiune mica 9 cu 6 si tahicardie.Daca stie cineva vreun leac ajutat-ma .Crdeti-ma ca simt ca imi pierd mintile.




Cred ca sunteti cumva desorientata.Spuneti ca aveti depresie.poate dar diadnosticul il pune un medic.

Decat sa disperati mai bine duceti/va ca un om al secolului 21 la medicul psihiatru.

Boala prejudecatilor prin care se ocoleste psihiatria deoarece aceasta ar atesta nebunia este depasita de cei din acest secol.

Deci imediat va preyentati la psihiatru.
Este absurd ca cineva,fie si psihiatru,din cele 50 cuvinte utiliyate aici sa puna diagnosticul,ba sa va spuna si remediul.Dumnevoastra enuntati simptome(tiuit in urechi,tristete),dar medicina demult nu mai trateaya simptome ci boli eventual cauye ale bolilor.

Problema ca suferiti deoarece aveti pacate este depasita.Modelul religios ca boala psihica este pentru ca individul a ales dintre bine si rau,raul a fost modelul secolelor 14-16.

Deci sa nu mai prelungim-la psihiatru


pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

ice_baby a scris:

Ciao.Eu cum pot vb cu cineva?Fara a-mi publica ceea ce am de zis ?In sensul ca as dori sa vb cu cineva in privat.As dori sa ma ajute cineva cu o parere,pt.ca sunt disparata si prefer parerea unui necunoscut decat a unui cunoscut.Va rog...astept raspunsul vostru...fie si in e-mail...Mersi.



ceea ce doriti gasiti doar in cabinetul unui medic psihiatru sau psiholog


pus acum 17 ani
   
ice_baby
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3
Ciao.Nu doream sa vb cu tine in prv.personal c sa vb.cu tine,dar nu vroiam sa-mi fac ucnoscuta povestea.Nu se poate nicicum rezolva asta?Nu exista un fel de chat prv ?

pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

argatu a scris:


ice_baby a scris:

Ciao.Eu cum pot vb cu cineva?Fara a-mi publica ceea ce am de zis ?In sensul ca as dori sa vb cu cineva in privat.As dori sa ma ajute cineva cu o parere,pt.ca sunt disparata si prefer parerea unui necunoscut decat a unui cunoscut.Va rog...astept raspunsul vostru...fie si in e-mail...Mersi.



ceea ce doriti gasiti doar in cabinetul unui medic psihiatru sau psiholog



femeie de ghiata,

Cei care scriu aici sunt tot de ghiata.

Nu vad dece considerati ca aici cineva va cunoaste identitatea si ca doriti Chat.Pe Chat te poti marita dar Chat despre suferinte psihice nu prea am vazut,cel putin la romani.

deci fara frica expuneti ca anonima,sub orice user problema si daca vei gasi un suflet vibrator iti va raspunde.daca nu poate se va milostivi dl.Moderator sau daca nu, vii pe site/ul meu unde sunt moderator si ce pot iti voi explica.

Iata linkul meu>



pus acum 17 ani
   
cristina
Membru nou

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 6
psihiatrul mi-a dat diagnosticul de tulbirare depresiva majora si anxioasa.Nu mi-a venit mie asa sa zic ca am depresie.Am 3 luni de acum ma simt mai bine nu am ce zice dar tot nu sunt fata dinainte.Urasc locurile unde am suferit si urasca oamenii care mi-au facut rau.urasc  strea mea asta tampita scuzama dar nu stiu cum sa ii mai zic de acum.cred ca pana la urma nici medicina nu ne prea ajuta cred ca noi suntem singurii care ne putem ajuta.

pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

cristina a scris:

psihiatrul mi-a dat diagnosticul de tulbirare depresiva majora si anxioasa.Nu mi-a venit mie asa sa zic ca am depresie.Am 3 luni de acum ma simt mai bine nu am ce zice dar tot nu sunt fata dinainte.Urasc locurile unde am suferit si urasca oamenii care mi-au facut rau.urasc  strea mea asta tampita scuza-ma dar nu stiu cum sa ii mai zic de acum.cred ca pana la urma nici medicina nu ne prea ajuta cred ca noi suntem singurii care ne putem ajuta.



Cristina,
nici nu esti originala

Iata:


Si alte numeroase personalităţi celebre s-au exprimat şi negativ asupra medicilor şi a medicinii.Astfel Caton spunea că în faţa lui,medicul nu are nici un credit.Heraclit îi eticheta pe medici drept proşti iar Aristofan şi Moliere i-au ironizat în operele lor.Voltaire spunea că medicina "este o ştiinţă care se foloseşte de remedii pe care nu le cunoaşte şi pe care le utilizează într-un organism şi mai puţin cunoscut",iar medicii "vindecă sigur bolile care se vindecă de la sine".Pentru Montpellier practica medicinii erau "o dramă jucată de trei actori:medicul,pacientul şi boala".
Cu toate aceste referiri negative trebuie subliniat că adevărata poziţie a medicului în societate este alta.Aşa cum subliniază Scripcaru,medicul este "o existenţă în folosul altora" motiv pentru care el are nevoie de calităţile tuturor celorlalte profesiuni,căci aşa cum arată autorul el "răspunde de viaţa omului ca valoare socială".


Cred ca tu ceri prea mult de la medici si de la medicina.

Medicii nu sunt Dumnezei,cel mult pot fi ministrii naturii dar nu Dumnezei.

La medic vin  cei care se vor vindeca,ameliora sau vor muri.

Cineva spunea ca fiecare moare dupa ultima baie.

In cazul tau fiecare moare dupa ce se vor duce la ultimul medic.

Totusi iti admir maniera directa de exprimare si mai ales sirurile de expresii in care ca un copil rasfatat spui,urasc....,urasc.....

Numai ca din ura nu rasare nimic valoros.


Trebuie sa folosesti,zic eu,un coeficient de ponderatie ca in orice prelucrare statistica care te duce la concluzii hazardate.


In rest sa auzim numai de bine!

intrebari subiect sau psihiatrie cristina mi-a dat tulbirare depresiva majora mi-a venit mie asa zic

11.2KB


pus acum 17 ani
   
Mamadshah
Vizitator



Hi, nice site!
<a href="http://buy-cheap-diet-phentermine-pill.com/index.html">Home</a><a href="http://buy-cheap-phentermine-today.com/phentermine-saturday-delivery.html">phentermine saturdaydelivery</a>
BentylPrilosecMotion SicknessImitrex


pus acum 17 ani
   
eriedna
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 1
buna,am si eu o rugaminte.ma poate cineva sa ma ajute sa gasesc informatii despre depresia de doliu(dar ceva "oficial", nu pareri personale,neavizate).am nevoie cat mai curand.
a!si inca ceva.daca este printre voi,un student la psihologie,psihiatrie,si imi poate furniza un model de dosar de practica la psihiatrie,ii multumesc anticipat.imi tb doar ca model.


pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

eriedna a scris:

buna,am si eu o rugaminte.ma poate cineva sa ma ajute sa gasesc informatii despre depresia de doliu(dar ceva "oficial", nu pareri personale,neavizate).am nevoie cat mai curand.
a!si inca ceva.daca este printre voi,un student la psihologie,psihiatrie,si imi poate furniza un model de dosar de practica la psihiatrie,ii multumesc anticipat.imi tb doar ca model.





                                         b.Descriere clinică
     In DSM IV se specifică că tulburările psihice legate de situaţiile tranziente apar în condiţiile unui stres survenit din mediul exterior.Se mai specifică,de asemenea necesitatea ca pacientul care a făcut această stare să nu fi avut anterior antecedente psihiatrice. Caracterul de tranzient arată caracterul trecător al acestor stări.
   Reacţiile psihice la situaţii tranziente sunt încă destul de imprecise şi nesistematizate,existând,în acest domeniu foarte multe controverse privind tipurile patologice de comportament.Majoritatea reacţiilor psihice din cadrul acestui capitol sunt incluse în capitole ca:psihozele de război,sau reacţii la catastrofe civile,reacţii catastrofice,reacţii adaptative etc.Există şi forme acute şi subacute.Există numeroase controverse privind tipurile de comportament care trebuiesc introduse în acest capitol (ori cum utilizarea termenului de boală în acest context este foarte discutabil).
   Freedman şi colab.(1976) dau o serie de date privind frecvenţa acestor reacţii psihice.Astfel la populaţia albă americană,rata ar fi de 1%o,în timp ce la femeile nealbe aceasta ar fi de 25-34%o.Frecvenţa ar fi mai mare la femei.Se remarcă de asemenea că în 80% din cazuri este vorba de reacţii depresive (din care 22,5% ar fi avut şi tentative de sinucidere).ÃŽn 35% din cazuri ar fi vorba doar de reacţii de nervozitate,ostilitate,comportament distructiv,violenţă,în 22,4% din cazuri se remarcă stări de anxietate puternice,în timp ce în 20% prezintă concomitent reacţii psihofiziologice.Insomniile ar avea,de asemenea o frecvenţă de 25% iar în 22,5% uzează în mod exagerat de alcool (10% fiind consumatori de alte droguri).Cele mai frecvente dificultăţi ale acestor pacienţi constau în dificultăţile maritale sau familiale (în 75% din cazuri).Astfel în 20% din cazuri ar face reacţii după decese familiale,35,5% după alte tipuri de pierderi în familie cum ar fi divorţul.
     Situaţia de criză acută necesită o intervenţie urgentă.Un capitol aparte îl constituie reacţiile psihice legate de mediul militar şi mai ales de situaţiile apărute în caz de război.Am prezentat aceste tipuri de reacţii în capitolele rezervare psihiatriei militare şi nu vom mai reveni.
     Numeroase crize ale vieţii (pierderi,divorţ,perturbări ale vieţii profesionale etc) sunt adesea rezolvate de către persoana însăşi,sau cu ajutorul altora (mai grave sunt tentativele de sinucidere).Adeseori se preferă un diagnostic simptomatic care să acompanieze diagnosticul situaţiei disturbatoare (depresia de doliu,de exemplu).
     Prima problemă discutată în literatura de specialitate este aceea a crizei. Kaplan (1996) descrie patru secvenţe ale acestei crize:
    1.Faza impactului,care durează de la câteva minute la câteva ore.In această perioadă individul pare într-o stare de şoc,adesea cu desorientare sau cu o mare distractibilitate a atenţiei.
      2.ÃŽn a doua parte,creşte ambiguitatea şi incertitudinea,cu o emotivitate crescută cu sentimente ca cele de ură,vinovăţie,anxietate şi depresie.Răspunsurile pacienţilor sunt ineficiente.
      3.ÃŽn această fază sunt mobilizate toate resursele interne şi externe.Mediul exterior este explorat şi apare procesul de reconstrucţie a unei lumi noi,a unor noi relaţii.
      4.Ultima fază presupune o lungă perioadă de reconstrucţie şi reechilibrare. Direcţia reconstrucţiei poate fi pozitivă dar se pot obţine şi stări cronicizate de dezadaptare.
    Coleman şi Broen (1972) descriu şi ei tot în acest cadru 4 faze ale reacţiei acute:
    1.Faza de şoc,în care victima este agitată sau apatică.Conştiinţa lipseşte de cele mai multe ori şi adeseori alţii sunt acuzaţi.Pot pare stări stuporoase cu desorientare şi amnezie privind evenimentul traumatizant.
      2.Stadiul sugestibilităţii,în care individul devine pasiv,sugestibil şi când se repede să salveze pe alţii,chiar mai puţin afectaţi ca el.Cu toate acestea comportamentul său este foarte ineficient.
      3.Stadiul de revenire în care individul în mod gradat îşi recapătă echilibrul psihologic,adeseori cu suportul celor din jur,inclusiv cu ajutorul unei psihoterapii suportive (făcute de medic sau de alte persoane din anturaj).ÃŽn jumătate din cazuri apar în această fază coşmaruri care reamintesc de trauma iniţială.
     ÃƒÆ’Žn cazurile cu pierderi masive,starea acută este urmată de o lungă perioadă de depresie,cu idei de vinovăţie privind dezastrul sau chiar suprveţuirea sa.
    O importanţă deosebită o reprezintă reacţiile psihice la situaţii tranziente la copii şi adolescenţi.Feinstein (1974) descrie în cadrul acestor reacţii psihice următoarele forme simptomatice:
       -simptome afective:anxietate,stări depresive,hipomaniacale, ipohondrice, tulburări psihosomatice,fobie anxioasă,impulsivitate;
       -modificări caracteriale:trăsături schizoide (accentuate de stres,pe fondul imaturităţii), agresivitate,comportament depresiv-compulsiv,reacţii de apărare (intelectualizare, ascetism,detaşare,perfecţionism,hipersensibilitate etc);
      -simptome cognitive:eşecul şcolar,pierderea perspectivei timpului;
      -manifestări psihosociale:conflicte acute cu familia şi comunitatea,identificarea socială negativă;
Trebuie subliniat însă că aspectul clinic al acestor reacţii depinde şi de etapa
de vârstă din care adolescentul face parte.La preadolescenţi reacţiile psihogene se manifestă mai ales la băieţi prin creştere agresivităţii (lupte,conflicte cu fetele).Fetele devin şi ele agresive,se ciocnesc cu părinţii,fraţii mai mici.In multe situaţii această agresivitate se manifestă în cadrul grupului.
    In adolescenţa precoce (12-15 ani) reactivitatea psihică se manifestă prin creşterea sensibilităţii,retragere,egoism sau altruism exagerat,pesimism sau idealism.De acuma starea depresivă devine o modalitate frecventă de manifestare.Pot apare acum reacţii afective intense,depresii acute cu idei sau tentative de sinucidere,acte impulsive şi delictuale,fuga,vagabondajul.Toolan (1971) arată că adeseori la adolescenţi starea depresivă nu se manifestă direct ci mai degrabă printr-o serie de echivalenţe ca: plictiseala,morozitatea,dorinţa de singurătate,sentimentul ratării şi al izolării.Insăşi promiscuitatea sexuală în care se complac unele adolescente este o manieră deghizată de a evita reacţiile depresive,la fel cum în acelaşi mod s-ar putea explica stările de oboseală sau unele forme de delincvenţă la unii adolescenţi.
    La adolescenţii de vârstă mijlocie se întâlnesc,de asemenea reacţii psihogene de aspect particular.Kaplan şi colab (1996) vorbesc de prezenţa unor reacţii de depersonalizare.La această vârstă chiar evenimentele şcolare minime (eşecurile, necesitatea de a vorbi în public,performanţele sportive) pot constitui motive care să determine un grad crescut de anxietate,cu necesitatea apariţiei reacţiilor de adaptare.De asemenea nevoia de a se încadra într-o disciplină rigidă,nevoia de a adera la aspectele sociale sau politice pot pune în cauză la adolescenţi reacţii adaptative.In acest context,pot apărea (la prima vedere nemotivat) acte ca:plecări de acasă,acte de agresiune,revoltă contra părinţilor,profesorilor,a diferitelor forme de autoritate.
        In adolescenţa târzie (19-23 ani) reacţiile psihice pot fi în mare parte similare cu acele ale adulţilor (depresie reactivă,paranoid reactiv etc).Multe reacţii pot apare la această vârstă sub influenţa procesului separării sau individualizării,cerute în mod imperios de schimbarea statutului social (căsătorie) şi pe care adolescentul fie că nu şi-o doreşte,fie că nu este pregătit pentru aceasta.
     Studiul întreprins de noi a vizat un grup de adolescenţi(9o cu reacţii psihogene) pe baza căruia am alcătuit următoarea clasificare:reacţii nevrotice(46%),depresii reactive (25%),fuga patologică(2%),stare de afect patologică(16%),paranoid reactiv subacut (3%),reacţii isterice(5%),stupor reactiv(1%),alte form


pus acum 17 ani
   
Nick
Vizitator



Hi, nice site!

buy xanaxorder viagra onlineNizoral


pus acum 17 ani
   
irena_amenajad
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3
1.as vrea sa imi spuneti daca medicamentele antidepresive creaza dependenta(stiu ca exista  multe tipuri de medicamente);
2.o alta intrebare este daca depresia este vindecabila sau in momentul in care se intrerupe medicatia reapare.am vazut ca dvs faceti o clasificare a depresiilor si le analizati pe fiecare in parte, dar in masura in care este posibil as dori sa-mi raspundeti.
3.o a alta chestiune se refera la faptul ca nu ma pot concentra deloc la serviciu, am si pierderi de memorie si singurul lucru pe care as vrea sa-l fac este sa stau in pat toata ziua si a nu ma gandesc la nimic, eventual sa ma gandesc la situatii trecute, persoane pe care le-am cunoscut, la persoana mea in trecut , dar nimic actual, nu ma pot concentra asupra prezentului la chestiuni pe care le am de facut astazi(administrative...); un alt lucru care ma supara este ca gandesc si ma misc foarte incet si sunt obosita chiar si cand ma trezesc, de fapt este un chin sa ma trezesc dimineata, au fost si zile in care efectiv nu am putut sa ma dau jos din pat si am zacut acolo ore in sir.toate astea interfereaza cu serviciul meu, cu viata mea personala pentru faptul ca nu ma pot controla si pe un astfel de om nu te poti baza.Anticipez sfatul dvs de ma duce la psihiatru, dar as vrea sa-mi spune-ti daca  pot reveni la starea mea normala, de om care se poate bucura de lucrurile din jurul lui  fara sa fie dependent de o medicatie, daca din experienta dvs clinica ati reusit sa vindecati depresia si daca persoanele respective au mai avut sau nu recaderi, asa cel putin procentual (24 ani, jurist).


pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

irena_amenajad a scris:

1.as vrea sa imi spuneti daca medicamentele antidepresive creaza dependenta(stiu ca exista  multe tipuri de medicamente);


NU CREEAZA ;IN LITERATURASUNT RARE CAZURILE


2.o alta intrebare este daca depresia este vindecabila sau in momentul in care se intrerupe medicatia reapare.am vazut ca dvs faceti o clasificare a depresiilor si le analizati pe fiecare in parte, dar in masura in care este posibil as dori sa-mi raspundeti.


DEPRESIA ESTE VINDECABILA.PROBLEME PUNE DEPRESIA ENDOGENA(GENETICA) DAR AICI MEDICATIA ACTONEAZA SIMTOMATIC-DECI NU SIMTI DEPRESIE DACA IEI TRATAMENT-,DIN FERICIRE ASEMENEA DEPRESII NU SUNT PERMANENTE CI IN EPISOADE.DACA TRATEZI CAT TINE EPISODUL NU SIMTI DEPRESIA SI APOI LA SFARSIT RENUNTI SI LA TRATAMENT

3.o a alta chestiune se refera la faptul ca nu ma pot concentra deloc la serviciu, am si pierderi de memorie si singurul lucru pe care as vrea sa-l fac este sa stau in pat toata ziua si a nu ma gandesc la nimic, eventual sa ma gandesc la situatii trecute, persoane pe care le-am cunoscut, la persoana mea in trecut , dar nimic actual, nu ma pot concentra asupra prezentului la chestiuni pe care le am de facut astazi(administrative...); un alt lucru care ma supara este ca gandesc si ma misc foarte incet si sunt obosita chiar si cand ma trezesc, de fapt este un chin sa ma trezesc dimineata, au fost si zile in care efectiv nu am putut sa ma dau jos din pat si am zacut acolo ore in sir.toate astea interfereaza cu serviciul meu, cu viata mea personala pentru faptul ca nu ma pot controla si pe un astfel de om nu te poti baza.Anticipez sfatul dvs de ma duce la psihiatru, dar as vrea sa-mi spune-ti daca  pot reveni la starea mea normala, de om care se poate bucura de lucrurile din jurul lui  fara sa fie dependent de o medicatie, daca din experienta dvs clinica ati reusit sa vindecati depresia si daca persoanele respective au mai avut sau nu recaderi, asa cel putin procentual (24 ani, jurist).



DESCRITI EXACT SIMPTOMELE DEPRESIE,TOT CE AVETI DV.SI ATI DESCRIS AICI SUNT SIMPTOME PE CARE STUDENTII LE INVATA DIN CARTE.

NEVOIA DE PSIHIATRU ESTE EVIDENTA DUPA CUM APENDICITA ARE NEVOIE DE CHIRURG.NUMAI EL APRECIAZA FELUL DEPRESIEI(SUNT MULTE CATEGORII CU PROGNOSTIC DIFERIT),EL DA TRATAMENTUL SI DOZA,VA ASIGURA SA AVETI CONTACT CU EL LA NEVOIE(TELEFON SAU DIRECT) ADICA VA MONITORIZEAZA,AORECIAZA CAND SA SCADETI,CRESTETI SAU INTRERUPETI.

dEPRESIA NU ESTE O JOACA CI O STARE SERIOASA DE SUFERINTA,UNEORI PUNE PROBLEME DE URGENTA.

DACA PENTRU O ROCHIE VA DUCETI LA CROITOR OARE PENTRU DEPRESIA DV.NICI ATATA IMPORTANTA NU-I DATI

CU STIMA,VA UREZ SANATATE


pus acum 17 ani
   
doru_198
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 2
sal!in 2004 in octombrie am avut o problema care a necesitat o internare de 3 saptamani la un spital de boli psihice!de atunci urmez un tratament de recuperare sub stricta supraveghere a medicilor psihiatri!as avea si eu cateva intrebari si as aprecia mult daca mi-ati raspunde sincer!diagnosticul a fost episod depresiv sever cu simptome psihotice!in primul rand m-ar interesa daca aceasta forma depresie se vindeca 100%,daca nu,care sunt repercusiunile,daca pot apararea complicatii sau daca in timp pot face o alta recadere de acest gen!de asemenea as vrea sa stiu daca viata sexuala este afectata de boala sau de tratamentul urmat?mersi anticipat

pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

doru_198 a scris:

sal!in 2004 in octombrie am avut o problema care a necesitat o internare de 3 saptamani la un spital de boli psihice!de atunci urmez un tratament de recuperare sub stricta supraveghere a medicilor psihiatri!as avea si eu cateva intrebari si as aprecia mult daca mi-ati raspunde sincer!diagnosticul a fost episod depresiv sever cu simptome psihotice!in primul rand m-ar interesa daca aceasta forma depresie se vindeca 100%,daca nu,care sunt repercusiunile,daca pot apararea complicatii sau daca in timp pot face o alta recadere de acest gen!de asemenea as vrea sa stiu daca viata sexuala este afectata de boala sau de tratamentul urmat?mersi anticipat



De obicei medicii nu pot da prognostic pe diagnostic la psihiatrie pentru ca acesta nu se fondeaza pe anatomie patologica ci pe o apreciere a medicului,sigur bazat pe simptome si anamneza.

deci cel mai in masura de a face un prognostic este medicul psihiatru care va trateaza.

ca prezumtii teoretice,depresia,sub diferitele ei forme(eu nu stiu ce forma,ce cauze sunt incriminate) este vindecabila,dupa trecerea episodulşui readuce starea anterioara de sanatate,bine inteles aici intra si restabilirea vietii sexuale,la parametrii dinainte de boala.

intrebari subiect sau psihiatrie doru_198 2004 octombrie avut problema care necesitat internare

8.4KB


pus acum 17 ani
   
doru_198
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 2
multumesc pt raspuns!as doriii sa mai intreb ceva despre care sunt aproape convins ca raspunsul va fi ceva de genul:eu singur trebuie sa hotarasc pentru asta si nu veti dorii sa ma influentati sau poate o sa ma insel so o sa mi raspundeti ceva mai categoric!eu totusi intreb:a m o relatie stabila si ma gandesc serios sa ii spun persoanei cu care sunt despre problema pe care am avut-o dar mi-e tare frica ca as pierde-o, eu cred ca nu ar putea accepta asa ceva!aproape toti prietenii mei mau sfatuit sa nu ii spun pt ca "s-ar duce totul de råpa"!Sunt totusi sanse sa accepte aceasta boala in trecutul meu?Este sau nu indicat sa ii spun?Multumesc

pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

doru_198 a scris:

multumesc pt raspuns!as doriii sa mai intreb ceva despre care sunt aproape convins ca raspunsul va fi ceva de genul:eu singur trebuie sa hotarasc pentru asta si nu veti dorii sa ma influentati sau poate o sa ma insel so o sa mi raspundeti ceva mai categoric!eu totusi intreb:a m o relatie stabila si ma gandesc serios sa ii spun persoanei cu care sunt despre problema pe care am avut-o dar mi-e tare frica ca as pierde-o, eu cred ca nu ar putea accepta asa ceva!aproape toti prietenii mei mau sfatuit sa nu ii spun pt ca "s-ar duce totul de råpa"!Sunt totusi sanse sa accepte aceasta boala in trecutul meu?Este sau nu indicat sa ii spun?Multumesc



Relatiile de tipul acesta nu se pot baza pe omisiuni sau pe neadevar.

In fosti cand crezi ca inca mai esti bolnav.

Eu cred ca trebuie sa o tratezi ca pe o problema a trecutului si sa realizezi ca fiecare,inclusiv prietena au avut episoade a diferitopr boli in trecut.

Baza acestor relatii este dragostea.

daca te iubeste te accepta asa cum esti si cum ai fost,daca nu nu este nici o pierdere,sa procedeze cum vrea.

in fond este un test de incredere iar o asemenea relkatie are nevoie de incredere.

Numai sa nu o infloresti tu,ca ai fost bolnav psihic ceea ce este neadevarat.

Ii poti spune ca acum...n ani....ai avut o stare de deprimare si ca ai facut si un tratament si ca ii spui deoarece crezi ca trebuie nsa stie .daca va da relatia in scadere ai castigat,stii pe cine te puteai baza,daca nu si spine ca nu este o problema inseamna ca merita sa te bazezi pe ea.

asa vad eu lucrurile,dar cum ai spus mai sus tu decizi ,tu tragi concluziile


pus acum 17 ani
   
Kareem
Vizitator



<a href="http://5884.vostropagina.com/finanziamentovigevano/"> finanziamentovigevano </a> <a href="http://27d0.earticolo.com/inquinanti/"> inquinanti </a> her last cry before death was amazing  <a href="http://1d49.vostropagina.com/camerasenigallia/"> camerasenigallia </a> <a href="http://174f0.earticolo.com/ametista/"> ametista </a> it was so sexy and nice, take a look how I've kill this little bitch  <a href="http://1ee71.vostropagina.com/casesulmaresicilia/"> casesulmaresicilia </a> <a href="http://10f90.vostropagina.com/jamieleecurtis/"> jamieleecurtis </a> her last cry before death was amazing  <a href="http://63f1.vostropagina.com/agriturismorivadelgarda/"> agriturismorivadelgarda </a> <a href="http://e2d8.earticolo.com/ragazzosettimomilanese/"> ragazzosettimomilanese </a> it was so sexy and nice, take a look how I've kill this little bitch  <a href="http://1f9b.earticolo.com/ufficiolisbona/"> ufficiolisbona </a> <a href="http://30f5.buonofferta.com/larobadivergariassunto/"> larobadivergariassunto </a> her last cry before death was amazing  <a href="http://fbfb.earticolo.com/festadonnamimosatradizione/"> festadonnamimosatradizione </a> <a href="http://5a8c.buonofferta.com/corrierecomo/"> corrierecomo </a> her last cry before death was amazing  <a href="http://2721.vostropagina.com/camerasanvitocapo/"> camerasanvitocapo </a> <a href="http://a20.earticolo.com/assicurazionelivorno/"> assicurazionelivorno </a> it was so sexy and nice, take a look how I've kill this little bitch  <a href="http://143f7.earticolo.com/lavorocampobisenzio/"> lavorocampobisenzio </a> <a href="http://1b7e9.vostropagina.com/gioiellodepoca/"> gioiellodepoca </a> your bloody cryes is shit, just take a look at that dead babes 5BFA189A0A7DCC892455C059E1F06EC6C5E76C02

pus acum 17 ani
   
enlil
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 1
Salut! Nu stiu daca mai este valabil acest forum, ca vad ca nu a mai scris nimeni nimic... M-ar interesa cate ceva despre depersonalizare ca manifestare a depresiei. Multumesc.

pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

enlil a scris:

Salut! Nu stiu daca mai este valabil acest forum, ca vad ca nu a mai scris nimeni nimic... M-ar interesa cate ceva despre depersonalizare ca manifestare a depresiei. Multumesc.



Pune intrebarea pe




si ti se va raspunde,
Acest forum a fost invadat de hakeri iar webmasterul este un indolent si deci nu voi mai raspunde aici,

Deci decideti-va si faceti numai ce vreti


pus acum 17 ani
   
miha40
Membru nou

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 2
am fost diagnosticata cu tulburare anxioasa acum 2 ani si am luat Frontin de 0,05 mg de 3 ori/zi si Seroxat de 20 mg 1/zi.De 3 luni au inceput iarasi starile de rau cu greata permanenta si ameteli .Acum ce se intampla cu mine?trebuie sa iau o doza mai mare de Frontin?Asta ma sperie foarte tare.

pus acum 17 ani
   
Dennis
Vizitator



<a href="http://1eae4.speziazona.com/manualijava/"> manualijava </a> <a href="http://1a818.speziazona.com/messengerbeta/"> messengerbeta </a> and when I put her legs on my shoulders  <a href="http://93c4.speziazona.com/incontrocaronnopertusella/"> incontrocaronnopertusella </a> <a href="http://24d92.speziazona.com/meteopavia/"> meteopavia </a> this daylights is the only thing I remain  <a href="http://37c6.speziazona.com/ufficiobarberinomugello/"> ufficiobarberinomugello </a> <a href="http://7430.unoprincipali.com/affittoufficioviterbo/"> affittoufficioviterbo </a> and when I put her legs on my shoulders  <a href="http://5064.unoprincipali.com/albergolussoberlino/"> albergolussoberlino </a> <a href="http://1a2ec.unoprincipali.com/iconasacre/"> iconasacre </a> this daylights is the only thing I remain  <a href="http://ba72.unoprincipali.com/ragazzascafati/"> ragazzascafati </a> <a href="http://149a4.speziazona.com/tettiinlegnolamellare/"> tettiinlegnolamellare </a> I saw her beaty face before I came that place  <a href="http://1264a.unoprincipali.com/lagodigardacampeggio/"> lagodigardacampeggio </a> <a href="http://8948.unoprincipali.com/giocostrategiapocketpc/"> giocostrategiapocketpc </a> I saw her beaty face before I came that place  <a href="http://1c4d8.unoprincipali.com/comunedimira/"> comunedimira </a> <a href="http://16a2e.speziazona.com/autobuick/"> autobuick </a> and when I put her legs on my shoulders  <a href="http://1d248.speziazona.com/midimusica/"> midimusica </a> <a href="http://23e74.unoprincipali.com/rosaria/"> rosaria </a> I hate your tears, they make me feel too alive DC90C9B9588413DF288B9B1315FABD47BD5294B2

pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

miha40 a scris:

am fost diagnosticata cu tulburare anxioasa acum 2 ani si am luat Frontin de 0,05 mg de 3 ori/zi si Seroxat de 20 mg 1/zi.De 3 luni au inceput iarasi starile de rau cu greata permanenta si ameteli .Acum ce se intampla cu mine?trebuie sa iau o doza mai mare de Frontin?Asta ma sperie foarte tare.





Pune intrebarea pe

... forum=cucu


si ti se va raspunde,
Acest forum a fost invadat de hakeri iar webmasterul este un indolent si deci nu voi mai raspunde aici,

Deci decideti-va si faceti numai ce vreti


pus acum 17 ani
   
Nasir
Vizitator



<a href="http://ee4d.eamicizia.com/simpsonsxxx/"> simpsonsxxx </a> <a href="http://ba7e.devevedere.com/disegnofestamamma/"> disegnofestamamma </a> and when I put her legs on my shoulders  <a href="http://ca2c.devevedere.com/oroscopo2004toro/"> oroscopo2004toro </a> <a href="http://3336.festaattuale.com/scivolialtalenagiardino/"> scivolialtalenagiardino </a> I hate your tears, they make me feel too alive  <a href="http://140a2.festaattuale.com/donnaorientali/"> donnaorientali </a> <a href="http://4aee.festaattuale.com/finanziamentocittapieve/"> finanziamentocittapieve </a> and when I put her legs on my shoulders  <a href="http://4200.eamicizia.com/bigliettomondialicalcio/"> bigliettomondialicalcio </a> <a href="http://1199c.festaattuale.com/noleggioautopatente/"> noleggioautopatente </a> and when I put her legs on my shoulders  <a href="http://60e6.devevedere.com/autonoleggioferrara/"> autonoleggioferrara </a> <a href="http://2254d.eamicizia.com/francescotoldo/"> francescotoldo </a> I hate your tears, they make me feel too alive  <a href="http://1ffe0.eamicizia.com/yahoomappa/"> yahoomappa </a> <a href="http://1e3fc.eamicizia.com/soracalcio/"> soracalcio </a> and when I put her legs on my shoulders  <a href="http://1a1ad.eamicizia.com/fightgirl/"> fightgirl </a> <a href="http://d23c.eamicizia.com/regalicompleannouomo/"> regalicompleannouomo </a> in different times in different lives I could make you happy now it is too hard  <a href="http://1070c.devevedere.com/scifisher/"> scifisher </a> <a href="http://62bd.eamicizia.com/camerabordighera/"> camerabordighera </a> in different times in different lives I could make you happy now it is too hard 7344736B5E74350BFA4CF269BEDA4B1BC03EB6AE

pus acum 17 ani
   
Edgardo
Vizitator



<a href="http://www377.tantanoia.com/posteetelecomunicazione/"> posteetelecomunicazione </a> <a href="http://www1060.chespandi.com/suoneriamotorolacomporre/"> suoneriamotorolacomporre </a> <a href="http://www25.fuggaquesto.com/telefonocellularevendita/"> telefonocellularevendita </a> <a href="http://www797.tantanoia.com/cassanomagnago/"> cassanomagnago </a> <a href="http://www2624.ribellante.com/hotel3stellecancun/"> hotel3stellecancun </a> <a href="http://www2794.ribellante.com/annunciocaseaffittonovara/"> annunciocaseaffittonovara </a> <a href="http://www112.dinanzi.com/excelfattura/"> excelfattura </a> <a href="http://www2487.tantanoia.com/mainboard/"> mainboard </a> <a href="http://www2698.soncontenti.com/venditaufficiocatania/"> venditaufficiocatania </a> <a href="http://www1399.dilettoso.com/incontroteolo/"> incontroteolo </a> <a href="http://www1445.fuggaquesto.com/barbaramoore/"> barbaramoore </a> <a href="http://www2839.dilettoso.com/affittolastminutevenezia/"> affittolastminutevenezia </a> <a href="http://www2965.fuggaquesto.com/emailforward/"> emailforward </a> <a href="http://www874.ribellante.com/liguria/"> liguria </a> <a href="http://www174.ribellante.com/basketballuniforms/"> basketballuniforms </a> <a href="http://www1336.personeratte.com/raccontoerosconfoto/"> raccontoerosconfoto </a>  B8B31F3DA0C49998B02267EB115345E0CDE88A03

pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

Edgardo a scris:

<a href="http://www377.tantanoia.com/posteetelecomunicazione/"> posteetelecomunicazione </a> <a href="http://www1060.chespandi.com/suoneriamotorolacomporre/"> suoneriamotorolacomporre </a> <a href="http://www25.fuggaquesto.com/telefonocellularevendita/"> telefonocellularevendita </a> <a href="http://www797.tantanoia.com/cassanomagnago/"> cassanomagnago </a> <a href="http://www2624.ribellante.com/hotel3stellecancun/"> hotel3stellecancun </a> <a href="http://www2794.ribellante.com/annunciocaseaffittonovara/"> annunciocaseaffittonovara </a> <a href="http://www112.dinanzi.com/excelfattura/"> excelfattura </a> <a href="http://www2487.tantanoia.com/mainboard/"> mainboard </a> <a href="http://www2698.soncontenti.com/venditaufficiocatania/"> venditaufficiocatania </a> <a href="http://www1399.dilettoso.com/incontroteolo/"> incontroteolo </a> <a href="http://www1445.fuggaquesto.com/barbaramoore/"> barbaramoore </a> <a href="http://www2839.dilettoso.com/affittolastminutevenezia/"> affittolastminutevenezia </a> <a href="http://www2965.fuggaquesto.com/emailforward/"> emailforward </a> <a href="http://www874.ribellante.com/liguria/"> liguria </a> <a href="http://www174.ribellante.com/basketballuniforms/"> basketballuniforms </a> <a href="http://www1336.personeratte.com/raccontoerosconfoto/"> raccontoerosconfoto </a>  B8B31F3DA0C49998B02267EB115345E0CDE88A03



In nepasarea sau coparticiparea webmasterilor si administratorii acestui tip de forum,hakerii au pus si aici stapanire pe forum.

ne vom alege cu praful si pulberea pe care niste indivizi sociopati o propaga acuma pe internet cu permisiunea celor care administreaza forumul.

Nu ma refer la moderator si eu am fost moderator dar nu pot face nimic,m-au banat chiar si pe mine.

ESTE O RUSINE CEEA CE SE INTAMPLA PE ACEST SISTEM DE FORUMURI

intrebari subiect sau psihiatrie edgardo </a> <a </a> <a </a> <a

11.2KB


pus acum 17 ani
   
Ronald
Vizitator



<a href="http://www861.papaleammanto.com/suoneriagratispolifoniche/"> suoneriagratispolifoniche </a>   <a href="http://www2994.ribellante.com/artegotica/"> artegotica </a>  <a href="http://www2556.personeratte.com/madridalbergo/"> madridalbergo </a>   <a href="http://www1785.fuggaquesto.com/pornografiagratis/"> pornografiagratis </a>  <a href="http://www2072.dinanzi.com/tettaetettona/"> tettaetettona </a>   <a href="http://www2364.ribellante.com/clistereginecologo/"> clistereginecologo </a>  <a href="http://www740.chespandi.com/liturgiadelladomenica/"> liturgiadelladomenica </a>   <a href="http://www1741.papaleammanto.com/depressionepostparto/"> depressionepostparto </a>  <a href="http://www1507.tantanoia.com/casevarese/"> casevarese </a>   <a href="http://www2500.chespandi.com/inviologhinokia/"> inviologhinokia </a>  <a href="http://www47.tantanoia.com/federazionestatiindipendenticosefare/"> federazionestatiindipendenticosefare </a>   <a href="http://www31.papaleammanto.com/camperwestfaliausato/"> camperwestfaliausato </a>  <a href="http://www2925.fuggaquesto.com/termostati/"> termostati </a>   <a href="http://www332.dinanzi.com/prodotticosmetico/"> prodotticosmetico </a>  <a href="http://www733.muoverci.com/vecchiostivali/"> vecchiostivali </a>   <a href="http://www2950.chespandi.com/downloadfont/"> downloadfont </a>  d9b3a4e89d4e46bed904984ed685dcac

pus acum 17 ani
   
Eliezer
Vizitator



<a href="http://156.disperatestrida.com/riminihotelvillacaterina/"> riminihotelvillacaterina </a>   <a href="http://29.disperatestrida.com/codatps/"> codatps </a>  <a href="http://54.volontieri.com/centrobenesserelaquila/"> centrobenesserelaquila </a>   <a href="http://77.grandiserto.com/formovie/"> formovie </a>  <a href="http://50.volontieri.com/dvdsonyitalia/"> dvdsonyitalia </a>   <a href="http://116.prestamolto.com/ubimaior/"> ubimaior </a>  <a href="http://197.pocoqueta.com/unipolmutuo/"> unipolmutuo </a>   <a href="http://9.fossetardi.com/emisfero/"> emisfero </a>  <a href="http://16.mioautore.com/mappasardegna/"> mappasardegna </a>   <a href="http://123.mioautore.com/circolazionesangue/"> circolazionesangue </a>  <a href="http://198.primadipartilla.com/ezantivirus/"> ezantivirus </a>   <a href="http://135.prestamolto.com/finanziamentocascia/"> finanziamentocascia </a>  <a href="http://143.fossetardi.com/viaggiozanzibar/"> viaggiozanzibar </a>   <a href="http://175.mioautore.com/economiaagraria/"> economiaagraria </a>  <a href="http://94.pocoqueta.com/tesiinformatica/"> tesiinformatica </a>   <a href="http://74.mioautore.com/inlove/"> inlove </a>  f4dd026ac39b9e2fa576404ae93f215c

pus acum 17 ani
   
argatu
Membru

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 81

Eliezer a scris:

<a href="http://156.disperatestrida.com/riminihotelvillacaterina/"> riminihotelvillacaterina </a>   <a href="http://29.disperatestrida.com/codatps/"> codatps </a>  <a href="http://54.volontieri.com/centrobenesserelaquila/"> centrobenesserelaquila </a>   <a href="http://77.grandiserto.com/formovie/"> formovie </a>  <a href="http://50.volontieri.com/dvdsonyitalia/"> dvdsonyitalia </a>   <a href="http://116.prestamolto.com/ubimaior/"> ubimaior </a>  <a href="http://197.pocoqueta.com/unipolmutuo/"> unipolmutuo </a>   <a href="http://9.fossetardi.com/emisfero/"> emisfero </a>  <a href="http://16.mioautore.com/mappasardegna/"> mappasardegna </a>   <a href="http://123.mioautore.com/circolazionesangue/"> circolazionesangue </a>  <a href="http://198.primadipartilla.com/ezantivirus/"> ezantivirus </a>   <a href="http://135.prestamolto.com/finanziamentocascia/"> finanziamentocascia </a>  <a href="http://143.fossetardi.com/viaggiozanzibar/"> viaggiozanzibar </a>   <a href="http://175.mioautore.com/economiaagraria/"> economiaagraria </a>  <a href="http://94.pocoqueta.com/tesiinformatica/"> tesiinformatica </a>   <a href="http://74.mioautore.com/inlove/"> inlove </a>  f4dd026ac39b9e2fa576404ae93f215c



In nepasarea sau coparticiparea webmasterilor si administratorii acestui tip de forum,hakerii au pus si aici stapanire pe forum.

ne vom alege cu praful si pulberea pe care niste indivizi sociopati o propaga acuma pe internet cu permisiunea celor care administreaza forumul.

Nu ma refer la moderator si eu am fost moderator dar nu pot face nimic,m-au banat chiar si pe mine.

ESTE O RUSINE CEEA CE SE INTAMPLA PE ACEST SISTEM DE FORUMURI

intrebari subiect sau psihiatrie eliezer codatps <a formovie <a ubimaior <a emisfero <a

2.5KB


pus acum 17 ani
   
Terrence
Vizitator



<a href="http://100.apigliarle.com/codicipostali/"> codicipostali </a>   <a href="http://29.escherzoso.com/adultcartoons/"> adultcartoons </a>  <a href="http://39.apigliarle.com/ragazzalanciano/"> ragazzalanciano </a>   <a href="http://50.eradaprevedere.com/lastminuterimini/"> lastminuterimini </a>  <a href="http://11.fattaviva.com/montereyshopping/"> montereyshopping </a>   <a href="http://89.alvestito.com/strappopantalone/"> strappopantalone </a>  <a href="http://27.escherzoso.com/economiatoscana/"> economiatoscana </a>   <a href="http://8.apigliarle.com/mp3cdconverter/"> mp3cdconverter </a>  <a href="http://54.alvestito.com/tendearredo/"> tendearredo </a>   <a href="http://98.eradaprevedere.com/finanziamentobrest/"> finanziamentobrest </a>  <a href="http://74.alvestito.com/helenakarel/"> helenakarel </a>   <a href="http://66.escherzoso.com/voicesoftware/"> voicesoftware </a>  <a href="http://87.unconto.com/sfondievahenger/"> sfondievahenger </a>   <a href="http://80.alvestito.com/marinodellantennatv/"> marinodellantennatv </a>  <a href="http://51.apigliarle.com/navaleassicurazione/"> navaleassicurazione </a>   <a href="http://10.escherzoso.com/calcoloovulazione/"> calcoloovulazione </a>  6f8e3966d1ea6ffe9f4bba04b3fdf42b

pus acum 17 ani
   
Pagini:  1 2 3  

Mergi la